Atât a înțeles Rednic din gestul suporterilor! Dar, de unde nu-i, n-ai ce să ceri… sau ai?!

Partida de astăzi cu FCSB stă în bună măsură sub semnul reîntoarcerii galeriei UTA-ei pe stadion, după un boicot de 4 luni. Pentru că da, ceea ce n-a reușit Alexandru Meszar, anume să determine cei mai fanatici suporteri ai echipei să nu mai vină la meciuri, a reușit-o Mircea Rednic și echipa sa, prin gestul de la finalul partidei din deplasare cu CFR Cluj. Nu mai revenim cu detalii asupra acelui moment, sunt cunoscute de către toată lumea, la rândul nostru le-am relatat în nenumărate rânduri. Cert este că, deși nici antrenorul și nici jucătorii nu au făcut niciun gest concret pentru a determina un armistițiu sau chiar o împăcare cu ultrașii arădeni (aceste gesturi concrete ar fi putut fi o scuză publică pentru ceea ce s-a întâmplat în Gruia sau inițierea unei întâlniri între cele două părți), galeria a luat decizia ca începând cu meciul de astăzi, să revină pe stadion, nu neapărat pentru jucători și în niciun caz pentru antrenor, ci pentru spiritul UTA-ei, care mai e încarnat doar de atmosfera din tribunele Arenei „Francisc Neuman“, altfel el lipsind aproape cu desăvârșire din vestiar și din birourile clubului. Mai mult, ultrașii au ales să-și facă reintrarea în arenă „cu stil“, drumul spre stadion urmând a fi parcurs într-un marș roș-alb pe traseul Parcul Tudor Arghezi – Calea Victoriei – Arena „Francisc Neuman“.

Chiar dacă nu are niciun merit în readucerea galeriei pe stadion, până la urmă echipa va fi principala beneficiară a acestei decizii, susținerea de care va avea parte din peluză, care va genera un entuziasm suplimentar și în restul stadionului, reprezentând un stimul mental pentru propria echipă, respectiv o provocare pentru cea adversă, deloc de neglijat. În aceste condiții, era de așteptat ca reacția celui care este principalul purtător de cuvânt al vestiarului, anume antrenorul, să fie una pozitivă sau măcar reținută. Ei bine, nici pomeneală de așa ceva. Din tot gestul peluzei de a reveni pe stadion, din întreg comunicatul oferit de ultrași publicității, Mircea Rednic, în orgoliul său nemăsurat, s-a cramponat de propoziția „suntem conștienți că nu putem să îi schimbăm caracterul Strâmbului“. Lovit în amorul propriu, Rednic a oferit la conferința de presă premergătoare meciului cu FCSB un moment de „dramoletă“ în care a lansat asupra suporterilor un atac atât de virulent, încât mai că ne gândeam că intenția lui era aceea de a-i face să se răzgândească. Dar iată declarația acestuia:

„Nu vreau să comentez reîntoarcere galeriei dacă ei după meciul cu CFR mi-au transmis că pentru ei eu nu mai exist. E normal, dacă ești fotbalist ai o reacție pozitivă la atmosfera care există aici la Arad. Pentru mine suporterii sau galeria trebuie să-și susțină echipa indiferent cine-i antrenor. Eu pot să fiu azi, peste opt etape nu mai sunt, dar ei trebuie să fie pozitivi nu în funcție de ce interese au sau ce vor. Ei tot cer libertate pentru suporteri, ce înțeleg ei prin asta? Noi antrenorii sau jucătorii n-avem voie să ne spunem un punct de vedere? De ce au fost ei atât de vehemenți cu o decizie luată de grup în urma a ceea ce s-a întâmplat în meciul de dinaintea jocului cu CFR? Oricum ei au fost prezenți, chiar dacă nu în peluză, ei au fost peste tot, le-am simțit prezența. Și comunicatul pe care l-au făcut, urât din partea lor. Îi știu pe cei doi care au participat la o emisiune la Timișoara și acolo numai negativ au vorbit. Să spui că nu pot să schimbe caracterul Strâmbului? Urât din partea lor. Ce-a făcut Strâmbul ăsta la Arad de când a venit? A salvat de la retrogradare echipa, s-a clasat pe un loc care-ți dădea posibilitatea să joci pentru cupele europene. Vedeți ce probleme financiare sunt, nici primăria nu mai susține cum a susținut înainte. Nu mă judecă doi inși, nu vorbiți de caracterul meu!“.

Lăsând la o parte insistența paranoidă cu care Rednic își susține aberația conform căreia echipa ar fi fost fluierată de către ultrași ascunși prin colțurile stadionului, e realmente dezarmant infantilismul cu care antrenorul riscă să dinamiteze un demers care îi favorizează jucătorii (și implicit pe el) doar din orgoliul orbesc de a se crede deasupra oricărei critici. Îi aducem aminte lui Mircea Rednic că porecla „Strâmbul“ nu a primit-o la Arad, că atitudini mustind de zeflemea și mojicie precum ieșirea vizavi de „gara și jumătatea de mall“ pe care o are Aradul i-ar fi adus demiterea instantanee în fotbalul civilizat din care se revendică dar din care nu prea pare să fi învățat multe, dar și că semnele de întrebare vizavi de campaniile de transferuri, deșănțate spre absurd, sunt susținute de cifre și statistici care nu pot fi acoperite de minciunile și snoavele răsuflate pe care le perorează nederanjat prin conferințele de presă.

Din fericire, spre deosebire de alte locuri din țară, unde Mircea Rednic chiar a antrenat, și unde dacă și-ar fi permis asemenea ieșiri, ar fi ieșit pe stradă doar în haine de camuflaj, ultrașii UTA-ei sunt nu doar civilizați ci posedă și un IQ ce nu-i face de râs; motiv pentru care probabil vor trata această nouă ieșire „de liga satelor“ a antrenorului la adresa lor, cu condescendență și dispreț superior. Până la urmă, la scara istoriei Bătrânei Doamne, Rednic, la fel ca și cei care-l susțin, reprezintă un episod insignifiant, care nu va lăsa nimic în amintire, decât dacă Doamne ferește, artizanii acestei batjocori pe bani publici (în bună măsură) chiar vor „reuși“ să îngroape din nou UTA. Altfel, ce e val, ca valul trece…

Se spune că unui om învechit și înțelenit în niște practici rușinoase, nu prea mai ai ce să-i ceri, așteptările referitoare la o posibilă schimbare reprezentând o naivitate. Cu toate acestea, comportamentul public al unui angajat al unei societăți respectabile, n-ar trebui să fie lăsat la discreția găurilor sale de caracter. Așadar, dacă persoanei Rednic nu prea avem noi sau suporterii ce să-i cerem, clubul prin conducătorii săi, ar trebui să aibă niște cerințe minimale vizavi de comportament și declarații. Când însă chiar cei care ar trebui să vegheze la buna imagine a clubului, la relația acestuia cu suporterii, sunt primii care dau exemplu de cum să îți persiflezi, jignești, minți, sau furi principalii beneficiari ai activității tale… cine de le cine să ceară?!