🎻 Cvartetul de coarde “Araden” în concert la Palatul Cultural Arad

Cvartetul de coarde „Araden”, format din pasiunea pentru cameral a tinerilor interpreți Ștefan Șimonca-Oprița (vioara I), Salome Torge (vioara a II-a), Bogdan Făgăraș (violă) și Alexandra Răducan (violoncel), a susținut în seara de 21 aprilie 2026, în Sala Mică de Concerte a Palatului Cultural un recital de debut al ansamblului. A fost prima întâlnire cu iubitorii de muzică clasică, sub semnul unora dintre cele mai cunoscute și îndrăgite capodopere.

Cvartetul de coarde arădean a susținut un concert în care au avut în program muzică de Joseph Haydn și Antonín Dvořák. În Sala Mică de Concerte a Palatului Cultural Arad, plină de iubitori de muzică bună, au putut fi auzite:

• Joseph Haydn – Cvartetul în re minor, op. 76 nr. 2 „Cvartetul cvintelor”,
• Antonín Dvořák – Cvartetul nr. 12 în fa major, op. 96 „Americanul”.

Alese datorită spectaculozității și universalității limbajului lor, Cvartetul în re minor, op. 76 nr. 2 „al cvintelor” de Joseph Haydn și Cvartetul nr. 12 în fa major, op. 96 „Americanul” de Antonín Dvořák celebrează începutul acestui nou drum musical. Este o călătorie marcată în egală măsură de rigoare, dar și de efervescență, de echilibru, dar și de ingeniozitate, ale cărei orizonturi vizează deopotrivă idealul de eleganță și precizia clasicismul vienez, precum și inspirația și spiritul Lumii Noi.

De menționat că instrumentele folosite de Cvartetul de coarde arădean “Araden”au fost puse la dispoziția ansamblului de lutierul Cesare Cipriani (Cremona – Italia). Cesare Cipriani este numele de scenă al lutierului Vasile Cherecheș, un meșteșugar renumit care lucrează între România și Cremona, Italia. Laureat al Concursului Internațional de Lutieră Antonio Stradivari, este cunoscut pentru crearea de instrumente cu coarde de înaltă calitate (viori, viole, violoncele) utilizate profesional, cu un sunet cald și puternic.

Joseph Haydn (1732–1809) este una dintre figurile fundamentale ale clasicismului vinez, alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Supranumit „părintele simfoniei” și „părintele cvartetului de coarde”, Haydn a avut un rol esențial în cristalizarea acestor forme muzicale. A petrecut mare parte din carieră în serviciul familiei Esterházy, unde a beneficiat de un mediu stabil pentru creație, dar și de orchestră proprie, ceea ce ia permis să experimenteze și să dezvolte un limbaj muzical clar, echilibrat și plin de ingeniozitate.

Creațiile sale din ultimele decenii, în special cele compuse după călătoriile la Londra, atingând un nivel remarcabil de rafinament și profunzime. Printre acestea se numără și ciclul de cvartete op. 76, considerat un vârf al genului. Cvartetul în re minor, op. 76 nr. 2, cunoscut sub numele de „Cvartetul cvintelor”, este una dintre cele mai originale lucrări din acest set.

Porecla provine din motivul muzical caracteristic bazat pe intervalul de cvintă descendentă, care apare încă de la începutul primei mișcări și devine un element unificator al întregii lucrări. Prima parte (Allegro) este tensionată și dramatică, dominată de acest motiv pregnant, ce creează o atmosferă gravă și energică.

Mișcarea a doua (Andante o più tosto allegretto) aduce un contrast liric, cu o expresivitate calmă și o eleganță subtilă, tipică lui Haydn. În schimb, Menuetul este neobișnuit: în locul caracterului dansant obișnuit, el capătă sau severitate aproape austere, fiind construit tot pe ideea de cvintă, ceea ce îi conferă o identitate aparte. Finalul (Vivace assai) revine la energia inițială, într-o mișcare alertă și virtuoasă, plină de vitalitate.

Acest cvartet ilustrează perfect măiestria lui Haydn în dezvoltarea motivică și în echilibrul dintre structură și expresie. „Cvartetul cvintelor” nu este doar o lucrare tehnică impresionantă, ci și o profundă expresivă, care demonstrează de ce Haydn rămâne o figură centrală în istoria muzicii clasice.

Antonín Dvořák (1841–1904) este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai romantismului târziu, remarcându-se prin capacitatea de a integra elemente folclorice într-un limbaj simfonic sofisticat. În 1892, a fost invitat în Statele Unite ale Americii pentru a conduce Conservatorul Național de Muzică din New York, o experiență care ia influențat profund stilul componistic. În timpul șederii sale, a compus câteva dintre cele mai cunoscute lucrări, printre care și Cvartetul nr. 12 în fa major, op. 96, supranumit „Americanul”.

Lucrarea a fost compusă în vara anului 1893, în micul oraș Spillville, o comunitate cu mulți imigranți cehi, unde Dvořák s-a simțit aproape de rădăcinile sale culturale. Cvartetul reflectă atât influențele americane – în special muzica afro-americană și spiritualele – cât și nostalgia pentru folclorul ceh. Această sinteză conferă lucrări un caracter unic, luminos și direct expresiv.

Prima mișcare (Allegro ma non troppo) debutează cu o temă simplă, pentatonică, sugerând influențe din muzica populară americană. Textura este transparentă, iar dialogul dintre instrumente este fluid și echilibrat. A doua mișcare (Lento) este una dintre cele mai emoționante pagini scrise de Dvořák: o meditație profundă, adesea asociată cu melancolia și dorul, în care unele motive evocă cântecele spirituale.

Scherzo-ul (Molto vivace) aduce o energie ritmică vibrantă și include pasaje care imită trilurile păsărilor – se spune că Dvořák ar fi fost inspirat de cântecul unei păsări locale, posibil un tanager stacojiu. Trio-ul oferă un contrast mai calm, dar păstrează o notă pastorală. Finalul (Vivace ma non troppo) este optimist și plin de vitalitate, reluând spiritul dansant și accesibil al lucrărilor.

Cvartetul „Americanul” este apreciat pentru claritatea sa formală, economie de mijloace și frumusețea temelor. Spre deosebire de lucrările mai dramatice ale romantismului european, această piesă transmite o prospețime aparte și o bucurie a creației. Este una dintre cele mai populare lucrări de muzică de cameră și un exemplu perfect al modului în care Dvořák a reușit să creeze o punte între două lumi muzicale diferite.