🔚 O generație de mare potențial irosită de UTA

La finalul precedentului sezon competițional conducerea Bătrânei Doamne anunța că strategia pentru următorul sezon se va fixa pe următoarele componente: jucători români, jucători străini cu experiență în campionatul românesc și jucătorii produși de Academia clubului. În legătură cu acest din urmă aspect, constatăm că deja într-o oarecare măsură acest pilon de susținere al anunțatei strategii se află sub semnul întrebării; asta paradoxal, în ciuda faptului că în lotul deplasat de Adrian Mihalcea în cantonamentul din Slovenia se află 8 jucători proveniți din Academie.

Multe promisiuni, puține soluții practice

Chiar dacă numărul pare la prima vedere mai mult decât rezonabil, lucrurile în realitate stau diferit deoarece trei dintre acești jucători (Țăroi, Hodoșan, Matei) sunt componenți ai echipei U17. Chiar dacă această echipă a Academiei s-a încununat recent cu titlurile de campioană și supercampioană a României, vârsta fragedă a jucătorilor (toți au 17 ani) face ca impactul lor în cadrul lotului să poată fi anticipat ca foarte limitat. De altfel același lucru îl lăsa de înțeles antrenorul Adrian Mihalcea încă de la conferința sa de prezentare, când se arăta destul de reticent față de capacitatea unor jucători atât de tineri de a duce în spate responsabilitatea rezultatelor unei echipe care are ca prim obiectiv supraviețuirea în Superliga. Cel mai probabil, la fel ca și în sezonul trecut, cei trei se vor antrena cu echipa mare dar de evoluat o vor face mai mult la juniori, urmând ca ocazional să prindă minute și la seniori pentru a câștiga experiență; probabil ceva mai numeroase decât în sezonul trecut, dar nu cu foarte mult.

În lot se mai află și trei jucători de la echipa de tineret: Lucas Roșu, Alessio Calotă și Adrian Dragoș. Primul are statut de al treilea portar, ceea ce înseamnă o condamnare aproape sigură la a rămâne doar o soluție de maximă avarie, Calotă vine după un sezon în care nu a fost luat deloc în calcul de Mircea Rednic, iar Dragoș, care a testat deja fotbalul de Superliga (80 de minute cumulat în sezonul trecut) pare singurul cu ceva șanse de a fi o soluție reală pentru Adrian Mihalcea în demersul său de a ocupa un loc rezervat jucătorilor „under 21“ cu un produs al Academiei.

Celor 6 li se adaugă alți doi absolvenți de Academie, care în sezoanele trecute au fost împrumutați la alte echipe: Darius Iurasciuc, dar care ca al patrulea fundaș central va împărtăși probabil soarta lui Roșu, plus Lucas Câmpan, care din 2022 a peregrinat pe ruta Pecica – Socodor – Corvinul. Acesta are atu-ul că știe bine deja „cu ce se mănâncă“ fotbalul de seniori însă, la fel ca și Dragoș, este dezavantajat de faptul că joacă pe un post (cel de atacant) despre care antrenorul UTA-ei spunea următoarele: „în viață mai poți da greș cu soția dar nu cu portarul și cu atacantul“.

Unde este generația care juca finala acum doi ani?

Ce este surprinzător (într-un mod neplăcut) este faptul că dintre cei 8 jucători produși de Academie care au plecat astăzi în Slovenia, doar unul singur (Darius Iurasciuc), provine din acea generație care în urmă cu doar 2 ani juca finala Ligii de Tineret, rezervată echipelor U19. Haideți să ne aducem aminte cum arăta formula acelei echipe în ultimul act al competiției, ce-i drept pierdut în fața Universității Craiova:

Mociu – Bokse (Manoilă 87), Iurasciuc, Bota-cpt., Anișorac – Ristin, Cibi (Salka 87) – Ahmet (Bădău 79) – Popa, Kyrychenko, Ronai (Nica 67)

Exceptându-l pe Mociu (produs de import), constatăm că din acea echipă mai mulți jucători au debutat pentru echipa mare ori s-au aflat în anturajul acesteia, antrenându-se și jucând în meciuri de pregătire la seniori: Iurasciuc, Anișorac, Ristin, Cibi, Ahmet, Bădău, Kyrychenko. Unii dintre ei au adunat chiar numeroase selecții la reprezentativele de juniori ale României. Cu toate acestea, iată că doar unul dintre ei a făcut pasul la echipa mare.

