Momentele jenante pentru UTA continuă. Clubul apare din nou pe site-ul FIFA cu interdicție la înregistrarea de jucători, din cauza restanțelor financiare la foști jucători. De data aceasta nu unul, ci chiar doi foști fotbaliști ai Bătrânei Doamne au apelat la judecata comisiilor forului fotbalistic mondial pentru a-și recupera banii cuveniți prin contractele cu Bătrâna Doamnă.
Recent, conducătorul de facto al clubului UTA, Alexandru Meszar, se plângea în presa centrală, cea cu care vorbește probabil pentru că îi place să fie alintat cu apelative de tipul „patron“ sau „boss“, că angajații nu i-au adus la cunoștință din timp despre datoriile la acești jucători, cărora el le-a pierdut șirul (gura păcătosului, deh). Și nu le-a pierdut șirul pentru că ar fi atât de ocupat (deși când ești conducător la un club de Superliga, dar și director al Direcției Județene pentru Sport ar trebui ca ziua de 24 de ore să fie prea scurtă) ci pentru că jucătorii cărora UTA le datorează bani ar fi atât de mulți încât de unii ar fi și uitat că aceștia au jucat la clubul pe care-l păstorește. Acesta este momentul în care nu putem decât să constatăm că domnul Meszar ar fi un inculpat ideal pentru orice anchetator: nu trebuie să faci niciun efort să-l presezi; mângâie-i puțin orgoliul și spune tot singur. Pentru că situația în care s-a aflat UTA în ultimii ani, în care vestiarul de la Arena „Francisc Neuman“ a semănat cu o gară de tranzit, nu poate să aibă ca prim vinovat decât persoana domniei sale. Am vorbit foarte mult despre Mircea Rednic și interese… pardon, obiceiurile sale de a rula cantități industriale de jucători, însă până la urmă politica de transferuri a clubului cât și încheierea contractelor intră în responsabilitatea conducerii. Că acesta lasă mână liberă unui angajat și apoi se leagă la ochi, asta nu o exonerează de răspundere.
Și mai spunea ceva domnul Meszar: așa prin decembrie, cu aerul acela de aroganță liniștitoare, îi trimitea pe suporteri la culcare cu un mesaj de tipul „dormi liniștit, Șoani lucrează pentru tine“, atunci când aceștia se declarau îngrijorați că din cauza acestor interdicții de la FIFA, UTA nu va putea înregistra noi jucători în perioada de transferuri. Ne explica atunci relaxat domnul Meszar că până în ianuarie lucrurile se vor rezolva. Și într-adevăr, cazurile de atunci s-au rezolvat însă vedem că tot apar altele; și apar chiar când este perioada în care echipele și construiesc loturile pentru a doua parte a sezonului. Ce-i drept UTA a reușit să-i înregistreze pe Tordai, Gojkovic sau Ciubăncan, însă Ime Ndon (așa-i că ați și uitat de el?) nu apare nici acum pe lista de la LPF. Nigerianul este de o lună la Arad, timp suficient pentru rezolvarea problemelor administrative și punerea lui pe picioare din punct de vedere fizic. Însă iată că deși îl plătește, UTA nu poate să înceapă a-l folosi din cauza acestei noi (a câtea?!) interdicții primite de la FIFA.
În aceleași apariții, de la aceleași 1-2 emisiuni, Alexandru Meszar ne tot repetă de ani de zile că echipa nu este pregătită pentru cupele europene sau pentru play-off. În loc să vorbească despre echipă (acolo unde oricum nu credem că se pricepe mai bine decât antrenorul), „boss“-ul clubului mai bine ar vorbi despre felia care-i revine în responsabilitate: organizare, management, asigurarea bugetului. Iar la capitolele astea UTA nu că nu este pregătită de play-off sau cupele europene, dar este una dintre echipele cele mai slabe din Superliga chiar. Iar asta nu e o fatalitate ci o consecință directă a incapacității manageriale deja notorii ale acestui personaj, răsplătită însă în continuare politic cu bani fără control de la bugetul orașului.
