Între 5 și 11 august are loc la Arad turneul de șah “Arad Grand Prix Classic”, parte a „România Grand Prix 2024”, organizat de Federația Română de Șah în parteneriat cu Șah Club Vados Arad. În total sunt cinci turnee la nivel național, București, Brașov, Timișoara, deja organizate, Oradea, Cluj-Napoca și turneul final la Alba Iulia. Premiile acordate la România Grand Prix 2024 sunt în valoare totală de 175.000 de euro. Fondul de premiere al turneului Arad Grand Prix Classic este de 150.000 lei. O prezență inedită la turneul de la Arad este Florin Gheorghiu, cel mai mare șahist din istoria României.
Pentru amatorii de șah din România, dar nu numai pentru ei, Florin Gheorghiu nu mai are nevoie de prezentare. A fost de 9 ori campion național de șah al României, iar în 1963 campion mondial la juniori. În 1965 Florin Gheorghiu a devenit primul Mare Maestru al României, după ce în 1963 a primit titlul de Maestru Internațional. Florin Gheorghiu a participat pentru România la 14 olimpiade, la cinci campionate europene și la un campionat mondial. A jucat pentru echipa națională de șah a României 459 de partide în 64 de competiții.
După ce a luat cuvântul ca invitat de onoare la Arad Grand Prix Classic, Florin Gheorghiu a fost cel care a făcut simbolic prima mutare în deschiderea turneului de la Arad. Participă la turneul de la Arad 330 de șahiști din mai multe țări, dintre care 27 sunt Mari Maeștri. A fost prezent și vicepreședintele Federației Române de Șah, d-nul Alin Berescu.
Prezent pentru prima dată în viață la Arad, Florin Gheorghiu a răspuns în exclusivitate la mai multe întrebări adresate de Arad Obiectiv.
“D-nule Florin Gheorghiu, ați trăit o viață închinată șahului. După atâția ani în acest sport al minții ați fi vrut mai mult de la șah?“
“Este foarte greu de spus. Vă dați seama că după atâția zeci de ani de turnee la cel mai înalt nivel, este foarte greu de făcut o retrospectivă în câteva cuvinte. Sigur că sunt multe împliniri, dar și unele neîmpliniri. Acestea din urmă ar fi două. Una, faptul că nu am reușit, din cauza lipsei de experiență, să fiu dublu campion mondial de juniori. La primul meu campionat mondial de juniori am condus până în ultimele două runde, dar am vrut să câștig acel turneu cu un mare avantaj, în loc să-l câștig cu un punct sau jumătate de punct, cum era normal și din cauza asta am ratat titlul, am ieșit numai vicecampion mondial. A trebuit să mai aștept apoi încă doi ani până am câștigat titlul mondial la juniori. Era mai frumos și mai bine să fi fost dublu campion mondial la juniori, ar fi fost o realizare unică în istoria șahului. A doua a fost că tot datorită unor erori incredibile am ratat de două sau trei ori, la turneul interzonal de la Riga, intrarea în Turneul Zonal al candidaților. Ajungând acolo aveam șansa să lupt direct pentru titlul de campion mondial de seniori, titlul care este singurul care lipsește din colecția mea.“
“Mai sunt și alte momente interesante în cariera incredibilă de șahist?”
“Da, mai sunt și alte momente într-o carieră atât de lungă și bogată în succese și câteodată și în neîmpliniri. Faptul că se nu se sprijinea jocul de șah în acea perioadă de către Federația de Șah de atunci și în egală măsură sau chiar mai mult de către Ministerul Sportului, instituții care trebuiau să decidă în această problemă, am ratat două momente care probabil ar fi fost hotărâtoare pentru mine și pentru șahul românesc în general. Aceste două momente au fost neacceptarea ofertei triplului campion mondial Mihail Botvinnik, creatorul școlii sovietice de șah, care după singura noastră partidă pe care am disputat-o, o remiză de mare luptă la Monte Carlo în 1968, mi-a oferit șansa să-mi fie antrenor la renumita școală de șah de la Moscova, unde s-au format o serie de mari talente, dintre care Anatoli Karpov și Garry Kasparov sunt ultimele nume de mare răsunet care au și devenit campioni mondiali.“
“Apropo de școala de șah rusească, Bobby Fischer a fost primul care a spart hegemonia sovietică în materie de titluri mondiale de șah. Florin Gheorghiu a fost cel care l-a învins pe Bobby Ficher. Cum a fost?”
