Fiecare copil este într-o anumită măsură un geniu și fiecare geniu este într-o anumită măsură un copil. – A. Schopenhauer
În 1925, Ziua Internațională a Copilului a fost proclamată pentru prima dată la Geneva în timpul Conferinței Mondiale pentru Bunăstarea Copilului. De atunci Ziua Copilului a fost sărbătorită la 1 iunie în majoritatea țărilor, printre care și România. Ziua Copilului, cunoscută și sub denumirea de Ziua Mondială a Copilului, Ziua Internațională a Copilului sau Ziua Internațională a Copilului, este o zi celebrată în peste 145 de țări din întreaga lume pentru a atrage atenția asupra nevoilor speciale ale copiilor și mai ales asupra drepturilor copilului. Această zi este sărbătorită la date diferite în funcție de fiecare țară.
Pentru a sărbători Ziua Copilului Filarmonica de Stat din Arad a făcut o bucurie copiilor cu un concert de muzică simfonică din creația lui Serghei Prokofiev cu “Petrică și Lupul” și “Carnavalul Animalelor” de Camille Saint Saëns. Povestitor a fost Mihai Bisericanu, dirijor Cristian Neagu, iar soliști Adriana și Sorin Dogariu.
Mihai Bisericanu a absolvit Academia de Teatru și Film, secția Actorie, la clasa profesorului Mihai Mălai mare. Ca actor a debutat în 1986 cu “Luminile în larg”. A urmat apoi “Niște băieți grozavi” (19870, “Secretul armei secrete” (1988), “Maria și marea” (1988) și “Liliacul înflorește a doua oară” (1988). A mai jucat în “Asphalt Tangou” (1966), “Gargoyle” (2004) sau “Tranzacția bat-o vina” în 2010, printre altele.
Mihai Bisericanu este din 2006 cadru didactic asociat la catedra de expresie vocală și corporală din cadrul Universității de Artă Teatrală și Cinematografie, iar din anul 2012 este doctor în teatru.
Sorin Dogariu a fost solistul Filarmonicii din Arad, iar în prezent este conferențiar universitar la catedra de pian a Facultății de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timișoara. A susținut peste 600 de concrete și recitaluri la Filarmonicile din țară și a onorat mai multe invitații în străinătate, pe scene din Europa și Asia.
Adriana Dogariu a urmat Universitatea de Muzică din București, apoi Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timișoara, studiind cu profesori reputați, precum Dana Borșan și Dragoș Mihăilescu. În prezent, Adriana Dogaru este conferențiar universitar la Facultatea de Muzică din Timișoara.
„Carnavalul animalelor” (Le Carnaval des animaux) de Camille Saint-Saëns este o suită muzicală compusă în 1886. Inițial gândită ca o piesă distractivă pentru prietenii săi și prezentată doar în cercuri restrânse, această lucrare a devenit una dintre cele mai îndrăgite creații ale sale. Compozitorul a interzis publicarea suitei în timpul vieții sale, cu excepția piesei „Le Cygne” (Lebăda), pentru a nu-i afecta reputația de compozitor serios. Abia după moartea sa, în 1922, suita a fost publicată integral.
„Carnavalul animalelor” de Camille Saint Saëns este compus din 14 piese scurte, fiecare reprezentând diferite animale sau concepte legate de animale, și este scris pentru un ansamblu de cameră format din două piane și diverse instrumente de orchestră. Suita începe cu „Introducere și marșul regal al leului”, unde leul este reprezentat de sunetele impunătoare ale pianelor și corzilor. Urmează „Cocoșii și găinile”, „Măgarii sălbatici” și „Broaștele țestoase”, fiecare piesă capturând caracteristicile unice ale acestor animale prin folosirea ingenioasă a instrumentelor.
„Elefantul” este ilustrat printr-o melodie greoaie a contrabasului, iar „Cangurii” sunt reprezentați de săriturile scurte și rapide ale pianelor. Alte piese includ „Acuariul”, o melodie fluidă și liniștită, „Măgarul”, „Cucul din adâncul pădurii”, „Păsările”, „Pianistul”, „Fosilele” și, desigur, celebra „Lebădă”, interpretată de un violoncel solo, însoțit de pian.
Suita se încheie cu o repriză finală care aduce toate temele împreună într-o explozie de energie și umor. „Carnavalul animalelor” este renumit pentru umorul său subtil, parodiind atât stilurile muzicale, cât și personalitățile animalelor, dar și pe colegii săi compozitori și chiar pe el însuși. Această lucrare rămâne o capodoperă a muzicii programatice, captivând audiențele de toate vârstele prin farmecul și inventivitatea sa.
„Petrică și lupul” de Serghei Prokofiev este o lucrare muzicală și narativă compusă de Serghei Prokofiev în 1936. Această piesă a fost scrisă cu scopul de a introduce copiii în instrumentele orchestrei, folosind o poveste captivantă și personaje distincte. Fiecare personaj din poveste este reprezentat de un instrument sau o grupă de instrumente, creând astfel o legătură auditivă și vizuală între muzică și poveste.
Petrică, protagonistul, este reprezentat de sunetele jucăușe și curajoase ale viorii. Bunicul lui Petrică, un personaj precaut și grijuliu, este portretizat prin timbrul profund și grav al fagotului. Păsărica, veselă și agilă, este redată prin trilurile flautului, în timp ce rața, stângace și comică, este simbolizată de oboi. Pisica, grațioasă și vicleană, este reprezentată de clarinet, iar lupul, antagonistul înfricoșător al poveștii, este redat prin sunetele amenințătoare ale corzilor de corn.
Narațiunea începe cu Petrică, un băiat curajos care trăiește la marginea unei păduri. Într-o zi, el iese din curtea casei bunicului său și se întâlnește cu prietenii săi animali: păsărica, rața și pisica. În ciuda avertismentelor bunicului său, Petrică nu se teme de lup. Lupul apare, și după o serie de evenimente tensionate, reușește să captureze rața. Petrică, folosindu-și istețimea, prinde lupul cu ajutorul păsării și a unei frânghii, iar apoi îl duce în triumf în sat.
Prokofiev a combinat muzica și povestea într-o manieră unică, transformând „Petrică și lupul” într-o piesă educativă și distractivă. Lucrarea a avut succes imediat și a devenit o parte esențială a repertoriului muzical pentru copii. Prin această poveste, copiii nu doar învață să recunoască sunetele diferitelor instrumente, ci și valorile curajului, ingeniozității și prieteniei.
