Federația Română l-a prezentat astăzi într-o conferință de presă pe noul antrenor al echipei naționale. Acesta este Mircea Lucescu, cel mai titrat antrenor român în activitate. Cel poreclit „Il Luce preia Naționala de la Edi Iordănescu, cel care a reușit rezultate peste așteptări cu tricolorii, ajungând până în optimile Campionatului European, și va încerca să realizeze la rândul său un obiectiv nemaiatins din 1998: calificarea la Campionatul Mondial.
Mircea Lucescu revine la 79 de ani pe banca echipei Naționale, acolo unde a mai activat în perioada 1981-1986. Numit selecționer la doar 36 de ani și după doar doi ani de experiență ca antrenor, pe banca celor de la Corvinul, Lucescu a reușit o performanță extraordinară calificând România la turneul final al Campionatului European din 1984, într-o perioadă în care la această competiție ajungeau doar 8 echipe. Prestigiul reușitei a fost cu atât mai mare cu cât din grupa de calificare au rămas acasă campioana mondială a momentului, Italia plus Cehoslovacia, una dintre cele mai puternice echipe din Europa la acel moment. Din păcate ratarea calificării la Mondialul din 1986 i-a adus înlocuirea pe bancă. Acceptarea ofertei FRF vine astfel nu doar ca un cerc închis peste timp ci și ca oportunitate a unei revanșe.
Iată cele mai importante declarații făcute de Lucescu la prezentarea oficială:
„M-au încercat multe sentimente, nostalgia de când am fost jucătorul și antrenorul naționalei. Ieri am stat vreo 3 ore de vorbă despre fotbal. Eu plec cu un handicap, am lipsit din fotbalul românesc în ultimii ani. Am încercat să recuperez. Nu m-am gândit niciun moment că o să devin selecționer. Am făcut tot ce a fost posibil să nu vin, am vrut să le dau tinerilor șansa de a merge mai departe. Am vorbit cu Edi, am încercat să-l conving să rămână, grupul e compact, omogen, a reușit să aducă bucurie naționalei. Din câte am înțeles, au făcut tot ce a fost posibil pentru a-l convinge. Apoi le-am zis să vorbească cu Gică Hagi, era normal să i se dea o șansă. Nu s-a ajuns la o înțelegere. Le-am zis că atunci când nu vor mai avea soluții, eu voi avea obligația să mă întorc în fotbalul românesc.“
„Eu risc foarte tare. Dar fotbalul românesc merită acest risc. Nu am nevoie de bani, să-mi fac o altă carieră. M-a împins spre națională acele momente senzaționale petrecute la națională ca jucător și selecționer. Un singur lucru m-a determinat să vin, dragostea pentru fotbal și obligația mea față de fotbalul românesc. Voi face absolut totul să reușim”.
„Eu vin aici să dau continuitate echipei, să îi fac pe jucători să creadă în ei. O participare la un Mondial e ceva extraordinar. Eu am avut această șansă de a avea continuitate în fotbal. Nu am de schimbat prea multe. Încerc să-i conving pe jucători să dea totul, să trăiască cu imaginea suporterilor care i-au încurajat în minte. Voi miza pe același nucleu de jucători, dar pe parcurs voi aduce schimbări”
„Sunt mulți tineri care sunt români și sunt în afară, dar și-au exprimat dorința de a juca în naționala României. Nu e simplu. Eu mă concentrez și pe campionatul intern. A început o rivalitate frumoasă în Liga 1, cu o generație de conducători care vor performanță. Dar trebuie să joace în cupele europene. Nu poți face o națională puternică fără cluburi puternice. Sper ca nucleul echipei naționale să vină din campionatul intern, în care jucătorii să fie un exemplu. Nu vreau ca la națională să vină jucătorii pentru imagine, vreau jucători care vin pentru performanțe”
„Ar fi bine să jucăm pe tot teritoriul țării. Nu doar București trebuie să aibă privilegiul de a avea echipa națională. Nu voi decide eu, dar dacă aș putea, aș face asta. Jucătorii trebuie să simtă că sunt români”
Pe lângă rezultatele amintite, reușite în primul mandat ca selecționer, Mircea Lucescu s-a remarcat ca un antrenor foarte performant în fotbalul de club european. Cu o afinitate foarte mare pentru fotbalul italian, a plecat imediat după Revoluție de la Dinamo în „cizmă“, unde s-a călit la cluburi precum Pisa, Brescia și Reggiana. A revenit pentru scurt timp în România la Rapid după care a urmat periplul continental la nume importante precum Inter Milano, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior Donețk, Zenit St. Petersburg, Dinamo Kiev, între ultimele două insinuându-se și un mandat pe banca selecționatei Turciei. Are în palmares două cupe UEFA (cu Galatasaray și Șahtior), Supercupa Europei (cu Galatasaray) 25 de trofee în Ucraina, 2 titluri în Turcia, unul în Rusia și 2 campionate în România plus 3 Cupe și o Supercupă.