Vicecampioni pe coclaurile fotbalului mic

Vorbim de un grup de jucători care în cei doi ani care au trecut de la acea finală au fost exilați de către club sub formă de împrumut la echipe de Liga 2 și Liga 3. Pentru cei mai mulți dintre ei, mai ales pentru aceia care au ajuns în eșalonul 2, experiența a fost un eșec. Au jucat puțin, unii chiar deloc. Cei din Liga 3 au făcut-o mai mult, cu precădere cei legitimați de Progresul Pecica, echipă aflată în relație de colaborare cu UTA, însă minutele adunate acolo nu i-au ajutat suficient de mult să crească în calitate până la nivelul la care responsabilii clubului mamă să îi investească cu încrederea că pot reprezenta soluții pentru prima echipă, în special pentru poziția de jucător „under 21“.

Nu știm în ce măsură decizia de a renunța aproape in corpore la jucătorii din această generație, i-a aparținut lui Adrian Mihalcea. E greu de spus cât și-a putut acesta forma o părere despre valoarea acestor tineri în cele câteva zile în care i-a avut la dispoziție. Unii dintre componenții acestei generații nici măcar nu au fost chemați la trialuri, alții au fost anunțați de către un reprezentant al clubului că nu fac parte din planurile lor de viitor încă înaintea meciului cu CSM Lugoj. Ținând cont de aceste aspecte, decizia în ceea ce-i privește pare a fi fost luată mai mult de club decât de antrenor.

Pentru cei mai mulți dintre ei probabil că acest nou eșec de a face pasul către prima echipă a UTA-ei înseamnă și sfârșitul aventurii lor la clubul fanion al Aradului iar carierele lor vor continua la nivelul la care au evoluat în acești ultimi doi ani. Viitorul va spune dacă unii dintre ei vor reuși să prindă un alt tren către fotbalul important, cel puțin la nivel național.

Unde este greșeala? La Academie sau în strategia clubului?

Nu ne propunem să contestăm decizia de renunțare la acești jucători. Nu avem competența necesară de a face acest lucru, astfel că mergem pe mâna celor care au concluzionat că niciunul dintre ei nu se află la un nivel de dezvoltare suficient pentru prima ligă. Timpul va fi cel care va dovedi dacă au avut dreptate sau nu. Însă nu putem să nu ne întrebăm cum se poate ca o generație care a fost a doua ca valoare din România la tineret în urmă cu doi ani, să rateze in corpore promovarea în fotbalul de elită de la noi? E adevărat că decizia e susținută de faptul că cei mai mulți dintre acești băieți nu au confirmat la echipele la care au fost împrumutați, dar tocmai acest eșec „la pachet“ ridică semne de întrebare deoarece e greu de crezut că o întreagă generație poate avea, să spunem, probleme de mentalitate.

Să se fi greșit la Academie? Se știe că principalul obiectiv al echipelor de juniori și tineret este să dezvolte individual jucători. Rezultatele înregistrate de aceste echipe în campionate este un obiectiv secundar. Asta în teorie, căci în practică pentru mulți antrenori performanțele obținute cu echipele de juniori înseamnă puncte în plus la valoarea CV-ului. Să se fi insistat și la UTA mai mult pe jocul colectiv care să fi dus la rezultate foarte bune, în defavoarea dezvoltării individuale a tinerilor fotbaliști? Să discutăm în cazul vicecampionilor din 2023 de o echipă care să se fi exprimat excelent colectiv, dar care să nu fi avut în componență individualități peste medie? Dar dacă e așa, cum se explică selecționările la loturile naționale pentru mulți dintre acești băieți? Dacă e așa, cum se explică debutul prematur la seniori oferit multora dintre ei în mandatele antrenorilor care l-au precedat pe Mircea Rednic; antrenori care au vorbit elogios (în special Ionuț Badea) despre potențialul acestor copii. Chiar să se fi înșelat cu toții?!

