⚽️ Am fost în peluză și mi-a plăcut. O altfel de cronică a meciului UTA – Rapid

Distribuie articolul

După o pauză de câțiva ani, am decis să îmbrac din nou pentru acest meci tricoul de suporter. Ultima dată o făcusem tot la un UTA – Rapid, jucat însă atunci la Oradea pentru că Arena „Francisc Neuman“ era în reabilitare. La Arad nu mai fusesem în tribune ca suporter iarăși de la un UTA – Rapid, cel din toamna lui 2021, încheiat cu același rezultat ca meciul de la Oradea, 2-2. Iar prezența în peluza de pe noul „Neuman“ a fost o premieră.

Cel mai mult mi-a fost dor de atmosfera de dinainte de meci; acel „matchday experience“ pe care cluburile din Germania, Anglia sau alte țări știu să-l „monetizeze“ atât de bine. Plecatul spre stadion cu ore bune înainte de meci, pulsul rivalilor luat în jurul arenei, apoi berile de „încălzire“, marșul către stadion și cântecele „asortate“ toate fac parte dintr-un ritual fără de care experiența unui meci de fotbal (mai ales unul cu încărcătură emoțională peste medie) n-ar avea sare și piper. Le-am trăit din nou aseară, cu bucuria unui copil în prima zi de vacanță. Au lipsit totuși câteva lucruri: îmbulzeala de la intrare, controlul corporal abuziv, tratamentul agresiv al oamenilor de ordine… lucruri care făceau parte din „normalitate“ în trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat, nu le-am mai regăsit aseară la accesul în peluza „Iosif Petschovschi“. Și recunosc că nu le-am dus dorul.

Odată trecut de turnicheți am experimentat pentru prima dată în viață în România satisfacția de a bea o bere pe stadion. „Marfa“ de calitate, la un preț decent, a fost completată de un comportament cât se poate de responsabil al publicului. N-am văzut suporteri „chercheliți“, lichidul a fost folosit exclusiv pentru setea interioară și nu pentru răcorirea adversarilor, iar coșurile de gunoi erau la final ticsite, semn că cei mai mulți dintre cei care aseară au sărbătorit cum se cuvine „Ziua Internațională a Berii“ nu și-au lăsat educația și bunul simț acasă.

Atmosfera a fost în mare cea care trebuia să fie la un asemenea meci. Stadionul plin, peluza la fel, multă adrenalină și entuziasm, mai ales la început. Ploaia torențială care a curățat primele rânduri ale tribunelor parcă a sporit și ea vigoarea publicului. S-a cântat, s-a scandat, s-a inhalat fum de la torțe, dar spectacolul vizual a meritat pe deplin sacrificiul. Mulți tineri în brigăzile care formează galeria UTA-ei și e de apreciat nu doar pasiunea ci și respectul și diplomația în relația cu miile de oameni din peluză, dintre care nu toți erau puși la punct cu codul nescris al comportamentului în acea zonă a stadionului. În jurul meu multe familii, mulți copii, semn că vremurile în care „galeria“ era locul acela de evitat din stadion au apus.

De apreciat că ultrașii UTA-ei în bannerele afișate au renunțat la tradiționalele mesaje cu trimitere la asocierile de natură etnică ale rivalilor și au mers pe o strategie din categoria ironie fină. În rest, schimburi de „amabilități“ cu peluza rivală, scandările anti-Timișoara fiind în „top“. Își au locul și poate farmecul lor într-un asemenea meci, dar parcă totuși cam multe. Altfel, s-a cântat fără oprire, cel puțin în ceea ce privește „brigăzile“. Restul peluzei și mai ales restul stadionului a rămas cam dator în repriza secundă cu precădere. Ne place și lăudăm atmosfera fierbinte de pe alte stadioane, dar uităm că suntem singurii responsabili de cea din propria arenă. Vrem să fie și la noi așa? Păi atunci hai ca măcar la astfel de partide să nu privim meciul ca la teatru.

Apropos de meci. Acesta se vede altfel dintr-o peluză. Îți scapă subtilitățile tactice în schimb simți mult mai bine atitudinea jucătorilor. E un capitol la care UTA a fost ireproșabilă ieri. Nici fotbalistic lucrurile n-au fost în zona negativă, mai ales în prima repriză. Șutul lui Abdallah, lobul ratat al lui Tzionis sau bara lui Padula au fost aproape să ne urce „pe gard“. N-a fost să fie. Din păcate accidentarea gravă a lui Pitu a umbrit satisfacția unei prime reprize neașteptat de bună din perspectiva Bătrânei Doamne. În partea a doua s-a văzut plusul de calitate al oaspeților, care au arestat mingea, ne-au împins tot mai mult spre propria poartă, dar Benga & co. au rezistat, iar Tordai în poartă ne-a făcut să ne rușinăm de comentariile făcute la berea de dinainte de meci. O mențiune specială pentru fostul utist Cătălin Vulturar, care dacă va continua pe aceeași linie, va deveni curând mijlocașul central al Naționalei României.

Seara s-a încheiat simplu și firesc, așa cum ar trebui să fie orice final de meci: cu echipa aplaudată pentru atitudine deoarece în cultura peluzei scorul e un amănunt secundar, important e să dai totul pe teren. Apoi meciul repovestit cu prietenii la berea de după meci, acolo unde orice fază rememorată capătă proporții hiperbolice. Rămâne totuși regretul că suntem iată în 2026 și UTA n-a mai învins Rapidul la Arad de pe vremea lui Alex Bălțoi.

⬇ Pentru cele mai importante știri ⬇
Hai pe canalul de WhatsApp
Distribuie articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Din aceeași categorie

Noutăți