Joi seara a avut loc Palatul Cultural Arad a avut loc o gală de operetă și musical cu arii și duete din operete celebre. La spectacolul “De la Viena la Broadway” spectatorii prezenți au putut urmări, printre altele: My Fair Lady, West Side Story, Notre-Dame de Paris, Voievodul țiganilor sau Frumoasa și bestia.
Amfitrioni au fost Filarmonica Arad, dirijată de Hermann Szabolcs și soliști Cristina Vlaicu soprană, solistă a Operei Naționale române din Timișoara și Nemes Tibor tenor, solist al Teatrului de Operetă din Budapesta. În program au fost: Arii și duete din Liliacul, Voievodul țiganilor, Silvia, Contesa Marița, My Fair Lady, Bal la Savoy, West Side Story, Frumoasa și bestia, Aladdin, Notre-Dame de Paris și Mizerabilii. Deloc surprinzător, toate biletele au fost vândute și la acest concert.
Plină de curiozități această nouă gală de operetă și musical, partituri nemaiîntâlnite, care sporesc autenticitatea ultimei seri concertistice de februarie, și care împreună cu refrenele clasice, bine-cunoscute, creionează una dintre cele mai vivante întâlniri cu arta divertismentului și creatorii ei!
Alături de soprana Cristina Vlaicu și tenorul Nemes Tibor, dirijorul Hermann Szabolcs a surprins audiența cu arii din operete de Johann Strauss (Liliacul/Voievodul țiganilor), Emmerich Kálmán (Silvia/Contesa Marița) și Paul Abraham (Bal la Savoy), din musicaluri de Frederic Loewe (My Fair Lady), Leonard Bernstein (West Side Story), Alan Menken (Aladdin), Riccardo Cocciante (Notre-Dame de Paris) sau Claude-Michel Schönberg (Mizerabilii), cu arii și duete captivante, din care răzbat ecourile Vienei sau ale New York-ului.
Hermann Szabolcs este un dirijor, compozitor și organist, unul dintre cei mai reprezentativi muzicieni ai vieții muzicale maghiare și românești. Hermann Szabolcs a studiat dirijatul de orchestră la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la Academia Franz Liszt din Budapesta și la Universität für Musik und Darstellende Kunst din Viena, potrivit site-ului Filarmonicii din Arad.
Hermann Szabolcs este dirijorul Teatrului și al Operei din Szeged și colaborează cu Orchestra Radio din Budapesta, Filarmonica Cluj, Filarmonica Oradea, Filarmonica Arad, pe lângă alte orchestra simfonice și de cameră din Ungaria și România.
My Fair Lady de Frederic Loewe. Este unul dintre cele mai celebre muzicale din istoria teatrului muzical, compus Loewe pe versurile și libretul lui Alan Jay Lerner. Premiera a avut loc la Broadway, la Mark Hellinger Theatre din New York, pe 15 martie 1956, și a devenit rapid un fenomen cultural. Spectacolul s-a jucat inițial de peste 2.700 de ori, o performanță uriașă pentru acea epocă și a consacrat definitiv tandemul Lerner & Loewe.
Musicalul este inspirat din piesa „Pygmalion” (1913) a dramaturgului irlandez George Bernard Shaw. Povestea preia ideea mitului antic al sculptorului Pygmalion, care se îndrăgostește de propria creație, dar o transpune în Londra începutului secolului XX, într-o societate rigid stratificată social.
Personajul central este Eliza Doolittle, o florăreasă săracă din Covent Garden, cu un accent cockney puternic. Ea îl întâlnește pe profesorul de fonetică Henry Higgins, un savant excentric obsedat de limbaj. Higgins face un pariu: poate transforma această fată aparent needucată într-o „doamnă” capabilă să treacă drept aristocrată la un bal al înaltei societăți, doar schimbând-i vorbirea și comportamentul.
Partitura lui Loewe este considerată una dintre cele mai elegante și melodioase din repertoriul muzical clasic american. Stilul său are o influență European pronunțată (Loewe era de origine austriacă), apropiindu-se uneori de operetă, ceea ce explică popularitatea muzicală și în sălile de operă.
În 1964 a fost realizată celebra ecranizare cinematografică regizată de George Cukor, cu Audrey Hepburn (Eliza) și Rex Harrison (Higgins). Filmul a câștigat 8 premii Oscar, inclusiv pentru „Cel mai bun film”. Deși vocea cântată a Elizei a fost dublată de soprana Marni Nixon, interpretarea actoricească a lui Hepburn a devenit iconică.