O altă posibilă explicație ar putea fi falimentul strategiei clubului de a împrumuta jucătorii cu potențial la echipe din eșaloanele inferioare. În teorie ea nu este o practică greșită, însă în realitate specificul situației în care se află fotbalul din ligile 2 și 3 de la noi face ca acestea să nu fie un mediu foarte potrivit pentru dezvoltarea tinerilor jucători: în mare parte în aceste eșaloane vorbim despre cluburi cu o infrastructură precară, cu niște condiții de antrenament departe de minimul necesar la un club profesionist, cu probleme financiare, cu antrenori interesați strict de rezultat și care, de cele mai multe ori, au la coada priorităților dezvoltarea tinerilor jucători, mai ales a celor aparținând altor cluburi.

Soluția e la îndemână

O soluție alternativă, despre care am vorbit de mai multe ori (dar până acum din păcate în van) este înființarea unei echipe secunde a clubului, care să joace în Liga 3. Astfel jucătorii care își termină stagiul la echipa de tineret ar putea evolua mai departe 1-2 ani la această echipă secundă. Avantajele ar fi multiple: scopul principal al antrenorilor de la respectiva echipă ar fi dezvoltarea acestor jucători, ei ar putea fi folosiți pe posturile care să le pună în vedere calitățile dar și în roluri care să se potrivească cu ceea ce joacă echipa mare, ar putea face antrenamente cu seniorii, s-ar afla permanent sub observația antrenorului de la prima echipă și, mai ales, ar putea reprezenta oricând soluții imediate pentru echipa de seniori în cazul în care fac repede saltul calitativ necesar, fără să mai fie nevoie să aștepte perioada de transferuri.

Aspectul mai puțin pozitiv al acestei strategii este acela că o echipă secundă ar consuma anual câteva sute de mii de euro în plus. În situația în care se află UTA s-ar putea argumenta că nu există acești bani. Însă, indiferent de mărimea bugetului, felul cum se împart banii reflectă ce este prioritar pentru club. Atâta timp cât o soluție care rezolvă o problemă fundamentală a Academiei (tocmai finalitatea muncii acesteia), nu este prioritară, înseamnă că pentru actuala conducere, Academia clubului reprezintă o resursă importantă doar declarativ. Ne întrebăm ce sens au investițiile în Academie, dacă într-un final clubul nu poate culege roadele acestei investiții, tocmai pentru că tratează cu neglijență ultima treaptă dintre absolvenții Academiei și echipa mare?

Quo Vadis campionii?

Din păcate iată că după ani de zile în care regula „under 21“ a fost acoperită de UTA cu jucători crescuți de ea (Dennis Man, Adrian Petre, David Miculescu, Rareș Pop, Cristi Mihai), am ajuns în fața primului sezon în care cel mai probabil (dacă nu vom avea vreo mare surpriză în săptămânile care urmează) Bătrâna Doamnă va trebui să se bazeze, cel puțin la nivel de titular constant, pe un jucător tânăr „de import“. Ne-am bucura să ne înșelăm și măcar unul dintre cei 8 reprezentanți actuali ai Academiei UTA în lot să facă apăsat pasul către primul 11, dar deocamdată avem rezerve față de acest scenariu. Dacă jucători ajunși la 20 de ani, cu 1-2 ani de experiență în fotbalul de seniori, nu au fost reținuți în lot, ce șanse pot avea acești puști, cei mai mulți dintre ei încă foarte cruzi?!

Dincolo de această problemă a viitorului apropiat, și mai îngrijorătoare este perspectiva actualei generații de campioni de la U17. Deocamdată aceștia joacă și se antrenează în curtea UTA-ei dar odată absolvită Academia, se vor afla în aceeași situație ca și colegii lor mai mari despre care am amintit. Ne e teamă că în cazul în care clubul nu înțelege să își schimbe strategia cu privire la jucătorii ajunși la vârsta de 18-19 ani, vom avea parte de încă o generație pierdută.