În încercarea sa de a pune mâna savamolnic pe identitatea UTA-ei, strategie din care face parte și cooptarea în club a lui Călin Costea ca răsplată pentru celebrele deja mărci verbale înregistrate de părintele Festivalului Berii, Alexandru Meszar nu se mai dă în lături de la nimic, ajungând să calce pe cadavre, expresie care, din păcate, nu mai este atât de metaforică pe cât am crede. Într-un podcast realizat pentru Critic Arad de semnatarul acestor rânduri, vicepreședintele Suporter Club UTA, Sebastian Bulumac, a dezvăluit că clubul UTA, prin firma sa de avocatură, a deschis un proces prin care cere anularea mărcii înregistrate de Nicolae Bara și apoi cedate Suporter Club UTA. Solicitatea este susținută de niște argumente aberante, grotești, care ar stârni râsul dacă nu ar implica memoria unui om care a decedat în urmă cu câteva luni. Iată două dintre acestea:
„În mod evident, domnul Nicolae Bara nu a avut intenția niciodată de a înregistra mărcile în vederea folosirii efective, deoarece a anunțat în mod cert că se va retrage din club, ci doar de a profita din punct de vedere material de clubul de fotbal care își va desfășura activitatea sportivă fără participarea sa, profitând astfel cu rea credință de pe urma investitorilor, fanilor și suporterilor care susțin activitatea în sine.“
„În fapt, nu aven nicio certitudine dacă beneficiarul real al activităților întreprinse de Asociația Suporter Club UTA este însuși domnul Nicolae Bara, succesorii acestuia sau persoane aflate sub controlul acestuia.“
În primul rând este de-a dreptul abject că, deși acțiunea lui Nicolae Bara a avut loc în 2008, să vi să o contești abia în 2023 la doar două luni de la moartea sa. După decesul fostului președinte al UTA-ei, clubul UTA a postat pe pagina oficială un anunț de condoleanțe în care se spune: „Îi mulțumim pentru tot aportul adus din poziția de președinte și investitor și ne bucurăm că l-am avut alături de noi la câteva jocuri din acest sezon de prima ligă a României”. Iar la scurt timp după aceea, tot clubul UTA îl acuză în instanță că a înregistrat marca pentru a avea control și beneficii de pe urma clubului UTA, fără ca acel om să se mai poată apăra și mai ales, fără să aducă nicio dovadă în susținerea respectivelor acuzații!
Argumentația elaborată de firma de avocatură a clubului UTA încearcă să inducă imaginea unei relații oculte între Nicolae Bara și Suporter Club UTA dar omite un aspect foarte important: Nicolae Bara a cedat marca UTA către Suporter Club UTA abia după ce destinatarul inițial a refuzat-o! Iar destinatarul inițial al mărcii era… Municipiul Arad! La plecarea sa, Bara a intenționat să lase marca orașului, fiind însă complet ignorat în demersul său de primarul de atunci, Gheorghe Falcă, din motive pe care doar acesta le știe.
Câte despre beneficiarii gestului făcut de Nicolae Bara, haideți să ne gândim puțin ce s-ar fi întâmplat cu UTA dacă marca ar fi fost cedată clubului și nu Suporter Club UTA. La doi ani de la acel moment, societatea FCM UTA a falimentat. Ea a fost înlocuită de o altă societate, UTA SA (culmea, creată tot de Nicolae Bara care și-ar fi dorit la vremea când era președinte ca la un moment dat UTA să treacă la această formă de organizare), elementul de continuitate fiind tocmai marca rămasă la Suporter Club UTA. Dacă aceasta ar fi rămas în societatea FCM UTA intrată în faliment, ea ar fi fost considerată activ al clubului și scoasă la valorificat pentru a stinge din datoriile vechiului club. La ce sumă ar fi fost scoasă la licitație, cine s-ar fi prezentat să o achiziționeze sau cât ar fi durat toate procedurile juridice nu știm dar e suficient să ne uităm la cazuri similare din ultimul deceniu (Corvinul, FC Argeș sau Poli Iași) și să ne dăm seama prin ce am fi trecut. În loc de asta, Aradul a continuat să aibă o echipă care legitim s-a numit UTA, lucru care s-a întâmplat și după al doilea faliment, cel din 2014. Mai pe scurt, dacă soarta mărcii era alta, clubul condus astăzi de Alexandru Meszar nu s-ar fi numit UTA… lucru pe care e posibil ca pe actualul vătaf al clubului să nici nu-l fi deranjat prea tare.
