UTA începe play-out-ul cu privirea în jos. Zero viziune, zero ambiție, obiectiv minimal

Așadar pentru al patrulea an consecutiv de la promovarea în prima ligă, UTA va juca în play-out. Anul acesta, din punct de vedere al conjuncturii, echipa a fost mai aproape ca niciodată în cei patru ani să facă pasul în play-off, deoarece în ultima etapă a jucat cu calificarea pe masă. Faptul că a ratat-o „la mustață“ îi face pe mulți suporteri să considere că în acest sezon play-out-ul va fi, dacă nu un galop de sănătate, măcar o ultimă parte de campionat fără stres, în care UTA își va rezolva din timp tema de a evita emoțiile retrogradării. Și, dacă ținem cont de rezultatele din acest an 2024 dar și de fotbalul arătat de echipă în multe dintre aceste meciuri, normal ar fi să nu avem treabă cu zona fierbinte a clasamentului. Dar lucrurile sunt puțin mai complicate de atât.

Play-out-ul este aproape un alt campionat. Sigur, vorbim despre aceleași echipe dar care pornesc de la premise mult diferite față de situația în care s-a încheiat sezonul regular, asta în primul rând deoarece zestrea de puncte a fiecărei echipe se înjumătățește și odată cu ea și distanțele dintre formații. Ne uităm acum pe clasament și vedem că UTA pornește de pe un liniștitor loc 2 în clasament însă apoi observăm și că distanța până la primul loc de baraj este una de doar 4 puncte. Nu mai este chiar așa de liniștitor, nu? În aceste condiții, echipele care păreau condamnate, chiar și codașa FC Botoșani, simt că play-out-ul este o nouă șansă și aproape un început de la 0. Asta le va face să lupte cu cerbicie pentru fiecare punct iar experiența anilor trecuți ne învață că play-out-ul este o serie de 9 meciuri de mare luptă, în care de multe ori deznodământul este produs nu de calitatea fotbalistică ci de ambiție, efort, agresivitate, atitudine, pregătire mentală. Iar dacă vi se pare exagerat, haideți să ne aducem aminte că în acest final de sezon regular, UTA a pierdut 5 puncte fix cu echipele care păreau a fi cele mai slabe din campionat: FC Botoșani și Dinamo iar în ambele meciuri diferența a făcut-o concentrarea și agresivitatea, capitole la care adversarii ne-au fost superiori.

Sigur, nu pretind că diferența de valoare care există între UTA și mai mult de jumătate dintre adversarele sale din play-out nu există; doar că ea nu este atât de mare (dacă era, jucam în play-off) încât să îi permită să trateze meciurile cu lejeritate. Dimpotrivă, există riscul ca UTA intrând în play-out cu atitudinea unei echipe care și-a îndeplinit scopul pentru acest campionat iar acum așteaptă doar să bifeze niște formalități, să aibă surprize neplăcute. Va da de echipe care vor juca fiecare meci cu cuțitul la os, de echipe care vor sacrifica absolut tot pentru un punct, care vor juca fie extrem de organizat, fie foarte agresiv (sau îmbinându-le pe ambele), iar dacă jucătorii Bătrânei Doamne nu vor intrat pe teren concentrați, determinați și dispuși la munca de jos, riscă să piardă puncte cu adversari inferiori; iar ținând cont de situația de clasament de la care se pleacă, sunt suficiente două eșecuri pentru ca echipa să intre în hora retrogradării, iar din acel moment chiar orice este posibil.

Din punctul meu de vedere cheia pentru ca UTA să aibă un play-out liniștit este aceea de a nu-și propune un play-out liniștit. Pare că nu are sens, dar are. Această echipă, pentru a rula la intensitate maximă, are nevoie de un obiectiv clar la care să aspire, pentru care să lupte și pentru care să fie dispusă a da totul în fiecare meci. Acel obiectiv nu poate fi evitarea retrogradării deoarece un obiectiv trebuie să reprezinte o țintă aflată deasupra și nu sub tine. Când ai urcat până aproape de vârful Modolveanu, o excursie la Șoimoș nu mai e motivantă. Obiectivul trebuie să reprezinte o provocare care să te facă să ataci și nu să te aperi. Din această perspectivă, UTA nu ar trebui să aibă alt obiectiv decât câștigarea play-out-ului. Și ar fi logic ca acesta să fie obiectivul din moment ce UTA a fost la 90 de minute de play-off.

Din nefericire această optică nu este împărtășită de conducătorul clubului. Acesta, într-o declarație făcută pentru publicația online iAMSport.ro, afirma că în continuare obiectivul echipei este evitarea retrogradării și că pentru UTA o eventuală calificare în cupele europene (lucru pe care câștigarea play-out-ului îl aduce mai aproape) ar însemna o adevărată bătaie de cap pentru club, deoarece ar implica și costuri suplimentare și scurtarea timpului de pregătire a sezonului viitor. Întreaga declarație poate fi lecturată aici: https://iamsport.ro/fotbal/superliga/uta-a-ratat-play-off-ul-la-mustata-si-acum-isi-propune-un-obiectiv-care-ii-va-surprinde-neplacut-pe-fani-id12197.html Este un mesaj extrem de toxic pentru echipă deoarece este demotivant. Conducătorul clubului nu doar că nu impune obiectivul logic, nu doar că nu stabilește un premiu pentru îndeplinirea acelui obiectiv dar chiar induce jucătorilor ideea că ar fi de dorit să-l evite. În aceste condiții UTA pleacă luni la război cu o armată confuză și demotivată, care va avea în față trupe poate mai puțin dotate dar care știu foarte clar pentru ce luptă.

Nu pot încheia această analiză fără a puncta în final și un aspect ce depășește cadrul tabloului strict sportiv. Declarațiile făcute de Alexandru Meszar pentru publicația amintită, demonstrează încă odată cât de lipsit de anvergură, de ambiție și de viziune este acualul conducător al UTA-ei. Ajuns vătaf pentru un club cu posibilități extraordinare de creștere (tradiție, stadion, suporteri, mediu economic), Meszar este incapabil să contruiască un proiect care să atragă plus valoare din punct de vedere economic și al resurselor umane. De când UTA a promovat, a ratat toate obiectivele firești: a ratat play-off-ul în fiecare an, a ratat mai multe șanse de a crește capitalul clubului prin investiții private, situația financiară a clubului se înrăutățește de la an la an, n-a reușit să aducă în managementul clubului niciun nume de anvergură națională etc. Singurul obiectiv al UTA-ei în acești 4 ani și, după cum se arată lucrurile și în viitor, este supraviețuirea în prima ligă și nimic mai mult. În același timp însă vedem cum situația personală a lui Alexandru Meszar (atât din punct de vedere economic cât și în ceea ce privește statutul său în club) devine tot mai bună de la an la an, cu sprijinul oamenilor politici care-l folosesc ca o interfață pentru a-și conserva influența asupra UTA-ei. Ținând cont de acest aspect, tind să cred că obiectivele amintite nu au fost ratate ci mai degrabă evitate. Nu există cadru mai potrivit pentru spolierea și manipularea unei entități decât mediocritatea.