De ce nu putem fi optimiști deși am vrea

De când UTA s-a salvat de la retrogradare în ultimul meci al sezonului, pe teren propriu cu Gloria Buzău, pare că „Strada Speranței“ invocată într-0 veche melodie de Corina Chiriac, s-a mutat la Arad și pe această stradă s-au mutat cu domiciliul un număr mare de suporteri ai Bătrânei Doamne. Mulți dintre aceștia declamă zilnic pe rețelele de socializare că au încredere în Mircea Rednic și că dacă ești suporter adevărat ești obligat să speri că „va fi bine“. Totul se învârte în jurul antrenorului UTA-ei, care este lăudat că a dat afară aproape întreg lotul de jucători care „nu era bun de nimic“ și, chiar dacă acesta e pus în dificultate de conducerea clubului care nu reușește să-i aducă jucătorii doriți, Rednic „știe meserie“ și se va descurca el cumva cu ceea ce va primi, va face echipă și UTA se va bate la play-off. Cei care îndrăznesc să își exprime rezerve sau îngrijorare sunt puși la colț, acuzați că sunt cârcotași, vor răul echipei, sau sunt suporteri „de rezultat“.

Cât de suporteri suntem noi cei din redacția Arad Obiectiv, cât de sinceră este dragostea noastră pentru UTA, nu face obiectul judecății nimănui, pentru că nu credem că cineva este în măsură să dea certificate de „utism“. În schimb în privința optimismului, semnatarul acestor rânduri chiar se consideră un optimism incurabil. Optimismul însă, prin natura lui, nu se poate baza decât pe argumente. Într-o situație Z, analizezi factorii pozitivi X și pe cei negativi Y și ajungi la concluzia că X în anumite circumstanțe poate fi mai mare ca Y. Ăsta este optimismul. În momentul în care decizi să speri fără analiză, fără argumente, fără elemente concrete care să îți susțină optimismul, ba mai mult nici nu-ți pui problema că ar trebui să o faci ci speri doar din inerție sau mimetism… acela nu e optimism ci infantilism, naivitate copilărească; iar maturilor naivitatea copilărească nu le vine deloc bine.

Încheind această paranteză, mărturisim că deși ne-am dori, noi cei din redacția Arad Obiectiv nu putem fi optimiști în ceea ce privește viitorul sezon al UTA-ei, deoarece nu găsim argumente pentru asta. Oricât am încerca să ne hrănim sâmburele care să nască o stare pozitivă, situația financiară a clubului ni se pare una extrem de gravă, fără ieșire chiar în contextul actualului management iar din păcate acesta este un aspect decisiv, care va oculta chiar și unele ipotetice succese sportive. Iar în rândurile care urmează intenționăm să punctăm mai în detaliu componentele acestui prezent sumbru.

Pentru început, să ne oprim la ceea ce frapează în primul rând: campania de achiziții extrem de subțire a UTA-ei de până acum. Au trecut mai bine de două săptămâni și UTA n-a legitimat decât 3 jucători noi. Asta n-ar fi deloc grav dacă din lotul care a încheiat sezonul trecut n-ar fi plecat 15 jucători până acum. Așa însă practic Mircea Rednic a început pregătirea cu un lot decimat și mai are puțin peste 3 săptămâni la dispoziție să completeze acest lot și să-l facă să și evolueze la parametrii cât de cât rezonabili pentru un meci oficial. Este evident că niciun antrenor nu se pune din proprie voință într-o asemenea postură extrem de delicată. Rednic trebuie să se conformeze pentru că situația este de așa natură. UTA nu mai are bani, conturile clubului sunt goale iar noii jucători sunt foarte greu de convins să vină la Arad nu doar pentru că salariile au scăzut ci și pentru că foarte greu sunt de găsit jucători care să vină liberi de contract la un club și să nu solicite prime de instalare. Ori UTA nu are de unde să le ofere așa ceva acum și este foarte simplu de dovedit asta.

