Victoria de la Ploiești a fost cea de-a cincea obținută de UTA pe terenuri străine în acest sezon, Bătrâna Doamnă reușind să ajungă la cota 18 în ceea ce privește punctele obținute în deplasare. De altfel, dacă ar fi să luăm în calcul doar meciurile jucate în deplasare de echipele din Superliga, UTA ar ocupa loc de play-off (6), având, de exemplu, mai multe victorii în deplasare decât U. Cluj și Dinamo, respectiv la fel de multe ca CFR și Universitatea Craiova. Singura echipă care a înregistrat mai multe victorii departe de casă este liderul FCSB, cu 7 succese.
Din păcate, pe cât de strângătoare a fost în deplasare, pe atât de risipitoare a fost UTA pe propriul teren, unde a pierdut nu mai puțin de 24 de puncte. Echipa lui Rednic are doar 3 victorii pe Arena „Francisc Neuman“, la care s-au mai adăugat și 6 remize, însă cele 15 puncte cucerite în propriul fief nu sunt suficiente decât pentru un loc „de baraj“ (13) în ierarhia meciurilor de pe teren propriu. E cât se poate de relevant (dar și rușinos) faptul că nicio echipă nu are mai puține victorii pe teren propriu decât UTA, ce-i drept roș-albii având câteva colege de suferință cu la fel de puține succese acasă: Unirea Slobozia (care joacă la Clinceni), FC Botoșani și Oțelul Galați. Până și Gloria Buzău a câștigat mai multe meciuri acasă, 4 la număr.
Situația este cât se poate de paradoxală dacă ne gândim că UTA are parte pe teren propriu de niște condiții pe care alte echipe le invidiază: un teren bun (care, contrar uneia dintre multele teorii elucubrante emise de Mircea Rednic, avantajează întotdeauna echipa mai ofensivă, mai pozitivă, mai creativă… care în mod normal trebuie să fie cea gazdă) și mai ales o susținere pasională din partea suporterilor, care la Arad, în mod tradițional, vin în număr mare și își susțin puternic favoriții. Referitor la acest aspect s-ar putea aduce contraargumentul că în această toamnă atmosfera nu a mai fost la fel de pozitivă ca în trecut, boicotul galeriei și atitudinea critică a restului suporterilor la adresa echipei contrazicând premisa de mai sus. Totuși nu trebuie uitat că, atât boicotul ultrașilor cât și schimbarea de atitudine a tribunelor au venit abia după ce UTA a înregistrat o serie de 6 partide consecutive fără victorie în fața propriului public; așadar nu acolo trebuie căutată cauza impotenței echipei în partidele jucate la Arad.
Nu avem datele necesare pentru a face o analiză pe cifre care să releve o explicație ce să acopere deplin problema pe care o are echipa pe teren propriu (și nici nu credem că doar cifrele singure pot oferi o asemenea explicație) dar ce am putut observa cu ochiul liber al celor care merg pe stadioane de trei decenii și au vizionat la fața locului sau la televizor mii de partide la toate nivelurile, este o discrepanță între ceea ce oferă UTA din punct de vedere defensiv și prestația echipei lui Rednic în atac. Fără a excela individual la nivelul fundașilor, UTA are totuși o organizare de joc decentă, care o face în multe meciuri (îndeobște în cele din deplasare) să fie greu de desfăcut de către echipele adverse. Însă organizarea nu mai este suficientă atunci când se pune problema să desfaci tu apărările adverse, temă principală în partidele de pe teren propriu. UTA manifestă în acest sezon mari probleme pe partea creativă în special, dar și la finalizare. Prestațiile mediocre ale lui Fabry (care însă trebuie puse și în contextul evoluției colegilor din avanposturi), scăderea dramatică de randament a lui Omondi, unul dintre oamenii de bază în sezonul trecut, experimentele nereușite cu fotbaliști precum Cîmpanu sau Ghezali care au fost sau sunt umbre palide a ceea ce erau campionatul trecut Micovschi sau Rareș Pop, incapacitatea clubului și a antrenorului de a găsi un atacant decent după ce s-au dispensat extrem de ușor de serviciile unor Luckassen sau Tudorie, au coroborat toate la o scădere generală a calității fotbalului prestat de echipă.
