Victoria cu CFR Cluj ar fi trebuit să fie o sărbătoare pentru întreaga suflare utistă însă acest lucru n-a fost posibil din cauza unui incident survenit la finalul partidei și care a fost surprins pe o serie de filmări care circulă de câteva ore pe rețelele de socializare. Iată faptele, așa cum au fost ele descrise de imagini:
După încheierea fluierului de final, jucătorii UTA-ei au dat să facă obișnuitul gest de a merge către grupul numeros de suporteri care i-a încurajat din sectorul oaspeților. Au fost opriți însă de secundul Sorin Rădoi, care le-a făcut un semn agresiv să se îndrepte spre vestiare. Jucătorii s-au conformat, nu înainte de a-i saluta pe suporteri de la o distanță de 30-40 de metri. Evident că gestul echipei n-a fost primit bine de galerie, care și-a manifestat zgomotos dezaprobarea. Ca urmare a acestui fapt, doi dintre fotbaliștii cei mai reprezentativi ai echipei, Alexandru Benga și Denis Hrezdac s-au dus în fața peluzei pentru a discuta cu suporterii însă, în timp ce făceau acest lucru, a apărut însuși Mircea Rednic, care pe un ton răstit i-a trimis pe cei doi jucători la vestiar, după care a justificat atitudinea echipei prin gestul pe care galeria l-a făcut la finalul partidei cu Politehnica Iași, acela de a se întoarce cu spatele la jucători, atunci când aceștia au venit să-i salute. Conform martorilor, se pare că Rednic ar mai fi spus despre suporteri că reprezintă „o galerie frumoasă dar fără caracter“, lucru care a provocat un val de huiduieli și insulte, care l-au însoțit pe antrenor în drumul spre vestiare.
Penibil din punctul nostru de vedere este faptul că, deși imaginile cu Sorin Rădoi trimițând echipa la vestiare sunt cât se poate de clare, antrenorul secund a oferit la conferința de presă de după meci o imagine falsă a incidentului, afirmând următoarele: „eu am fost primul care am fost să salutăm, nu cred că s-a întâmplat nimic, nu știu de ce întrebările astea, am fost cu toții alături de ei, am salutat, suntem foarte fericiți că am putut să-i bucurăm și pe ei, ați văzut, UTA are mulți suporteri și au venit în număr foarte mare.“
Ca ridicolul să fie complet, portarul Robert Popa, tot la declarațiile de după meci, a demontat practic minciuna antrenorului secund, recunoscând că gestul de a nu merge în fața galeriei a fost unul voluntar însă, goalkeeperul a susținut că gestul nu a fost impus de antrenori ci asumat de echipă: „Într-un fel a fost decizia noastră să mergem să-i salutăm și după aia să nu mai stăm. Probabil de aia au fost supărați pentru că ar fi vrut să sărbătorească mai mult această victorie. Pe de altă parte, dacă toți sărbătorim victoriile, ar trebui ca toți să fim și la înfrângeri.“
Din punctul nostru de vedere, ceea ce s-a întâmplat la finalul meciului cu CFR Cluj este grav pentru imaginea unui club profesionist și reprezintă o ofensă adusă suporterilor și o fractură în relația normală cu aceștia, pe care un club cu sistem de valori corect ar trebui să o întrețină. Considerăm că gestul de a opri echipa din a sărbători împreună cu galeria reprezintă un abuz din partea antrenorilor, o încălcare a eticii profesionale și ar trebui să atragă după sine sancțiuni și prezentarea imediată a scuzelor față de fanii care au bătut sute de kilometri pentru a-și încuraja echipa. Reiterăm poziția avută la finalul meciului cu Politehnica Iași, anume că gestul suporterilor de a se întoarce cu spatele la echipă, reprezintă o formă dură dar civilizată de protest, un protest la care suporterii au dreptul nu doar legal ci și moral, în virtutea faptului că sunt plătitori de bilete și de abonamente și că în mod voluntar aleg să susțină vocal echipa atât la meciurile de pe teren propriu cât și la cele din deplasare. Ei sunt beneficiarii unui produs pentru care plătesc atât fizic cât și moral, iar prestatorii de servicii, care sunt jucătorii și antrenorii, au datoria de a-i respecta, inclusiv acceptând nemulțumirile acestora atunci când serviciul oferit nu se ridică la calitatea acceptabilă. Iar dacă jucătorilor și antrenorilor nu le convine statutul de prestatori de servicii, pot încerca să aibă o relație mai apropiată cu suporterii, în așa fel încât să se formeze acea conexiune sufletească, pe care alte generații de echipe care au îmbrăcat acest tricou (unele chiar de dată recentă) au reușit să o facă; însă reacțiile țâfnoase după a doua victorie în 11 partide, nu îi vor duce în niciun caz spre un asemenea rezultat.
În plus, constatăm cu tristețe că temerile legate de comportamentul lui Mircea Rednic se confirmă și la UTA. Antrenorul care și-a „construit“ pe la mai toate echipele unde a activat, o faimă de tip conflictual, care provoacă și întreține războaie în jurul său, își confirmă personalitatea și la Arad, punându-și practic singur în umbră realizările și calitățile profesionale. După declarațiile total deplasate de la finalul meciului cu Politehnica Iași, gestul făcut astăzi de Rednic are toate șansele să fi produs o falie de nereparat între el și suporteri. Nu știm dacă e un gest calculat, de a-și crea un alibi pentru nereușite dintr-un conflict pe care chiar el l-a provocat, sau este doar o incapacitate de a trece peste orgoliul rănit al unui egocentric ce nu acceptă că există și oameni care nu-s chiar atât de grăbiți să-i ridice statuie (fizică ori metaforică) pentru un loc 7. Curios ni se pare totuși faptul că, fără a-i pune în niciun caz la îndoială seriozitatea problemelor medicale, Rednic a fost prea bolnav pentru a participa la conferințele de presă premergătoare și ulterioare meciului cu CFR, a fost prea bolnav pentru a sta pe bancă la acest meci, însă nu s-a dat înlături de la tensiunea unei confruntări cu suporterii, confruntare pe care, repetăm, chiar el a provocat-o. Este asta atitudinea normală a unui om care are problemele de sănătate pe care le are Rednic? Poate că măcar medicul care îi monitorizează situația, să-l convingă de faptul că tot acest război continuu pe care-l întreține cu suporterii, cu presa, îi face rău în primul rând lui.
