Spuneam în avancronica meciului de ieri că jucătorii UTA-ei, pe lângă victorie, au misiunea de a întreține entuziasmul suporterilor dar și de a-i oferi motive de bucurie lui Mircea Rednic, aflat în spital. Ei bine utiștii n-au reușit decât să îndeplinească obiectivul minimal, acela de a învinge și a se califica în grupele Cupei României. Altfel, jocul băieților noștri numai entuziasm nu a trezit; cât despre Mircea Rednic, având în vedere cauzele pentru care se află în spital, mai bine pentru el că nu a văzut meciul.
Faptul că UTA a câștigat printr-un gol venit abia în minutul 88 nu este în sine edificator, deoarece putea fi vorba despre un meci în care echipa noastră să fi ratat o sumedenie de ocazii. N-a fost însă vorba nici măcar de asta. Simptomatic este faptul că în afara golului, singura ocazie cu adevărat clară a Bătrânei Doamne a venit cu doar două minute mai devreme și tot din piciorul slovacului Fabry. În rest, niște șuturi anemice de la distanță, câteva oportunități blocate de fundașii adverși în proximitatea porții și foarte multe mingi plimbate în lateral și înapoi. E adevărat, oaspeții s-au apărat supra-aglomerat însă este deranjant faptul că în fața unei echipe de liga secundă n-am văzut decât foarte rar încercări de depășire individuală, care să deblocheze lacătul advers. Dacă nici în fața unor adversari de eșalon inferior acești băieți nu își arată calitățile tehnice pe care se presupune că le au, atunci când o vor face?! Dincolo de asta, la sterilitatea jocului a contribuit și ritmul lent și foarte lent al acțiunilor iar destul de numeroasele erori tehnice neforțate au vorbit și despre nivelul de concentrare cu care s-a intrat în acest meci.
Ne așteptam să vedem multă ambiție și determinare dat fiind că în teren erau jucători care evoluaseră mai puțin în acest start de campionat. Singurul însă care a părut că vrea să arate ce știe a fost danezul Holst, mereu disponibil în a primi mingea în ultima treime, de unde a și expediat câteva șuturi, din păcate inofensive. Cristi Mihai a încercat și el de mai multe ori șutul de la distanță dar aproape de fiecare dată a amenințat integritatea fanilor din peluză iar Stanciu a părut destul de timid în joc. Marea dezamăgire a fost însă Vucenovic. Noul atacant al UTA-ei a fost aproape invizibil, având o singură situație relativ periculoasă în careul advers dar mingea trimisă de el cu capul abia a ajuns până la portarul advers. Sperăm ca evoluția extrem de palidă a austriacului să fie cauzată de lipsa coeziunii și a automatismelor de joc în relație cu colegii săi.
Presiunea UTA-ei a venit abia după intrarea a trei dintre senatorii de drept: Rareș Pop a animat un flanc drept unde până atunci Stahl fusese foarte șters, Cooper a făcut ceea ce știe să facă cel mai bine, adică jocul de tip pivot iar Fabry, așa cum spuneam, a fost omul care a rezolvat meciul. Ce-i drept, în ultimele 20 de minute UTA a avut în față o echipă care se clătina vizibil. Bănățenii erau clar epuizați fizic iar golul primit a părut aproape ca o ușurare pentru ei vizavi de perspectiva de a mai juca alte 30 de minute de prelungiri.
În schimb în tribune lucrurile au fost mult mai animate. Deși Arena „Francisc Neuman” a fost aseară pe trei sferturi goală, cei prezenți au creat o atmosferă frumoasă. Au încurajat echipa cu neașteptat de multă răbdare, încercând să-i susțină pe jucători mai ales în ultimul sfert de oră când pripeala și stresul rezultatului părea că afectează jocul unora dintre ei. De asemenea, fanii nu l-au uitat nici pe Mircea Rednic căruia i-au dedicat un banner la începutul meciului. De remarcat la acest capitol și faptul că Fabry, la rândul său, a arătat către public un tricou cu un mesaj similar, imediat după marcarea golului victoriei.
Un alt personaj de care suporterii din peluză și-au adus aminte la acest meci a fost Alexandru Meszar. Ieșirea de alaltăieri a acestuia în media centrală a fost taxată de gruparea Red Boys Crew:
De remarcat de asemenea și faptul că la această partidă Old Boys Bătrâna Doamnă a prezentat suporterilor trofeele obținute la Kossen respectiv la Cupa Aradului.
Cu ce rămânem după acest meci? Cu satisfacția unei calificări totuși normale dar și cu multe întrebări pe care dacă ar fi să le rezumăm, am face-o în următoarea idee: încă nu avem nicio impresie cât de cât concludentă despre valoarea și potențialul acestei echipe. Perspectiva UTA-ei în acest sezon este destul de tulbure și singura certitudine o reprezintă devotamentul suporterilor.
