🔥 Mihalcea a scăpat hățurile! Ieșire nervoasă a antrenorului după meciul cu Metaloglobus

Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de bucurie și de ușurare, la finalul primei victorii în campionat după aproape 3 luni, s-a transformat într-un adevărat circ la conferința de presă ulterioară partidei cu Metaloglobus, când Adrian Mihalcea a folosit microfonul pentru a-și regla niște conturi cu unul dintre jurnaliștii arădeni. Mai exact, într-o manieră de o vehemență aproape șocantă, mai ales în contextul precedentelor ieșiri publice ale antrenorului Bătrânei Doamne, unele extrem de civilizate, Mihalcea l-a acuzat pe colegul nostru Călin Mnerie de la Sport Arad de hărțuire și a făcut câteva afirmații deplasate în cadrul unui monolog de aproape 10 minute, din care redăm cele mai relevant fragment:

„Aș vrea să remarc un lucru. Având 19 puncte avem în acest moment cel mai bun punctaj din ultimii 4 ani al acestei echipe. Nu uitați că în vară nu m-am ascuns de o reconstrucție și de o reechilibrare a bugetului și totuși am reușit o performanță pe care în ultimii ani acest club nu a reușit-o. Mă bucur pentru acești băieți, pentru club, în condițiile în care preocuparea dumneavoastră, în special a lui Călin (n.n. Mnerie) a fost când aruncăm prosopul, chiloții sau când iau trenul. N-a fost niciun moment gândul de a demisiona, mai mult vă doreați dumneavoastră ca eu să plec. Acum câteva conferințe de presă mi-ai ridicat mingea la fileu cu o întrebare, cum că noi nu merităm banii de prime cu niște echipe. Vreau să spun că banii de primă din seara asta o să-i donez Asociației „Cetatea Voluntarilor“, ca să-ți demonstrez că pentru mine nu contează banii. Mă adresez direct ție pentru că de când am venit simt din partea ta o ostilitate ieșită din comun. Următoarea bornă când trebuie să-mi cereți demisia este sfârșitul campionatului, până atunci lăsați-mă să lucrez. E muncă aici și mă persiflați în ultimul hal. Prin ceea ce fac eu cred că sunt mai utist decât tine. În loc să mă ajuți pe mine sau pe băieți să ieșim din starea asta, pentru că rolul presei este să ne ajute. Dacă noi nu ne ajutăm, facem implozie.“

Dintr-un anumit punct de vedere înțelegem refularea antrenorului UTA-ei, care s-a aflat sub o presiune extraordinară în ultimele săptămâni. Meseria de antrenor este una foarte stresantă în sine, iar când ajungi la 9 meciuri consecutive fără victorie, lucrurile devin și mai apăsătoare. Temperament vulcanic, Mihalcea a recunoscut că în ultimii ani a lucrat cu sine pentru a-și tempera ieșirile, lucru care se și observă în general, însă în acest context de presiune, spiritul coleric a ieșit la iveală. Dincolo de asta, la fel ca orice persoană publică, Adrian Mihalcea este răspunzător pentru comportamentul și acțiunile sale, motiv pentru care nu putem să nu sancționăm nu doar atitudinea cât și unele dintre afirmațiile și argumentele aduse în susținerea acestei atitudini, pe care o considerăm nu doar greșită ci și nedreaptă.

În primul rând Adrian Mihalcea este în eroare în ceea ce privește rolul presei. Acesta nu este de a susține, a face parte dintr-o construcție. Nu poți fi și suporter și „câine de pază“ în același timp. Rolul presei este să observe, să pună întrebări și să facă analize; cât mai obiective posibil și cât mai mult bazate pe fapte și lucruri concrete. Că dincolo de aceste obligații profesionale, jurnaliștii au o afinitate intrinsecă pentru echipa locală, e de necontestat, dar să nu confundăm lucrurile: presa nu este și nici nu trebuie să se substituie galeriei și suporterilor în general. Spre exemplu este rolul presei să constate că pe de o parte UTA este penalizată de FIFA pentru că nu-și plătește restanțele la foștii jucători, dar pe de altă parte plătește prime la remize pe teren propriu cu Unirea Slobozia și Csikszereda. Nu spunem că acele puncte ar valora mai puțin, dar dacă lăsăm euforia de moment deoparte, credem că putem conchide că nu prea auzi la multe echipe de prime de joc plătite după remize pe teren propriu în fața unor echipe care nu fac parte din rândul celor cu importanță și valoare peste medie.

În al doilea rând, Adrian Mihalcea exagerează teribil atunci când acuză presa din Arad și în special Sport Arad că i-ar fi dorit plecarea. Ar fi o eroare profesională majoră din partea oricăruia dintre noi să cerem demisii, în primul rând pentru că nu este treaba noastră să decidem ce antrenor vine, rămâne sau pleacă de la o echipă. Spre exemplu Arad Obiectiv, a fost o publicație extrem de critică la adresa lui Mircea Rednic, dar niciodată nu ne-am permis să afirmăm că ar trebui să fie demis, deoarece nu asta ne este menirea. Însă în același timp, ținând cont că de fiecare dată când UTA s-a aflat în criză prelungită de rezultate (iar 9 meciuri și aproape 3 luni se încadrează în acest scenariu), soluția lui Alexandru Meszar a fost despărțirea de antrenor: Laszlo Balint în două rânduri și Ilie Poenaru sunt cele mai recente exemple. Ținând cont de acest lucru, întrebările despre siguranța postului erau firești, nu pentru că este dorința noastră ca Mihalcea să fie demis (din punctul nostru în niciun caz nu ne dorim așa ceva) ci pentru că este modul de reacție a lui Alexandru Meszar în astfel de situații. Ce e și mai deranjant pe acest subiect este faptul că demisia / demiterea lui Adrian Mihalcea a fost un subiect provocat mai mult de presa centrală. Dacă tot este supărat pe o întrebare adresată lui Alexandru Meszar vizavi de o eventuală demitere a sa, antrenorul UTA-ei ar trebui să pună mâna pe telefon și să-l sune pe Horia Ivanovici, care în emisiunea Fanatik Show l-a întrebat în direct pe conducătorul UTA-ei dacă se gândește să își demită antrenorul. Chiar ar fi interesant să vedem dacă Adrian Mihalcea își permite același ton cu un personaj greu din presa centrală, așa cum o face iată cu jurnaliștii din provincie.

În sfârșit, credem că este deplasat din partea lui Adrian Mihalcea să dea certificate de „utism“. De parcă nu aveam suficiente personaje în acest club și în acest oraș care să ne spună cine este utist și cine nu! Adrian Mihalcea nu ar trebui să uite un aspect: aceeași presă pe care el a târât-o astăzi în noroi, s-a aflat lângă această echipă și în anii când UTA rătăcea în ligile inferioare, și când era în bejenie la Șiria (lucru pe care-l știe din propria experiență). Când UTA a ajuns în pragul falimentului, și pe stadion mai erau doar câteva sute de suporteri, aceeași presă, cu colegul nostru de la Sport Arad în frunte, continuau să scrie la fel ca și astăzi despre o echipă, care atunci nu prezenta niciun interes pentru morișca antrenorilor din prima ligă. Putem înțelege o supărare, dar asta nu ar trebui să altereze respectul pentru oamenii locului, deoarece clubul acesta a trecut prin enorm de multe drame în ultimele decenii, iar alături de el au rămas întotdeauna localnicii, în timp ce antrenorii și jucătorii au căutat întotdeauna să plece la mai bine, lucru firesc de altfel, nu facem un proces de intenție nimănui.

Sperăm ca acest episod să fie un accident, cauzat așa cum spuneam, de starea de surescitare a unui antrenor aflat sub presiune, lucru pe care îl înțelegem. Ar fi mare păcat ca Adrian Mihalcea, care pe lângă că este un antrenor cu calități, s-a dovedit a fi până în acest moment și un om care a adus în club un aer de civilizație, bun simț și onestitate care ne-a lipsit în precedentele două sezoane, să calce pe urmele lui Mircea Rednic și să-și pună în umbră munca prin ieșiri în decor nedemne în primul rând de personalitatea sa.