Citește și: Ipocritul domn Balint și „destovărășirea” lui de Meszar

La începutul sezonului trecut, conducătorul clubului, Alexandru Meszar anunța că pentru campionatul 2022-2023 UTA are nevoie de un buget de cel puțin 6 milioane de euro. Respectivul buget a fost însă umflat pe parcurs de faptul că pe parcursul sezonului UTA a schimbat de două ori antrenorul și de asemenea a renunțat la mai mulți jucători, aducând alții în loc. Numai un naiv își poate imagina că Ilie Poenaru și staff-ul său ori jucători precum Jobello sau Ademi au plecat fără să primească măcar câteva salarii compensatorii din contractul întrerupt. În plus în locul lor au venit jucători și mai bine plătiți, exemplul lui Barbosa adus pe 10.000 de euro salariu fiind concludent. Ținând cont de asta, putem să deducem că în cel mai fericit caz posibil, cheltuielile UTA-ei pentru sezonul trecut s-au ridicat undeva la 6,5 milioane de euro dar este posibil ca ele să fi fost chiar mai mari.  Și acum haideți să calculăm veniturile: UTA a încasat pe parcursul sezonului cca 1,3 milioane de euro din drepturile tv, 1 milion pentru David Miculescu, încă 1 milion de la primărie și undeva spre 500.000 euro din abonamente. Aici putem să mai adăugăm într-o manieră optimistă încă 500.000 de euro din bilete plus alți 500.000 de euro care, din informațiile noastre ar reprezenta banii virați de sponsori. Ca să fim pozitivi până la capăt, ținem cont de faptul că din luna august a dispărut firma Inter Sport de traseul pe fan shop – clubul UTA și mai plusăm cu 200.000 de euro bani din vânzările de la fan shop. Ne iese un total de 5 milioane de euro.

Așadar, într-un scenariu super optimist atât în ceea ce privește cheltuielile cât și în ceea ce privește veniturile, UTA este doar pe ultimul sezon pe un deficit de 1,5 milioane de euro. Și atunci de unde să aibă clubul bani de prime de instalare atâta timp cât ultimii bani intrați în club, atât din drepturile tv cât și de la primărie, s-au evaporat rapid pentru a acoperi cheltuieli din sezonul trecut. Și nici măcar nu au fost suficiente. Faptul că aceste calcule sunt corecte o dovedește faptul că ieri comisia abilitată cu judecarea litigiilor din cadrul FRF a obligat UTA să-i plătească un salariu restant fostului antrenor Laszlo Balint și staff-ului său. Iar asta este doar începutul. Din informațiile pe care le avem în zilele următoare vor începe să curgă reclamațiile la FIFA din partea jucătorilor UTA-ei care au plecat în această vară dar care sunt în urmă cu banii. Și dacă informațiile primite sunt corecte (și până acum cam toate informațiile primite pe acele canale s-au adeverit) este vorba de nu mai puțin de 14 jucători, fiecare cu 3 salarii restante! UTA nu va putea trage foarte mult de timp pentru că riscă interdicție la legitimarea de jucători și apoi depunctarea. De unde va face rost de bani Alexandru Meszar? Cel mai probabil din banii colectați pe abonamentele pentru sezonul viitor. În varianta optimistă că numărul abonaților va rămâne neschimbat, tot ce va încasa UTA de la aceștia va merge pe acoperirea restanțelor la jucătorii și antrenorii din sezonul trecut.

Și iată cum, o sursă de bani care trebuia să alimenteze bugetul pe viitorul sezon, anume abonamentele, dispare înghițită în ceea ce ar fi trebuit să acopere bugetul pe sezonul trecut. Ce rămâne pentru acest campionat? Aproape 1 milion din drepturile tv (pentru că UTA va lua mai puțini bani decât în sezonul trecut, din cauza clasării inferioare) și probabil încă 1 milion de la primărie. De unde ar mai putea veni bani? Dacă anul trecut UTA l-a vândut pe David Miculescu pe 1 milion de euro, acum un scenariu asemănător este greu de prevăzut. Ținând cont de vârstă și prestații, singurii jucători cu potențial de vânzare pentru club sunt în acest moment Rareș Pop și Postolachi. Primul iese din discuție deoarece nu vrea să plece de la Arad până își termină liceul iar celălalt are o clauză de reziliere de 300.000 de euro. UTA fie se va mulțumi cu acești 300.000 de euro fie va încerca să-i ofere lui Postolachi un nou contract, în care să fie prevăzută o clauză mai mare. Doar că pentru aceasta va trebui să suplimenteze  serios bugetul de salarii și să creeze dezechilibru mare în vestiar, pentru că e greu de crezut că un jucător în situația lui Postolachi va risca să se lege pe termen mai lung de un club ca UTA, fără a primi un salariu extrem de atractiv. Realist vorbind, scenariul optimist pentru UTA e ca în această vară un club să achite grila respectivă, altfel riscă să repete pățaniile cu Roger sau Otele.

Citește și: Ce se ascunde în spatele liniștii lui Mircea Rednic?

