Că în România lucrurile se fac fără cap și de mântuială, e deja un fapt. Din păcate nici în fotbal lucrurile nu stau altfel, acest fenomen nefiind de pomană numit „oglinda societății“. Unul dintre argumentele relevante pentru această constatare este felul în care tehnologia menită să facă jocul mai etic prin diminuarea greșelilor de arbitraj, a fost implementată în fotbalul românesc. Absența tehnogiei de linia porții care semnalizează automat depășirea liniei de poartă de către minge precum și implementarea unui VAR despre care deja se vorbește în termeni de „VAR second hand” fac ca etapă de etapă să avem prea multe desprea arbitraj; prea multe nu pentru că ar exagera presa ori suporterii ci pentru că pur și simplu avem parte de meciuri a căror desfășurare este în continuare influențată decisiv de decizii de arbitraj greșite sau confuze.
La fel s-a întâmplat și aseară când în minutul 42 mingea expediată de Stolnik a fost respinsă de Borza din zona liniei porții. Jucătorii noștri au cerut gol, dar nici arbitrul Horațiu Feșnic și nici tușierul Alexandru Cerei nu au văzut ca mingea să fi depășit linia porții. La prima întrerupere faza a fost verificată de VAR iar Florin Andrei a confirmat decizia din teren. Reluările par să arate însă altceva: sunt cel puțin câteva cadre în care pare că mingea este dincolo de linia porții. Un argument în plus este poziția lui Borza care are pe linia porții doar vârful bocancului piciorului stâng în timp ce mingea pare a fi în spatele acelei părți a corpului. Inclusiv invitații din studioul Digi Sport au considerat că golul marcat de UTA trebuia validat.
Sigur, dacă stăm să judecăm la rece, cât se poate de obiectiv, putem concluziona că aceste observații sunt bazate doar pe impresii. Ele poate că sunt acoperite de realitate dar faptic nu există nicio dovadă indubitabilă că mingea a depășit, așa cum spune regulamentul, cu întreaga circumferință linia porții. De ce nu există această dovadă? în primul rând pentru că nu avem tehnologia de linia porții, una implementată de aproximativ un deceniu în competițiile importatne, iar în al doilea rând pentru că nu a existat nicio camera amplasată pe linia de fund, care ar fi oferit posibilitatea ca, la fel ca în cazul ofsaidului, să fie măsurată și punctată video fie distanța fie contactul dintre linia porții și minge. În acest context arbitrul VAR a concluzionat că nu poate acorda gol pe baza probelor avute la dispoziție, lucru care în principiu e corect, oricât de supărați am fi pe această decizie. Supărarea noastră însă ar trebui să se îndrepte spre cei care manageriază arbitrajul și fotbalul românesc și care nu sunt capabili să pună la dispoziția arbitrilor din Superliga, instrumentele tehnologice de care beneficiază colegii lor din alte campionate.
Dincolo de această fază, trebuie să mai punctăm și faptul că la trei minute de la acea fază, în loc de 2-1 pentru UTA s-a făcut 1-2 în favoarea Rapidului, la o fază care a fost precedată de o alta în care echipa noastră trebuia să beneficieze de un corner. S-a acordat însă greșit aut de poartă și la capătul acelei acțiuni, giuleștenii au în scris. Iar aici nu mai vorbim de o eroare de tehnologie ci de una de atenție din partea arbitrilor.
Rapidul a reclamat la rândul ei două faze: prima prin Cristiano Bergodi care a cerut penalty la un contact între Dumitrașcu și Braun dar nu s-a ales decât cu un cartonaș galben iar cealaltă prin fostul oficial al giuleștenilor, Constantin Zotta, care aducea în discuție la sport.ro, un posibil al doilea cartonaș galben pentru Stolnik care, vrând să protejeze mingea l-a lovit cu brațul peste față pe Stan.