Nu știm care e ideea, intenția, din spatele acestui demers al lui Alexandru Meszar. Se poate să fi constatat că cei mai legați de identitatea clubului UTA, cei care n-ar accepta să susțină un alt club care nu ar avea acest nume și această marcă, sunt în majoritatea cazurilor cei care îl contestă. S-ar putea să se fi gândit că un club rămas fără marca UTA ar avea în continuare destui fani dornici să vadă meciuri de Superliga și ar beneficia și de liniștea câștigată prin dispariția gălăgioșilor contestatari. Sau poate scopul luptei e să deposedeze Suporter Club UTA de marcă astfel încât această asociație să nu mai fie capabilă să pornească sau să se asocieze cu un nou proiect dacă la un moment dat actualul club intră în colaps iar continuarea istoriei clubului să rămână tot în mâinile celor care îl conduc acum și îl duc spre dezastru. Cert este că prin acest proces clubul UTA ajunge în absurda situație în care își contestă propria identitate iar dacă ar avea câștig de cauză s-ar transforma într-un nou FCSB. De ce? Păi simplu, anularea mărcii UTA înregistrate de Nicolae Bara tocmai asta înseamnă… anulare! Nicidecum că ea ajunge în patrimoniul clubului. Mai simplist vorbind, UTA încetează să existe din punct de vedere al identității!
Mult mai multe amănunte legate de acest subiect puteți avea urmărind acest podcast la care, în afara lui Sebastian Bulumac, a participat și fostul președinte al Suporter Club UTA, Dan Proca. Acesta a oferit numeroase detalii despre asocierea dintre asociația suporterilor și clubul UTA Bătrâna Doamnă, creata de Alexandru Meszar cu mult timp înainte de falimentul celui condus de Giovanni Catanzariti:
Pentru cei care doresc o sistematizare a informațiilor oferite în acest podcast dar și pentru cei care încă nu au reușit să îl vizioneze, iată și o cronologie a unor evenimente relevante în acest caz. Vă lăsăm pe dumneavoastră cititorii noștri, să faceți singuri legăturile dintre ele:
2006: UTA retrogradează în Liga 3 (neașteptat ținând cont de lotul avut, care nu incuba asemenea riscuri) dar la inițiativa lui Gheorghe Falcă se cumpără un loc în prima ligă de la nou promovata Liberty Salonta, mutare care în acea vreme era îngăduită de regulamente. De la București este adus ca finanțator Nicolae Bara, președinte al companiei Frigotehnica și coleg de partid cu Falcă. Lângă el este plasat omul de afaceri local Sandu Ion, cei doi urmând să finanțeze și să conducă clubul împreună. Bara a militat pentru o creștere treptată a clubului, susținând cumpărarea unui loc în Liga 2 dar la insistențele primarului s-a respectat planul inițial. Nucleul dur al fanilor a protestat, considerând trocul cu Salonta o pată pe istoria clubului dar majoritatea arădenilor a îmbrățișat cu entuziasm noul proiect
2007 primăvara: Se înființează asociația Suporter Club UTA la inițiativa unor suporteri care se cunoscuseră pe formul online al clubului. Scopul era protejarea și promovarea bunului nume al clubului în contextul „episodului Salonta“.
2007 toamna: Izbucnește conflictul dintre Nicolae Bara și Sandu Ion. Între cei doi nu mai este cale de împăcare și niciunul nu mai acceptă să finanțeze echipa în parteneriat. Sandu Ion condiționează ieșirea sa din club de intrarea în locul său a asociației Suporter Club UTA. Nici astăzi nu sunt clare motivațiile respectivului demers dar părțile acceptă.
2008 primăvara: Nicolae Bara, rămas între timp singur la conducerea clubului, anunță că va renunța la această poziție la finalul campionatului, acuzând autoritățile locale și mai exact pe primarul Gheorghe Falcă de nerespectarea unor promisiuni despre care nu a dat detalii. Înainte de a face acest pas, Bara obține de la unul dintre acționarii lui Dinamo, Nicolae Badea, promisiunea că acesta va direcționa către UTA un investitor privat care să preia finanțarea clubului și de asemenea, înregistrează marca UTA la OSIM. După acest demers, Bara anunță primăria că dorește să cedeze marca municipalității, în contextul în care cazul Zambon era unul de notorietate. Patronul Politehnicii Timișoara mutase echipa la Drăgășani, deposedând practic orașul de pe Bega de unul dintre marile sale simboluri și obligându-l să îl înlocuiască cu un surogat. Dincolo de ironiile specifice rivalității, fanii tuturor echipelor de tradiție trăiau cu spaima că așa ceva li s-ar putea întâmpla și lor, mai ales ținând cont de calitatea morală a multora dintre patronii fotbalului românesc de la acea vreme. Cedând marca orașului, Nicolae Bara încerca să evite posibilitatea unui episod similar la Arad. Un patron ar fi putut muta clubul, echipa, dar identitatea ar fi rămas pe loc.
2008 toamna: Oferta lui Nicolae Bara este ignorată total de primărie astfel că (deja) fostul președinte al UTA-ei recurge la soluția de rezervă: cedează marca asociației Suporter Club UTA. Colaborarea dintre aceasta și Bara, pe perioada în care acesta a fost președinte la UTA, a fost una minimală și uneori chiar contondentă (remembrer mitingul din toamna lui 2007 cu mesajul „Bara și cu Sandu Ion investitori de carton“). Bara găsise însă ulterior în liderii SCU niște parteneri de discuție onești, de bună credință și mai ales dedicați sincer obiectivului din statut, fapt care l-a convins că în mâna lor marca e la adăpost. La acel moment Suporter Club UTA rămăsese singură în club deoarece Nicolae Badea n-a trimis la Arad niciun investitor ci pe Ionuț Chirilă pe post de manager general
2010: Datoriile imense acumulate în perioda în care Chirilă a fost manager au dus în cele din urmă ong-ul FCM UTA la faliment. La sertar exista însă înregistrată o nouă societate: UTA SA, de care am amintit. Aceasta este preluată de omul de afaceri italian Giovanni Catanzariti, alături de care intră în club Suporter Club UTA în calitate de deținător al mărcii UTA, asigurând astfel continuitatea identității clubului. Noua UTA preia locul de Liga 2 al Fortunei Covaci, mutare acceptată de suporteri în condițiile în care, deși falimentată, vechea UTA nu retrogradase sportiv. Finanțarea UTA SA era asigurată de Catanzariti, care deținea un hotel și un restaurant în Arad. Ca sponsori apăreau câteva societăți deținute tot de oameni de afaceri italieni dar principalul susținător era Universitatea de Vest Vasile Goldiș. Informațiile neoficiale vorbeau despre faptul că UVVG a fost direcționată ca sponsor spre UTA SA chiar de Gheorghe Falcă, primarul Aradului devenit brusc interesat de echipa fanion al orașului, în ciuda faptului că acesta se afla într-un conflict deschis cu suporterii echipei și cu Suporter Club UTA, care îl acuzau de îndepărtarea lui Nicolae Bara și de distrugerea patrimoniului sportiv al Aradului, reprezentat în special de stadionul Vagonul, locul pe care s-ar fi jucat primul meci de fotbal de pe teriotiul actual al României.
2010: Tot acum apare în peisaj și Alexandru Meszar care devine managerul sportiv al clubului. Acesta avea în oraș imaginea unui manager onest și civilizat, fiind apreciat pentru rezultatele pe care le avea în calitate de președinte al clubului de copii și juniori Atletico. În noua calitate, Meszar propune o „piramidă“ a fotablului arădean în care UTA să renunțe la centrul de copii și juniori iar rolul de pepinieră să fie preluat de Atletico și alte cluburi din județ. Suporter Club UTA refuză însă planul.
2011: Apar conflicte de viziune între Meszar și Catanzariti. Meszar demisionează de la conducerea clubului și încearcă să convingă Suporter Club UTA să-l debarce pe Catanzariti și să îl înlocuiască în rolul de acționar cu omul de afaceri Marius Țucudean, cel împreună cu care deținea clubul Atletico. Meszar însă nu oferă nicio garanție că Țucudean ar fi dispus să accepte preluarea clubului, astfel că Suporter Club UTA rămâne alături de italian. În aceeași perioadă, principalul sponsor al clubului, Universitatea de Vest Vasile Goldiș, se retrage.
2011: Fără ca la acel moment să facă publică informația, Alexandru Meszar, proaspăt plecat de la UTA înregistrează la AJF Arad societatea UTA Bătrâna Doamnă
2013 ianuarie: UTA SA ajunge în pragul colapsului financiar din nou. Ignorând solicitările Suporter Club UTA de a nu face cheltuieli peste limita bugetului, Catanzariti riscă timp de 3 sezoane la rând să aducă jucători pe salarii mari, pentru a ataca promovarea. Eșuează de două ori iar la jumătatea celui de-al treilea sezon nu mai poate plăti salariile și are restanțe mari la contribuțiile sociale pentru jucători. Pentru a salva clubul, se asociează (din nou ignorând observațiile negative venite dinspre SCU) cu un controversat așa zis om de afaceri, Adrian Marțian. Acesta îi pune italianului o pungă cu bani pe masă, din care sunt plătite câteva salarii restante și mariajul se parafează.
2013 vara: După nici jumătate de an de la intrarea în club a lui Marțian, clubul e din nou în haos. Acesta nu a mai plătit niciun salariu, clubul e sufocat de datorii iar Marțian și Catanzariti își pasează responsabilitate finanțării. Cu puțin timp înainte de startul campionatului UTA nu are antrenor și lot de jucători. În acel moment, Alexandru Meszar înscrie clubul UTA Bătrâna Doamnă în campionatul Ligii a 4-a dar intră în conflict cu Suporter Club UTA care îi pune în vedere că nu are dreptul să folosească numele UTA. Meszar argumentează că acel club este doar o soluție de avarie în caz că UTA falimentează, asigurându-i pe fani că se poate construi în jurul lui un proiect curat, cu jucători arădeni, beneficiind de finanțarea lui Marius Țucudean și de sprijinul… primarului Gheorghe Falcă. Suporter Club UTA nu abandonează totuși vechiul club și încearcă să îl convingă pe Marius Țucudean să preia UTA SA și să plătească reeșalonat datoriile. Acesta însă nu ajunge la niciun acord cu Adrian Marțian, care reușește totuși să păcălească niște jucători și pe antrenorul Eugen Trică să semneze cu UTA și echipa începe un nou sezon de Liga 2. În paralel UTA BD începe campionatul în Liga 4 și acceptă formal statutul de echipa 2 a UTA-ei, pentru a evita până la urmă realitatea, aceea că pe modelul Timișoara sau Craiova, Aradul avea deja două UTA.
2013 decembrie: Într-o întâlnire informală cu mai mulți jurnaliști din Arad, primarul Gheorghe Falcă îi spune tranșant subsemnatului, văzut ca un reprezentant al suporterilor: „puteam să salvez UTA dar nu am făcut-o pentru că m-ați înjurat. Acum UTA voastră o să moară și o să fie altă UTA, așa cum vreau eu, nu cum vreți voi.“
2014 februarie: Situația UTA-ei este îngrozitoare. Jucătorii sunt neplătiți cu lunile și ajung să fie cazați și hrăniți de suporteri. Adrian Marțian și Giovani Catanzariti nu mai bagă bani în club iar Marțian acuză autoritățile locale că nu-l sprijină și amenință că va muta echipa în localitatea sa natală, Dej. E linia roșie peste care Suporter Club UTA nu acceptă să se treacă și, după o serie de discuții și ultimatumuri, decide să retragă clubului condus de Catanzariti și Marțian dreptul de a mai folosi marca UTA. Este un gest mai degrabă simbolic deoarece o asemenea schimbare de nume nu se poate face în timpul campionatului. UTA însă era în moarte clinică, avea deja datorii imense, jucătorii refuzau să mai joace iar la meciuri mai mergeau o mână de suporteri. Era evident pentru toată lumea că echipa nu mai putea nici măcar să termine campionatul, lucrul care s-a și întâmplat, UTA nemaifiind programată la ultimele meciuri.
2014 martie: Suporter Club UTA decide să se asocieze cu proiectul UTA BD, având ca principiu „un club cu arădeni și pentru arădeni“ și care se sprijinea pe patru piloni: ong-ul UTA Bătrâna Doamnă condus de Meszar, Suporter Club UTA care venea cu marca, Marius Țucudean ca finanțator privat și autoritățile locale (Consiliul Local și Consiliul Județean) care pompau bani în club prin Centrul Municipal de Cultură. Față de SCU, Meszar, care a fost investit cu managerierea proiectului, se angaja să păstreze și să dezovlte centrul de copii și juniori al UTA-ei și să facă toate demersurile juridice pentru ca UTA BD să devină UTA ca urmare a asocierii cu Suporter Club UTA.
2014-2017: UTA obține două promovări consecutive din Liga 4 în Liga 3 și din Liga 3 în Liga 2. Mai mult, în primele două sezoane de Liga 2, UTA ajunge de fiecare dată la barajul de promovare, pe care îl ratează. Între timp însă omul de afaceri Marius Țucudean, se retrage din proiect neacceptând deciziile manageriale ale lui Meszar. Primăria municipiului Arad rămâne principalul finanțator al clubului, asigurând aproximativ 90% din buget. Cu toate acestea relațiile dintre Suporter Club UTA și primarul Falcă rămân în continuare tensionate în special din cauza infrastructurii precare puse al dispoziția clubului: Arena „Francisc Neuman“ era în reconstrucție cu lucrările blocate, gazonul de pe Motorul devenise impracticabil iar UTA se mutase la Șiria, cu mari costuri sportive și de imagine. Influența lui Falcă era deja directă în club, nemaifiind păstrată nici măcar aparența prezenței unor consilieri locali în asociație, Meszar dialogând direct cu Falcă pe probleme de finanțare și infrastructură. În fața suporterilor Meszar trecea însă în continuare drept un tip care face echilibristică între principiile fanilor, pe care le aproba declarativ și obediența față de Falcă, justificată prin dependența față de banii primăriei.
2017 primăvara: Deși se angajase să facă demersurile necesare pentru schimbarea juridică a numelui, Meszar lăsase tot acest proces în seama Suporter Club UTA. După 3 ani de luptă cu hățișurile birocratice, fanii anunță triumfători: UTA BD a devenit UTA și în fața instanței.
2017 vara: Meszar se abate pentru prima dată de la principiul proiectului și își încalcă propria viziune a „pașilor mărunți“. Sătul de două promovări ratate aduce la Arad un vagon de jucători cu nume, sperând că astfel va da lovitura și va arde etapele deși era evident că dacă promovează, UTA nu are unde juca, stadionul fiind încă departe de a fi finalizat. Demersul oricum va avea un eșec răsunător, la finalul turului UTA fiind nu la promovare ci la retrogradre. Într-o dare de seamă în fața suporterilor, Meszar recunoaște greșeala făcută și își depune demisia. I se cere și acceptă să rămână la conducerea clubului până în momentul în care UTA va avea o ofertă de preluare din partea unui investitor privat.
2018 ianuarie: Speriat de perspectiva retrogradării în Liga 3, Meszar îl numește antrenor pe Ionuț Popa, decizie care îl aduce pentru prima oară în conflict cu Suporter Club UTA. Fanii îi reproșează numirea lui Popa nu din punct de vedere sportiv ci moral, aducând ca argument anumite acțiuni și declarații din trecut care l-ar fi făcut pe antrenorul între timp plecat dintre noi, incompatibil pentru a mai activa la UTA. Conflictul se amplifică în primăvară când clubul decide ca la derby-ul cu Poli să acorde galeriei oaspeților doar 80 de bilete. Fanii timișoreni, veniți în număr de 300 la Șiria nu sunt lăsați să intre decât în numărul stabilit inițial. Galeria UTA-ei, din care făceau parte mulți membri SCU, nu participă nici ea la meci în semn de solidaritate cu adversarii lor, acuzând conducerea UTA-ei că nu respectă derby-ul de tradiție dintre cele două orașe și argumentând că existau soluții de organizare care să faciliteze un număr decent de suporteri ai oaspeților. În semn de protest și jucătorii timișoreni se retrag de pe teren și meciul se încheie cu un imens scandal mediatic.
2018-2019: Timp de un an relațiile dintre Suporter Club UTA și Meszar rămân extrem de reci, chiar dacă nu a mai existat o escaladare a conflictului.
2019: Alexandru Meszar îl numește antrenor pe Laszlo Balint, tehnician cu o imagine bună în rândul suporterilor. Balint ansamblează o echipă redutabilă cu care defilează prin Liga 2 spre entuziasmul fanilor care umplu arena Motorul la fiecare meci. Încet încet se refac legăturile dintre Suporter Club UTA și Alexandru Meszar iar la finalul sezonului UTA revine după 12 ani în prima ligă.
2020: După 7 ani în care proiectul a fost finanțat aproape exclusiv din bugetul local, rigorile primei ligi implică și aducerea unor sponsori mai puternici. Unul dintre ele era societatea International Alexander, aparținând omului de afaceri Simion Apreutese, o companie de transport foarte puternică la nivel național.
2021: UTA termină liniștit primul sezon de Liga 1, aproape de mijlocul clasamentului, dar pierde sprijinul International Alexander. Simion Apreutese condiționase continuarea colaborării de o mai mare transparență în cheltuirea banilor. Apreutese suspecta faptul că o parte din bugetul clubului era risipit în comisioane pentru jucători, acuzând numeroasele schimbări din lot în fiecare fereastră de transferuri. Intrat în conflict cu antrenorul Laszlo Balint pe această temă, Apreutese se retrage în momentul în care Alexandru Meszar se plasează de partea antrenorului. Meszar convinge și suporterii că suspiciunile lui Apreutese sunt neîntemeiate iar pretențiile sale îi depășesc statutul de sponsor.
2021-2022: UTA bate pasul pe loc din punct de vedere sportiv, antrenorul Laszlo Balint este demis iar suporterii încep să realizeze că din punct de vedere managerial Alexandru Meszar e depășit de nivelul primei ligi. La club nu se întrevede nicio viziune, deciziile se iau de pe azi pe mâine și în staff-ul administrativ nu este adus niciun specialist ci doar apropiați ai lui Alexandru Meszar. În acest context, se coagulează un grup de 4 oameni de afaceri, care în decursul toamnei lui 2022 mai ajuteaseră clubul cu diverse sume de bani și care începe să pună la punct un plan de implicare mai serioasă la UTA; unul dintre acești 4 oameni de afaceri era chiar Simion Apreutese.
