Marea sărbătoare națională de la 1 decembrie a fost anticipată de Filarmonica de Stat din Arad printr-un concert care s-a vrut un omagiu adus celor care au făurit România Mare. Cu acest prilej ne-a fost reamintit că un ilustru arădean, Vasile Goldiș, a strălucit în pleiada arhitecților Marii Uniri.
În seara de joi, 28 noiembrie 2024 de la ora 19.00, Filarmonica de Stat din Arad a susținut la Palatul Cultural din Arad un concert de muzică clasică românească. În program au fost capodopere din creația lui George Enescu și a generației sale, lucrări inspirate din melosul folcloric, înveșmântate în orchestrații strălucitoare. Concertul a urmat un traseu al performanțelor, de la Enescu la Silvestri, de la Bartók la Rogalski, de la Constantin Dimitrescu la Grigoraș Dinicu.
Dirijorul Cristian Neagu și soliștii Alexandru Marian la vioară și Radu Sinaci la violoncel au încântat spectatorii prezenți cu următorul program:
- Radu Sinaci – Rapsodie populară românească pentru vioară, violoncel și orchestră
- Radu Sinaci – Rapsodie orientală pe teme culese-compuse de Dimitrie Cantemir și un cântec vechi moldovenesc
- Constantin Dimitrescu – Dans țărănesc
- Constantin Silvestri – Jocuri populare românești din Transilvania
- Bela Bartók – Dansuri populare românești
- Theodor Rogalski – Trei dansuri românești
- George Enescu – Rapsodia Română nr.1
- Grigoraș Dinicu – Hora staccato.
Alexandru Marian s-a născut la Pitești unde a și urmat cursurile Liceului de Artă, apoi a studiat la Universitatea Națională de Muzică din București. În prezent ocupă poziția de concert-maestru al Orchestrei de Cameră Radio.
În calitate de solist a întreprins turnee încununate de succes în România, China, Germania și Coreea, printre altele, unde a abordat un repertoriu divers, etalându-și deopotrivă muzicalitatea și profesionalismul.
Stilul său interpretativ este bazat pe originalitatea cu care abordează fiecare lucrare, dar și pe modul impecabil de enunțare a textului muzical. Numeroase premii naționale și internaționale stau la baza piramidei carierei sale.
Radu Sinaci s-a născut la Arad și a studiat violoncelul cu Czuczu Erwin, iar apoi cu Marin Cazacu. Este solist și prin solist al Orchestrei de Cameră Radio din București. Ca solist a susținut concrete și recitaluri la Watford Palace Theatre, Louxembourg Philarmonique Hall, Arts Center of National Library Beijing, cu orchestra Națională a Moldovei “Serghei Lunchevici”, cu Filarmonica din Arad și Filarmonica din Pitești, printre altele.
Radu Sinaci a obținut numeroase premii la concursurile naționale și internaționale de violoncel, dar și premiul de virtuozitate la “Sibiu International Jazz Competition”, o premieră în lumea muzicală românească. Două dintre înregistrările camerale realizate de Radu Sinaci în cadrul Concertelor Roz de la Radio România au fost preluate și difuzate de BBC Radio 3 în seria “Beethoven from Bucharest”.
În 2007 Radu Sinaci a obținut diploma de licență cu media 10 la clasa maestrului Marin Cazacu, în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, iar din 2012 are diploma de Doctor în muzică.
George Enescu – Rapsodia Română nr. 1. Rapsodia Română nr. 1 de George Enescu este o lucrare simfonică monumentală, considerată una dintre cele mai importante opere ale muzicii românești. Compozitorul a scris această piesă în 1901, iar ea reflectă profund tradițiile și cultura folclorică românească. Rapsodia este un amestec fascinant de elemente ale muzicii populare românești, într-o formă simfonică elaborată, care subliniază măreția și originalitatea stilului său.
Lucrarea este scrisă în două părți, fiecare având o structură complexă și un caracter distinctiv. Prima parte începe cu o introducere impunătoare, urmată de teme folclorice, vibrant colorate, inspirate din dansuri și melodii tradiționale din diverse regiuni ale României. Enescu îmbină cu măiestrie ritmuri vivace și teme melodice care evocă bucuria și energia vieții din țară, dar și moment de introspecție și melancolie.
A doua parte este mai solemnă, cu o tematică mai gravă și profundă. De-a lungul timpului, Enescu folosește o gamă largă de instrumente pentru a crea un efect de bogăție sonoră, accentuând armoniile și dinamica piesei. Interacțiunea dintre orchestrație și soliștii instrumentali adâncește expresivitatea, iar culminarea operei este un adevărat triumf al stilului național, un apogeu al sentimentului românesc, caracteristic compozitorului. De-a lungul rapsodiei, Enescu folosește motive din alte cântece tradiționale, „Hora lui Dobrică” sau „Ciocârlia”, transformându-le într-un flux muzical plin de dinamism.
Rapsodia Română nr. 1 este o lucrare plină de farmec, care rezonează cu esența sufletului românesc, fiind un simbol al mândriei naționale și al geniului lui Enescu într-o transfigure folclorul în muzica clasică de mare amploare. Rapsodia Română nr. 1 nu este doar o capodoperă orchestrală, ci și o declarație de dragoste pentru moștenirea culturală românească. Enescu reușește să transforme folclorul într-o formă de artă universală, păstrându-i însă autenticitatea și sufletul.
Bela Bartók – Dansuri populare românești. Lucrarea a fost compusă de Béla Bartók în 1915. Este o capodoperă a miniaturilor muzicale inspirate de folclorul românesc. Lucrarea constă dintr-o suită de șase dansuri, fiecare reflectând specificul unei regiuni din România, transpus prin prisma geniului compozitorului maghiar.
Bartók, un etnomuzicolog pasionat, a cules aceste teme în timpul călătoriilor sale în Transilvania. Le-a aranjat inițial pentru pian și, mai târziu, pentru orchestră, păstrând esența ritmurilor și melodiilor populare. Stilul său combină autenticitatea materialului folcloric cu o tehnică muzicală sofisticată.
Lucrarea începe cu „Jocul cu bâtă”, într-o cadență energică din zona Bihor, în care ritmul percutant și frazarea repetitivă evocă vitalitatea dansurilor pastorale. Urmează „Brâul”, un joc rapid și jucăuș, specific Olteniei, ce folosește motivul scurt și ritmuri sincopate. „Pe loc”, o piesă lirică și melancolică, inspirată de cântecele lente din Transilvania, contrastează puternic cu celelalte dansuri prin atmosfera sa meditativă.
Secvența continuă cu ” Buciumeana”, un dans cu un caracter solemn, urmat de „Poarga românească”, unde energia ritmică crește treptat. În final, „Mărunțelul” aduce o explozie de bucurie, cu accente asimetrice și o vivacitate debordantă.
Bartók reușește să îmbine simplitatea temelor tradiționale cu o armonie modernă și o sensibilitate ritmică extraordinară. Dansurile populare românești sunt o dovadă a aprecierii profunde a lui Bartók pentru cultura românească și a dorinței sale de a păstra și de a celebra diversitatea folclorului. Suita rămâne una dintre cele mai accesibile și îndrăgite lucrări ale compozitorului, transmite un farmec autentic și o vitalitate inepuizabilă.