Sigur, nu putem exclude cu totul din ecuație și un blocaj mental al jucătorilor în fața propriilor suporteri, blocaj provocat de teama de eșec (de la execuții și până la rezultatul final) și de repercusiunile materializate în nemulțumirea și contestările publicului. Însă nu trebuie să uităm că jucătorii înșiși au o mare parte de vină în tratamentul exigent de la care sunt supuși din partea fanilor. Reacția de primadone de la finalul partidei din Gruia, gesturile deplasate și uneori chiar frizând nesimțirea la care s-au dedat jucători precum Fabry, Omondi sau Kadiri, s-au întors împotriva lor și a tuturor colegilor lor. Într-adevăr, nu este neapărat vina jucătorilor că nu se pot ridica la pretențiile (uneori exagerat de exigente, trebuie să o recunoaștem) unui public care mereu a pus preț pe calitatea individuală a celor care au îmbrăcat tricoul acestei echipe, nu este neapărat vina jucătorilor că acest colectiv este mereu în schimbare și coagulare, neexistând coeziune, identitate și legătură cu comunitatea la nivel de vestiar, însă postura de victime nu îi va ajuta cu nimic. Dimpotrivă, jucătorii lui Rednic trebuie să își asume partea lor de responsabilitate, să-și mai diminueze din ego, să își dubleze munca și e inevitabil ca în timp asta să nu ducă la o coabitare măcar civilizată cu susținătorii clubului pentru care joacă.
Probabil unul dintre resorturile cele mai puternice pentru frustrarea utiștilor, e că UTA nu a reușit niciun meci memorabil în acest sezon. Chiar dacă rezultatele nu sunt catastrofale, cum poate ar putea părea ținând cont de atmosfera pe alocuri foarte tensionată din jurul echipei, e foarte greu pentru miile de pătimași care respiră pentru acest club, să accepte rezultate cu pipeta și fotbal cu lingurița. Ne aducem aminte nu mai departe de sezonul trecut de niște partide excelente făcute de echipa aceluiași Mircea Rednic, împotriva FCSB-ului pe acest stadion, împotriva Craiovei la Cluj, împotriva Farului sau Universității Cluj în deplasare, ori de prestațiile dominante și pe alocuri entuziasmante ale echipei în play-out. Au fost meciuri despre care aveai ce povesti la sfârșit, chiar dacă nu întotdeauna rezultatul a fost cel dorit (să nu uităm cât de frustrant a fost să pierdem 1-4 în Giulești după poate cele mai bune 30-40 de minute jucate în întreg acel campionat). În acest sezon însă de la meci la meci e un chin aproape fără sfârșit. Sigur, uneori ne iese rezultatul, chiar surprinzător de des în fața unor echipe mai bune cum au fost cele din Cluj, dar publicul are la modul general nevoie de mai mult decât de niște simple rezultate pozitive mai mult sau mai puțin sporadice, altfel nu ar mai veni nimeni pe stadion și am consulta cu toții doar rezultatul final urmând să ne bucurăm sau să ne întristăm în funcție de el.
Momentul pare a fi unul prielnic. Galeria a revenit pe stadion și, chiar dacă în 2025 am avut parte de două înfrângeri pe teren propriu, numele adversarilor (FCSB respectiv CFR Cluj) a făcut ca nivelul de toleranță al suporterilor față de aceste înfrângeri să fie unul destul de ridicat. Succesele din deplasare, unde UTA a obținut 7 puncte din 9 posibile, au întreținut totuși o atitudine pozitivă asupra echipei și în mod cert aceasta se va materializa într-o susținere cantitativă și calitativă importantă la meciul de luni cu Sepsi, evident în contextul zilei și orei nu foarte favorabile. Însă acum mingea e în terenul jucătorilor. Adversarul este unul mai mult decât abordabil prin prisma formei deoarece echipa covăsneană are 3 înfrângeri din 6 meciuri în 2025 iar în deplasare a obținut în acest interval un singur punct. UTA poate să învingă dar mai ales trebuie să își găsească resursele pentru a oferi un joc, dacă nu spectaculos, măcar convingător. Suporterii merită în sfârșit să plece de la stadion nu doar ușurați (în cel mai bun caz) ci mulțumiți și, de ce nu, entuziasmați. Ar urma apoi o deplasare abordabilă la Buzău pentru ca sezonul regulat să se încheie cu un meci cu adevărat special pe „Neuman“, cel cu Dinamo, prilej cu care cei veniți la echipă în acest sezon (adică marea majoritate) ar putea gusta pentru prima dată cu adevărat din paharul dulce a unei atmosfere despre care probabil au auzit dar pe care încă nu au experimentat-o.
Dar până la duelul împotriva „câinilor roșii“, pentru partida cu Sepsi biletele s-au pus deja în vânzare în sistem online, pe platforma iabilet.ro: https://www.iabilet.ro/bilete-uta-arad-sepsi-osk-108214/ Bilete se vor vinde și în format fizic, la stadion, după un program inspirat din cel al multor instituții publice, unde contribuabilii sunt la dispoziția funcționarilor și nu invers:
Miercuri și Joi: 14:00-18:00
Vineri: 11:00-15:00
Sâmbătă: Închis
Duminică: Închis
Luni: începând cu ora 14:00
Meciul UTA – Sepsi are loc luni 24 februarie, începând cu ora 17:00. Să sperăm că la finalul său, suporterii UTA-ei nu-și vor fi potolit doar foamea de rezultat ci vor avea și satisfacția de a fi consumat o „mâncare“ cu gust.