“Al doilea moment de care am pomenit mai înainte, este legat de Bobby Fischer. El este, după părerea mea, cel mai mare jucător de șah din istoria șahului. Bobby este un nume uriaș. Foarte multe din condițiile actuale în care se desfășoară turneele de șah se datorează lui Bobbt Ficher. De-a lungul carierei mele am avut privilegiul de a mă întâlni la masa de joc cu 9 campioni mondiali: Mihail Botvinnik, Vasili Smîslov, Mihail Tal, Tigran Petrosian, Boris Spasski, Bobby Fischer, Anatoli Karpov, Garry Kasparov şi Vladimir Kramnik. Este un lucru extrem de greu de realizat din cauza faptului că nu reușești să-I prinzi în viață pe toți într-o carieră de jucător. Din punct de vedere strict sportiv și din experiența mea personală, Bobby era singurul cu care atunci când te așezai să joci aveai impresia că ai în față o forță care vrea să te omoare din punct de vedere șahist. Pe de altă parte era un adevărat gentleman. Revenind la victoria mea de la Havana în meciul cu Bobby Fischer, aceasta constituit cea mai mare surpriză a turneului din Cuba. După doi ani, la un turneu din Iugoslavia, câștigat în mod strălucit de Bobby, acolo a fost cea mai lungă partidă din cariera mea, în sensul că am jucat cu Bobby o partidă care s-a întrerupt de trei ori și a durat 18 ore. În final s-a terminat remiză. După această remiză Bobby, care încă voia să dovedească lumii că victoria mea de la Havana a fost doar o mare surpriză și nimic altceva, mi-a propus să facem un meci în București, un meci de 10 partide. Era un meci care, chiar dacă nu era pentru titlul mondial, ar fi suscitat un interes enorm în țară dacă s-ar fi disputat. Dar, Federația Română de Șah și Ministerul Sportului de atunci au spus că nu au posibilități să plătească pentru un astfel de meci. Acest lucru a întârziat dezvoltarea șahului în România și dezvoltarea unei scoli românești de șah, care din păcate nu există nici acuma.“
“De obicei marii sportivi se întâlnesc cu situații inedite în decursul carierei lor. Florin Gheorghiu în lunga sa carieră a avut ceva de acest gen?“
“Da, am avut o astfel de situație. Eram la un turneu în Filipine, la Manila. Am câștigat turneul de acolo, era în 1969, cu un record absolut 11 puncte din 11. Pentru ei a fost ceva senzațional, dar și pentru șahul din acea regiune din Asia. Atunci șahul era destul de puțin cunoscut și dezvoltat acolo. În urma acestui turneu ecourile au fost foarte puternice, pentru am doborât recordul realizat de Bobby Fischer cu un an înainte când a realizat 10,5 puncte. Apoi am fost făcut cetățean de onoare, iar președintele Ferdinand Marcos m-a rugat șă țin un discurs cu ocazia zilei naționale din Filipine. Apoi autoritățile au anunțat că va avea loc și o paradă militară în cinstea campionului de șah. Pentru ambasada română de acolo a fost o chestie care i-a pus în alertă. Ambasadorul de acolo a venit la mine la hotel și mi-a spus că dacă se află lucrul acesta la București zboară imediat din post. Nu s-a aflat și totul a fost bine și frumos. Dar, după acest lucru, șahul din Filipine s-a dezvoltat foarte mult și acolo au început să se organizeze o serie de mari turnee internaționale. Un astfel de turneu a avut loc în 1973, într-o locație gen coloseum, unde au participat peste 25.000 de spectatori și a fost transmis în direct de cinci posturi de televiziune. Urmarea a fost că Filipine a devenit în următorii cinci ani cea mai mare forță șahistă din Asia. Astăzi în Filipine șahul este al doilea sport național după baschet.“
