UTA a câștigat astăzi la Iași și a urcat din nou pe locul 10, profitând și de înfrângerile Oțelului și Farului în această etapă. Bătrâna Doamnă a ajuns la cinci deplasări consecutive fără înfrângere, dintre care două au fost victorii. Aceste elemente de statistică sunt probabil singurele de natură să fie scoase în evidență după meciul de astăzi, probabil bucuria cea mai mare având-o utiștii care, din diferite motive, nu au văzut partida. Pentru cei care au văzut însă ce s-a întâmplat în cele 90 și ceva de minute Copou, dincolo de satisfacția rezultatului, nu rămâne mare lucru.
Trebuie să o spunem din capul locului, după remizele pe terenurile celor de la Farul respectiv Hermannstadt, victoria era cumva firească și normală în fieful unei echipe care acumulase cinci înfrângeri consecutive, nu mai câștigase de la începutul lui noiembrie și tocmai își instalase pe bancă al treilea antrenor stagional. Și trebuie spus că Politehnica a arătat rău și astăzi, părând o echipă care se îndreaptă spre Liga 2 precum un bolovan către fundul apei. Din păcate însă nici UTA nu a arătat mult mai bine, diferența dintre cele două echipe, dacă a existat, fiind greu sesizabilă. E greu de spus dacă UTA a câștigat pentru că are o echipă mai bună (probabil că da, însă jucătorii au oferit cu zgârcenie mostre ale acestei superiorități) sau pentru că are o echipă cu un moral mai solid, moral care până la urmă a atras după el norocul. Fără a pune neapărat presiune, trebuie să recunoaștem că echipa gazdă a avut ceva mai multe ocazii și mai ales mai mari. Probabil șansa incredibilă pe care a avut-o Samayoa mai ales, îi va bântui pe ieșeni mult timp de acum încolo. Nu știm ce s-ar fi întâmplat la 1-0 pentru gazde, dar până la urmă e mai bine că nu am aflat. UTA a scăpat ca prin urechile acului de o perioadă foarte slabă din repriza secundă și apoi a făcut ea ceea ce amfitrionii n-au fost în stare: a „băgat-o-n ațe“ la prima ocazie clară.
Altfel, meciul a fost probabil pentru telespectatorii neutri, de neprivit. Cât despre cei puțin peste 1000 de spectatori (printre care și vreo 20 de utiști), care au plătit bilet și au îndurat un frig crâncen pentru a vedea un astfel de meci, aceștia ar trebui declarați eroi. Nu-i vorbă, de alergat jucătorii au alergat (pe un așa frig nici nu e de mirare), au pus osul, dar să ne fie cu iertare, nu credem că e normal să câștigi salarii de mii de euro lunar doar pentru atât. Din păcate, dincolo de pus osul și dat în minge tare și la întâmplare, imensa majoritate a acestor băieți nu au oferit absolut nimic din ceea ce aștepți de la niște fotbaliști profesioniști. Momentele în care una dintre echipe a legat mai mult de trei pase au fost extrem de rare (una dintre aceste rarități s-a produs chiar la faza golului). În rest, mingi bărbierite, degajări la întâmplare, centrări în primul om sau șuturi în urma cărora autorul mai că-și luxa glezna.
16 jucători din 28 câți au evoluat astăzi au fost străini; străini aduși din Spania, Portugalia, Guatemala, Argentina, Camerun, Brazilia, Guinea, Congo, Martinica, Franța, Coasta de Fildeș, Țările de Jos și Ungaria, pentru a produce un fotbal de o calitate care „rivalizează“ cu cea a semi-amatorilor din Liga 3. Cu ce scop nu e greu de intuit. Din păcate, deși finanțat în mod consistent din bani publici, fotbalul românesc nu mai este în niciun caz fotbalul comunităților ci fotbalul impresarilor și comisioanelor, al antrenorilor care practică roata norocului în jurul echipelor și al „finanțatorilor“ care și-au pus în practică o formă rudimentară și denaturată a jocurilor de tip „football manager“. Și atunci ne mai mirăm că stadioanele sunt goale? Pentru cine și pentru ce să rabzi frig la două grade? Ne mai mirăm că media vorbește despre geaca lui X, amanta lui Y sau tămâia cu care Z a dat prin vestiarul echipei? Păi despre ce fotbal să vorbești? Ce poți spune, ce poți analiza după un asemenea meci?
Am văzut că la final Mircea Rednic declara că e mulțumit pentru că „jucătorii i-au respectat planul“. Să ne fie cu iertare, dar dacă ceea ce am văzut e „planul“ atunci indiferent de puncte, rezultate și obiective, suntem toți din fotbalul românesc blocați în construcția aia care se mai găsește prin fundul curților din „România tradițională“. Altfel, ne bucurăm pentru victorie; dar pentru fotbal când ne mai bucurăm?!
Politehnica Iași – UTA 0-1 (0-0)
Superliga 2024-2025, Sezon regulat, Etapa 25
Joi 6 februarie 2025, ora 16:00
Iași, Stadion „Emil Alexandrescu”
A marcat: Zsori (79)
Cartonașe galbene: Marchioni, Guilherme, Adăscăliței, Samayoa, Ispas
Iași: Fernandez – Adăscăliței, Guilherme, Samayoa (cpt), Ispas – Tănasă (46. Ștefanovici), Gouet, Marchioni, Tailson (77. Teixeira) – Al Roman – Camara. Rezerve: Ailenei, Niga – Silva, Umar, Creț, Bordeianu, Ciobanu, . Antrenor: Vasile Miriuță
UTA: Gorcea – Tsouka, Poulolo, Conte (cpt), Mabea – Hrezdac (68. Van Durmen), Mihai – Ghezali (68. Zsori), Danciu (84. Trif), Cristea (80. Dussaut) – Costache. Rezerve: Roșu – Râpă, Hodoșan, Matei, Dragoș. Antrenor: Mircea Rednic
Arbitru central: George Găman (Craiova)
Asistent 1: Ovidiu Arsene (Vaslui)
Asistent 2: Cristian Ilinca (Craiova)
Arbitru de rezervă: Lucian Rusandu (Sfântu Gheorghe)
Arbitru VAR: Cristina Trandafir (București)
Asistent VAR: Valentin Porumbel (Oltenița)
Observator arbitraj (FRF): Liviu Ciubotariu (Galați)
Observator joc (LPF): Ioan Mironaș (Piatra Neamț)
Posesie: 50%-50%
Șuturi: 9-11
Șuturi pe poartă: 2-1
Poziții de ofsaid: 1-3
Cornere: 3-5
Lovituri libere: 11-2
De data asta hai sa zicem ca jocul e scuzabil prin prisma numeroaselor absente sau a vesnicului scopul scuza mijloacele,dar problema e ca noi am jucat in marea majoritate a meciurilor exact la fel si atunci cand lotul a fost aproape complet.Mister Rednic traieste cu proasta impresie ca niste egaluri sau victorii din astea obtinute cu forcepsul au darul sa spele greata si lehamitea provenite din cauza a tot ceea ce se intampla in jurul acestui club.Poate merge la cei care merg pe principiul:bine ca ne mai taram inca un an prin liga intai si mai vedem un fcsb sau rapid,ne tragem niste selfiuri,ca oricum daca retrogradam noi nu mai pasim pe stadion.