2022 primăvara: Grupul NextGen, format din cei 4 oameni de afaceri (Simion Apreutese, Rudi Vizental, Cătălin Juncan și Marius Grada) înaintează o ofertă de preluare a clubului UTA și încep negocierile cu Alexandru Meszar. NextGen propune o infuzie inițială de capital pentru acoperirea datoriilor existente (circa 2 milioane de euro), reorganizarea clubului pe principii profesioniste și rentabilizarea lui iar apoi transformarea acestuia în SA. Condiția pusă de NextGen era ca Alexandru Meszar să rămână în club cel puțin un an de zile. Meszar acceptă condițiile dar își declină capacitatea de a avea ultimul cuvânt, pasând grupul de investitori către Gheorghe Falcă, acum europarlamentar. Reprezentanții NextGen se întâlnesc cu parlamentarul Sergiu Bîlcea, recunoscut ca om de încredere a lui Falcă. Acesta le propune investitorilor o formulă de conducere a clubului în care să intre și trei reprezentanți ai autorităților locale, plus reprezentanții actualei conduceri, cele două entități împreună având împreună mai multe voturi decât grupul investitorilor. Aceștia refuză propunerea, transmit chiar că nu au nevoie de susținere din bani publici și îl somează pe Alexandru Meszar să ia o decizie. De punctat și faptul că de la începutul proiectului și până în prezent, Meszar era conducătorul de facto al clubului dar nu apărea ca atare în acte, președintele fictiv al clubului fiind Florian Voinea.
2022 primăvară: În paralel clubul este obligat de regulamentele fotbalistice să își afișeze pe site-ul oficial situația financiară. Suporterii interesați de aceste amănunte sunt șocați: află acum că UTA are 2 milioane de euro datorii și descoperă lucruri extrem de dubioase în respectiva situație financiară: 0 în dreptul veniturilor comerciale în condițiile în care tot stadionul era îmbrăcat la meciuri în produse achiziționate de la fan shop-ul clubului și de asemenea, un număr mult mai mic de bilete și abonamente înregistrate în contabilitate decât cel real. Mai mult, în calitate de membru în AFC UTA, reprezentantul Suporter Club UTA participă la negocierile dintre grupul NextGen și Meszar, descoperind o adevărată rețea de sifonare a bugetului clubului prin firme căpușă. Suporter Club UTA nu reacționează imediat public, pentru a nu arunca în aer negocierile, dar îl somează pe Meszar să accepte cedarea clubului către grupul NextGen.
2022 iunie: Alexandru Meszar anunță că respinge oferta investitorilor fără să ofere o justificare concretă pentru asta. Suporter Club UTA iese la atac, face publice într-o conferință de presă toate neregulile descoperite în club, reclamă clubul la diferite instituții de control și organizează un miting și un marș la primul meci acasă din nou sezon. Conflictul devine de nereconciliat, Meszar e contestat la fiecare meci și zilnic în mediul online dar, și pe fondul expectativei unui număr important de suporteri, Meszar nu cedează și rămâne la cârma clubului.
2022 toamna: Începe războiul pentru marca UTA. Omul de afaceri arădean Călin Costea înregistrează niște mărci verbale (practic o înșiruire de litere conținând uta și 1945, fără siglă și culori), pe care le cedează clubului. Este recompensat cu un loc în AFC UTA. Suporter Club UTA reacționează și retrage clubului dreptul de a mai folosi marca UTA în scopuri comerciale anunțând deschiderea propriului fan shop, ale cărui profituri ar urma să meargă către Academie. De asemenea SCU contestă în justiție mărcile lui Costea.
2023 ianuarie: Nicolae Bara, stabilit de mai bine de un deceniu la Viena, anunță că dorește să ajute clubul printr-o implicare financiară. Este invitat la Arad de către Meszar unde i se spune că clubul e stabil, nu are probleme financiare dar că un posibil parteneriat poate fi discutat în vară. Bara se întâlnește și cu reprezentanții NextGen dar la scurt timp după aceea decedează.
2023 mai: La două luni de la moartea lui Nicolae Bara, fără să anunțe public acest lucru, clubul UTA deschide proces pentru anularea mărcii înregistrate de Nicolae Bara la OSIM și apoi cedată Suporter Club UTA.
prezent: UTA este în continuare condusă de Alexandru Meszar, are peste 3 milioane de euro datorii raportate oficial în primăvară, sportiv se află în subsolul clasamentului și își contestă în justiție marca cu care este înregistrată la FRF, adică proria identitate juridică.
