Ultimele două înfrângeri ale Bătrânei Doamne au adus după ele un val de acuzații și atacuri pe rețelele de socializare, acolo unde numeroși suporteri au contestat nu doar jocul echipei ci chiar dorința celor implicați de a-și apăra corect șansele. Mai exact, o parte a suporterilor este convinsă că UTA a făcut „blat“ în cele două partide, cedând deliberat punctele către adversari. Ca argumente au fost aduse relațiile dintre conducătorii echipelor implicate (iar când spunem conducători nu ne referim neapărat sau doar la cei din acte), jocul echipei din a doua repriză cu CFR sau modul în care UTA a încasat golurile de la Miercurea Ciuc, precum și semnalele ambigue transmise, nu doar în acest an, dinspre conducere vizavi de orice „performanță“ superioară salvării de la retrogradare.
În fața acestor acuzații, Adrian Mihalcea a reacționat astăzi, negându-le vehement:
„Mi-aș pune viața la pariu unu la unu cu oricine ar crede că eu Adrian Mihalcea aș face un blat încât să eu să pierd. Îmi e imposibil să mă justific pentru ceva ce n-am făcut, dar ca să răspund, mi-aș pune și viața, și poate și a familiei și a prietenilor… să rămânem așa lipiți pământului dacă lucrurile acestea s-au făcut. Sunt păreri, sunt supărări, nu numai la noi; am văzut încă trei meciuri în această etapă bănuite de oameni. Nu se mai poate, suntem în 2026, credeți-mă, e imposibil sau aproape imposibil, s-ar auzi în secunda 2. Fiecare să își zică părerea în continuare, dar uneori suntem cei mai buni, altă dată suntem cei mai slabi, dar blat… niciodată!“
În primul rând considerăm că nu era nevoie și chiar e total deplasat ca cineva să își susțină integritatea aducând ca miză în acest duel familia sau prietenii. Într-adevăr, în acest spațiu balcanic există o cultură a jurămintelor de acest tip îndoielnic, dar credem că urmarea îndemnului biblic „să vă fie vouă ce este da, da și ce este nu, nu“ cadrează mult mai bine cu onoarea unui om. Până la urmă cine nu crede în cuvântul cuiva, probabil n-o va face nici în urma jurămintelor, oricât de exagerate ar fi acestea. Iar Adrian Mihalcea nici nu ar avea nevoie de așa ceva în condițiile în care până acum are o imagine onorabilă în fotbalul românesc, fără tinichelele care zornăie (justificat sau nu) de cozile altor personaje din această lume pestriță.
De asemenea, este un fenomen vizibil și de necontestat că suporterul român (la fel ca și cetățeanul român de altfel) are o predilecție pentru teorii conspiraționiste; iar cei ai UTA-ei nu fac excepție de la această regulă, ba probabil chiar ilustrează viu această realitate. DAR… înainte de a ridiculiza astfel de manifestări, e necesar și corect să le punem în context și abia după aceea fiecare dintre noi poate să tragă concluzia dacă suporterii au sau nu circumstanțe rezonabile pentru această atitudine suspicioasă. Așadar:
Nu suporterii sunt de vină că de când a promovat UTA se comportă precum un satelit al lui CFR Cluj, predându-și gratis sau pe sume derizorii mai mulți jucători importanți către clubul din Gruia.
Nu suporterii sunt de vină că Alexandru Meszar, conducătorul clubului, a acceptat o relație de subordonare față de fostul primar Gheorghe Falcă, același personaj care public s-a lăudat cu relația sa de prietenie cu patronul CFR-ului, ba chiar afirmând la un moment dat că a intrat în acționariatul clubului clujean.
Nu suporterii sunt de vină că de 5 ani de zile aud periodic cum conducătorul clubului spune că UTA nu e pregătită pentru cupele europene, că singurul obiectiv al clubului este menținerea în prima ligă și de fiecare dată când are culoar spre play-off, echipa se „mulează“ pe aceste declarații.
Nu suporterii sunt de vină că antrenorul și unii jucători fac declarații neinspirate sau chiar „în doi peri“, pe care le lasă la voia interpretării. Când spui că „nu ne interesează play-off-ul“ (Mihalcea) sau că „avem nevoie de un imbold din partea conducerii“ (Roman) practic deschizi ușa speculațiilor.
Și în sfârșit…
Nu suporterii sunt de vină că aceleași personaje care acum 20 sau 30 de ani îi făceau nebuni sau ticăloși pe cei care-i suspectau sau acuzau de blaturi, povestesc nonșalant acum prin podcasturi despre meciuri „trântite“ și trafic de puncte.
Corectitudinea lui Adrian Mihalcea, la fel și cea a jucătorilor, este public la adăpost până la proba contrarie. Dar ar trebui ca toți cei din fenomen, inclusiv cei nominalizați, să accepte că acest „conspiraționism“ al suporterilor nu este nici pe departe o tulburare psihică ci rezultatul a zeci de ani de corupție și minciună generalizată în fotbalul românesc. Toți cei implicați în el au contribuit prin fapte, complicitate sau pasivitate la perpetuarea acestui flagel, iar când efectele lui de bumerang îi pișcă de obraz, poate ar trebui să le suporte cu mai multă înțelepciune și mai mult curaj (sau „asumare“, că tot e un cuvânt la modă).