Să mergem și pe scenariile foarte optimiste că UTA, la fel ca în sezonul trecut va reuși să adune din bilete, venituri comerciale și sponsorizări încă 1,2 milioane de euro. Adunat cu ceea ce am punctat în paragraful precedent ajungem la 3.5 milioane de euro. E adevărat, clubul a anunțat o reducere a salariilor. Doar că diferența de la 6,5 milioane bugetul de cheltuieli de anul trecut la 3,5 cât îl estimăm pe cel de venituri din acest sezon este mult prea mare pentru a fi acoperită din reducerea salariilor; să nu uităm că UTA încă mai are sub contract jucători cu salarii mari (Keșeru, Milosevic, Chindriș) iar aceștia ca să accepte rezilierea trebuie despăgubiți măcar cu câteva salarii. Apoi UTA va mai face măcar 2-3 achiziții de jucători și în iarnă, asta ca să nu mai vorbim că în scenariul unor rezultate proaste, Alexandru Meszar fie va fi nevoit să aducă mai mulți jucători pentru a satisface pretențiile antrenorului, fie să renunțe la actualul staff, lucru care presupune și el altă cheltuială neprevăzută.

Mai sunt și alți factori în balanță. Primăria a demarat procedurile birocratice pentru înlocuirea gazonului. Indiferent că se va realiza acum în toamnă sau în primăvară, e cert că undeva pe parcursul acestui sezon, UTA va evolua câteva meciuri pe un alt teren, în alt oraș fie la Cluj, Sibiu sau Mediaș. Asta înseamnă cheltuieli suplimentare cu organizarea și deplasarea dar și un minus puternic în ceea ce privește banii din vânzările de bilete. Și apropos de vânzările de bilete… nu-i un secret că și la Arad ca peste tot în România și în zona balcanică sau latină, gradul de ocupare al stadionului depinde într-o oarecare măsură de rezultatele echipei și de speranțele acoperite sau nu ale fanilor. Am văzut asta sezonul trecut în care în prima parte a campionatului stadionul a fost mereu plin, pentru ca în play-out asistența să scadă în medie cu 2-3.000 de spectatori pe meci (cu excepția barajului și a partidei decisive cu FCU 1948). Așadar și această sursă de venit e destul de volatilă și depinde de parcursul sportiv, parcurs sportiv care de cele mai multe ori reflectă capacitatea economică și managerială a clubului. Cluburi sărace și cu rezultate bune am mai văzut, acolo unde managementul e unui performant dar ne poate da cineva exemplu de cluburi sărace și prost conduse care să facă performanță?

În noile condiții salariale UTA nu va putea să aducă jucătorii pe care și i-ar dori Mircea Rednic ci cei pe care acceptă să vină în astfel de condiții, jucători de o calitate inferioară chiar dacă printre ei s-ar putea strecura și niște surprize plăcute. Dar per ansamblu, jucătorii buni merg unde li se oferă bani pe măsură, este o logică valabilă. Să zicem totuși că Mircea Rednic reușește să facă minuni cu acești jucători și în ciuda întârzierilor salariale (care în condițiile de mai sus vor apărea cu certitudine), în ciuda lipsei omogenității, să pună pe picioare o echipă care să aibă rezultate. Ei bine și aici, Rednic trebuie să aibă grijă să nu se „întindă“ prea mult cu rezultatele. La UTA toată lumea vorbește că se vor da salarii mici și bonusuri mari. Nu ne spune nimeni însă de unde se vor plăti respectivele bonusuri dacă prestațiile echipei depășesc așteptările. Să nu uităm de cazul Academica Clinceni care pe același tip de abordare a reușit să ajungă în play-off pentru ca apoi în câteva luni să se dezintegreze și apoi să ajungă la faliment tocmai pentru că clubul n-a avut de unde plăti respectivele bonusuri.

Așadar perspectivele sportive ale UTA-ei ating cel mai înalt grad de optimism în zona mediocrității în timp ce din punct de vedere financiar suntem într-o cădere totală. Pentru sezonul viitor se anunță un deficit de cel puțin 1,5 milioane de euro, la care se adaugă cele aproape 3 milioane de euro raportate oficial ca datorii în decembrie anul trecut. Iar asta cu siguranță nu e tot. Este de notorietate că la UTA criza de lichidități se rezolvă prin împrumuturi „pe caiet“ de la diverși oameni „de bine“ din oraș. Doar că orice împrumut presupune și dobânzi. Ce „balauri“ stau adormiți prin contabilitatea neoficială a clubului doar cei de acolo știu. Ori în aceste condiții, să ne fie cu iertare, nu avem cum să fim optimiști.