Fotbalul românesc este mai sărac. Emeric Ienei, antrenorul care a dus Steaua București pe culmile gloriei europene, a murit la vârsta de 88 de ani, la locuința sa din Oradea. Potrivit apropiaților, marele tehnician s-a stins din cauza unei comoții cerebrale. Trista veste a fost confirmată de prietenul său, Sandu Boc.
🕊️ Un arădean care a scris istorie în fotbalul românesc
Născut la 22 martie 1937 în localitatea Agrișu Mic, județul Arad, Emeric Alexandru Ienei (Imre Sándor Jenei) avea să devină unul dintre cei mai respectați oameni din fotbalul românesc. Absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din București, Ienei a avut o carieră remarcabilă atât ca jucător, cât și ca antrenor.
Ca fotbalist, a evoluat ca mijlocaș defensiv la Flamura Roșie Arad (actuala UTA, 1955–1956), Steaua București (1957–1969) și Kayserispor, în Turcia (1969–1971). Pentru Steaua, Ienei a adunat 254 de meciuri și a înscris 7 goluri, contribuind la cucerirea a trei titluri de campion al României și patru Cupe ale României. A fost și component al echipei olimpice a României la Tokyo 1964, unde tricolorii s-au clasat pe locul al cincilea.
🏆 Gloria eternă: Sevilla, 1986
Cariera sa de antrenor a fost una legendară. Emeric Ienei este autorul celei mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc: câștigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București, pe 7 mai 1986, la Sevilla, după o finală de neuitat contra celor de la FC Barcelona.
De-a lungul carierei sale, a antrenat Steaua București în mai multe mandate, dar și echipe precum FC Bihor, CS Târgoviște, Universitatea Craiova, Panionios (Grecia) și FC Fehérvár (Ungaria). Ca selecționer, a condus naționala României în două rânduri (1986–1990 și 2000) și a calificat-o la Cupa Mondială din Italia 1990, prima după o pauză de 20 de ani, precum și la EURO 2000.
A avut și un scurt mandat la cârma naționalei Ungariei (1992–1993). În total, Ienei a stat pe banca selecționatei României în 49 de meciuri, obținând 22 de victorii, 13 egaluri și 14 înfrângeri.
⚽ Legătura arădeană a gloriei: de la Ienei la Duckadam
Tristul destin a făcut ca, la mai puțin de un an distanță, fotbalul românesc să își piardă doi mari arădeni care au fost decisivi în scrierea acelei pagini de aur de la Sevilla.
Pe 2 decembrie 2024, Helmuth Duckadam, „Eroul de la Sevilla”, s-a stins din viață la doar 65 de ani. Născut la Semlac, în județul Arad, Duckadam a intrat în legendă după ce a apărat patru lovituri de departajare în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, aducând trofeul la București și intrând în Cartea Recordurilor.
Fost jucător al UTA-ei Arad și al Stelei București, Duckadam a fost desemnat „Fotbalistul anului 1986” și a rămas simbolul curajului, al dăruirii și al spiritului de sacrificiu. În doar câteva luni, Aradul și România au pierdut doi oameni care au făcut posibil miracolul de la Sevilla — antrenorul care a construit echipa și portarul care a adus trofeul acasă.
🎖️ Recunoaștere și respect
Pe lângă meritele sale sportive, Emeric Ienei a fost și secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului (1997–1998) și a fost avansat la gradul de general de brigadă în 1998. După retragerea din antrenorat, a rămas activ în cadrul Federației Române de Fotbal, fiind o voce echilibrată și respectată.
A fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a (2008) și Ordinul „Steaua României” (2017), distincții care i-au recunoscut contribuția uriașă la dezvoltarea sportului românesc.
❤️ „Gentlemanul fotbalului românesc”
Emeric Ienei a fost mereu perceput ca un model de eleganță, calm și fair-play, un antrenor care a pus accent pe respect și pe formarea caracterelor. Pentru generații întregi de jucători, a fost mai mult decât un tehnician – a fost un mentor.
S-a stins acasă, la Oradea, orașul care i-a fost mereu aproape de suflet. Dar memoria sa rămâne vie în istoria fotbalului românesc și, mai ales, în inimile arădenilor, care se mândresc că doi dintre fiii lor — Emeric Ienei și Helmuth Duckadam — au făcut posibilă cea mai mare performanță a sportului românesc.
