Jumătate din stadion a fost ocupată ieri la orele amiezii, aproape 6.000 de spectatori ținând să asiste la partida dintre UTA și Gloria Buzău, contând pentru etapa cu numărul 14 a Superligii. Atmosfera a fost din start afectată de lipsa ultrașilor arădeni, care s-au raliat protestului mai multor peluze din țară, care prin neparticiparea la meciuri doresc să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește abuzurile forțelor de ordine, facilitate și de lacunele legii 4, celebra „lege a lui Mitică“ atât de controversată în ultimul deceniu.
Astfel, în locul bannerelor de brigadă obișnuite, a fost afișat unul singur, cu mesajul „Libertatea, suprem ideal“. Nu doar „băieții în negru“ au lipsit ci și mulți alți suporteri care de obicei își încurajează echipa din acele sectoare. Fie că au împărtășit cauza ultrașilor, fie că au fost descurajați de perspectiva lipsei cântecelor, scandărilor sau steagurilor fluturate, cert este că o bună parte a fanilor din peluză au lipsit de la apel, aceasta fiind mai golașă ca niciodată. În schimb în sectorul oaspeților au luat loc aproximativ 30 de suporteri ai Gloriei, care însă au fost destul de reținuți în manifestări.
Un alt banner, foarte emoționant, a fost afișat de un grup de suporteri de la Tribuna 2, care au ținut să marcheze momentul trist al despărțirii de unul dintre cei mai vechi și mai devotați suporteri ai Bătrânei Doamne, Bogdan Banciu, plecat dintre noi săptămâna trecută.
Suporterii de la cele două tribune au început, la fel ca și echipa, destul de „tare“ meciul, cu imnul „De la Dunăre la Sena“, scandarea „UTA Arad! UTA Arad!“ sau cântecul „Astăzi e zi de meci“, dar apoi, tot la fel ca și echipa, au slăbit considerabil ritmul, astfel că după 10 minute atmosfera a devenit una de meci amical, cu lungi perioade de liniște, întrerupte doar de puseuri de nervozitate la adresa arbitrului, de sancționări ale protestelor lui Eugen Neagoe sau de replici malițioase aruncate către principalul pericol identificat în tabăra adversă, Constantin Budescu, luat la țintă pentru kilogramele în plus. Ce-i drept și fotbalistul a răspuns prin câteva pase senzaționale, arătând că finețea din gleznă a rămas la nivelul vremurilor bune.
Autogolul marcat de oaspeți a mai dezmorțit atmosfera, scandările au revenit în prim planul sonor dar din păcate echipa n-a reușit să capitalizeze acest moment. Ba dimpotrivă, jocul slab, fără idei și fără orizont al favoriților, i-a adus la exasperare pe mulți dintre spectatori. Murmurele de dezaprobare s-au transformat în vociferări iar în repriza secundă de-a dreptul în fluierături de fiecare dată când utiștii trimiteau pase înapoi; și cum cele mai multe pase au fost înapoi…
Până la urmă victoria UTA-ei a mai tăiat din frustrarea și iritarea spectatorilor, care au găsit puterea la final să-și aplaude favoriții, mai mult din inerție, dar cert este că de mult timp o victorie a UTA-ei n-a mai fost întâmpinată cu atât de puțin entuziasm. Se știe însă că la Arad publicul este pretențios, iar în fața unui adversar considerat inferior, doar obținerea celor trei puncte nu este suficientă.
În plus, meciul de ieri a mai demonstrat ceva: oricât le-ar displace unora unele cântece sau scandări ale galeriei, fără vocea peluzei, atmosfera de pe Arena „Francisc Neuman“ nu are nimic special; nu pentru că doar ultrașii ar fi suporteri adevărați ci pentru că pasiunea pe care o pun aceștia în încurajarea echipei este un stimul și pentru restul stadionului, introdus și antrenat în aceste manifestări; fără acel stimul însă, publicul de la tribune nu reușește să creeze acea scânteie care să aprindă stadionul.
Mai jos puteți viziona o galerie foto cu câteva dintre cele mai interesante instantanee surprinse la meciul de ieri:
