Mircea Micu (1937–2010) a fost un scriitor complex și prolific — poet, prozator, dramaturg și publicist, dar și un parodist de excepție. Opera sa reflectă o puternică legătură cu zona Aradului, cu satul Vărșand, cu Câmpia Zărandului, cu memoria mamei, dar și cu mediul literar bucureștean unde a petrecut mult timp.
În memoria sa, la Colegiul Național “Moise Nicoară” din Arad a fost lansat volumul “Mircea Micu – Orfan al furtunii”. Cartea, tipărită la Editura Ștef, este rodul muncii lui Aurel Usca și Anton Ilica. Au fost prezenți la lansare și au vorbit despre Mircea Micu, Prof. univ. dr. Florica Bodiștean, Universitatea “Aurel Vlaicu” Arad, magistrat dr. Horea Oprean, Prof. univ. dr. Anton Ilica și Aurel Usca.
Universul rural și sacralitatea casei părintești, figura mamei și imaginea satului natal, latura satirică, melancolia, parodia sau confesiunea fac parte din poezia și proza lui Mircea Micu. Peste 35 de volume de proză, versuri și memorialistică au fost publicate de Mircea Micu, dintre care amintim: Poeme pentru mama (1973); Întâmplări cu scriitori (1979); Patima (1972); Semnul șarpelui (1974); Miere și fum (1989); Cu inima în palmă (1974); sau Secretul doamnei de zăpadă (1976). Potrivit Wikipedia, volumele lui Mircea Micu, tipărite înainte de revoluție, precum și cele de după, au cunoscut o largă audiență în rândul cititorilor, apărând într-un tiraj de peste un million de exemplare.
Mircea Micu – Poet, scriitor și parodist
Mircea Micu este recunoscut drept unul dintre cei mai buni parodiști români contemporani, imitând cu umor și ingeniozitate stilul colegilor săi de breaslă. Mircea Micu a înțeles un adevăr fundamental: poți fi un om profund fără să fii permanent solemn și poți spune lucruri serioase făcând lumea să râdă.
Mircea Micu, om cu pana ascuțită și umorul la purtător, a demonstrat că literatura și scriitorii nu trebuie întotdeauna luați în serios. Uneori ei trebuie luați și peste picior, dar cu respect, ca să nu se supere muzele! De multe ori în lumea lui, poeții devin personaje, versurile își pierd solemnitatea, iar marile declarații lirice capătă o neașteptată poftă de râs. Dacă un poet cântă natura, Mircea Micu s-ar putea interesa dacă pomii au și rădăcini în realitate.
Parodia sa nu este o simplă bășcălie literară, ci o oglindă pusă în fața vanității, a prețiozității și a clișeelor. El nu dărâmă literatura, ci îi mai desface câte un nasture, ca să poată respira. Citindu-l, ai impresia că poezia a ieșit puțin la plimbare, s-a întâlnit cu umorul, au băut o cafea și au hotărât să nu se mai ia atât de mult în serios.
Cartea“Mircea Micu – Orfan al furtunii” nu este o monografie științifică și nici documentară, ci una așa cum rezultă din reprezentarea scriitorului în presa vremii, din amintirile celor care l-au cunoscut pe Mircea Micu, rezultând o monografie sentimentală despre biografia și opera literară a autorului.
“Unul dintre singuraticii și cei mai dragi oameni ai vieții mele este poetul, prozatorul, ironistul și, mai presus de toate acestea, omul Mircea Micu… El este clonțul vârât în realul vieții mele din viața petrecută a lui Eminescu, a lui Slavici și a lui Caragiale. Aceștia, neputând să moară ca și făpturi l-au trimis pe Mircea Micu, pasăre cu trei aripi, ca să ne zăpăcească cu frumusețea de a avea un caracter fix”, a scris Nichita Stănescu despre Mircea Micu, citat care se regăsește pe coperta din spate a volumului recent lansat.
Momentele muzicale au fost susținute de Sorina Lupșa și Viorel Papuc, iar doamna Oltea Blaga, actriță a Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, a recitat câteva dintre poeziile lui Mircea Micu. Un foarte numeros public a fost prezent în Sala festivă a Colegiului Național “Moise Nicoară” din Arad, iar la sfârșit toți cei prezenți au primit gratuit cartea “Mircea Micu – Orfan al furtunii”.
 a fost un scriitor complex și prolific — poet, prozator, dramaturg și publicist, dar și un parodist de excepție.){kind=link}