Prin eleganță muzicală, umor britanic și o analiză socială surprinzător de modernă, opera lui Loewe rămâne unul dintre cele mai rafinate muzicale scrise vreodată — o punte între operetă, teatru dramatic și Broadway.
Voievodul țiganilor (Der Zigeunerbaron) de Johann Strauss este una dintre cele mai importante operete ale lui Johann Strauss-fiul, compozitorul vinez supranumit „Regele valsului”. Lucrarea a avut premiera la 24 octombrie 1885, la celebrul Theater an der Wien din Viena și a fost imediat un succes. Libretul a fost scris de Ignaz Schnitzer, inspirat din nuvela Saffi a scriitorului maghiar Mór Jókai.
Opereta marchează o etapă matură din creația lui Strauss. Dacă lucrările anterioare precum Liliacul (Die Fledermaus) sunt mai ales comice și mondene, Voievodul țiganilor are o amploare aproape epică, apropiindu-se pe alocuri de opera comică. Decorul nu mai este salonul vienez, ci Imperiul Habsburgic din secolul al XVIII-lea, într-o regiune rurală de la granița austro-ungară, populată de nobili decăzuți, țigani nomazi și soldați imperiali.
Personajul principal este Sándor Barinkay, fiul unui nobil maghiar exilat. El revine în ținutul natal pentru a-și revendica moșia, dar găsește domeniul în ruină și ocupat de un crescător bogat de porci, Zsupán. Aici o întâlnește pe Saffi, o tânără crescută printre țigani, sub protecția bătrânei Czipra.
Barinkay este acceptat de comunitatea romă și este ales simbolic „voievod” al acesteia. Descoperirea unei comori ascunse, înrolarea în armata imperială împotriva turcilor și, în final, dezvăluirea originii nobile a lui Saffi (ea este de fapt fiica unui pasă) duc la deznodământul fericit: iubirea este legitimă socială, iar Barinkay recapătă statutul.
Voievodul țiganilor este considerată capodopera târzie a lui Johann Strauss. Ea reflectă fascinația Vienei secolului XIX pentru exotismul maghiar și balcanic, dar și realitatea multiculturală a imperiului. Spre deosebire de frivolitatea tipică operetei, lucrarea are accente lirice și nostalgice — aproape o elegie pentru o lume imperială pe cale de dispariție.
Astăzi rămâne una dintre cele mai montate operete din repertoriul central-european, mai ales în Austria, Germania, Ungaria și România, unde publicul recunoaște imediat culoarea muzicală apropiată de propriul folclor.
West Side Story de Leonard Bernstein. Este unul dintre cele mai influente muzicale ale secolului XX, compus de Leonard Bernstein, cu versuri de Stephen Sondheim și libret de Arthur Laurents. Premiera a avut loc la Broadway în 1957. Deși la început nu a fost cel mai mare succes comercial, în timp a devenit o lucrare aproape clasică, apropiată ca impact cultural de operă.
Musicalul este o reinterpretare modernă a tragediei lui Shakespeare, „Romeo și Julieta”, mutată în New York-ul anilor 1950, într-un cartier muncitoresc din Manhattan. În locul familiilor rivale apar două bande de tineri: Jets – americani albi, născuți în SUA și Rechinii – imigranți portoricani. Protagoniștii sunt Tony (fost membru al Jets) și Maria (sora liderului Sharks, Bernardo). Întâlnirea lor la un bal declanșează o poveste de dragoste imposibilă, în timp ce tensiunile dintre bande escaladează spre violență.
Filmul din 1961, regizat de Robert Wise și Jerome Robbins, a devenit legendar și a câștigat 10 premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film. În 2021, Steven Spielberg a realizat o nouă ecranizare, mai fidelă contextului social și lingvistic al epocii.
Spre deosebire de musicalurile optimiste ale anilor 1950, „West Side Story” are un final tragic: violența distruge iubirea. Mesajul este clar — ura socială este mai puternică decât sentimentele individuale dacă societatea nu se schimbă.
Lucrarea a schimbat definitiv genul: după Bernstein, musicalul nu mai era doar divertisment, ci teatru muzical serios, capabil să abordeze teme precum rasismul, sărăcia și identitatea. Astăzi este frecvent montat și în teatru de operă, fiind considerat o punte între Broadway și muzica clasică.
