Probabil dacă ar putea să aleagă, UTA ar opta să joace dacă nu în fiecare săptămână, măcar o dată pe lună pe teren propriu cu FCSB. Spuneam ieri în avancronica meciului că rareori surprizele se succed dar iată că pentru a doua oară consecutiv și pentru a doua oară în acest an FCSB pleacă învinsă de la Arad, încet încet Arena „Francisc Neuman” devenind subiectul unui adevărat complex dezvoltat de echipa roș-albastră. Victoria de aseară a fost obținută cu determinare, concentrare plus o doză necesară de șansă, prin care băieții lui Mircea Rednic au taxat un adversar îmbătat de punctajul maxim avut după primele 5 partide și care a crezut, mai ales după ce a deschis scorul, că simpla prezență pe teren va rezolva meciul.
Trebuie să recunoaștem însă că în primele 10 minute UTA a arătat rău de tot: incapabilă țină mingea, deșirată îngrozitor în defensivă, trupa lui Rednic a luat un gol și a mai trecut prin pericol de câteva ori. Cei mai pesimiști dintre fani chiar începeau deja să se teamă de un dezastru însă a venit faza care a schimbat fundamental meciul: Pantea e lovit de minge într-o zonă la granița dintre piept și braț, Găman lasă jocul să continue dar din camera VAR Kovacs Szabolcs îl determină să revadă faza iar centralul craiovean își schimbă decizia. Fabry transformă penalty-ul iar stadionul erupe. Ceva s-a întâmplat apoi în mecanismul oaspeților deoarece echipa lui Charalambous s-a prăbușit, devenind de nerecunoscut. UTA a pus stăpânire pe mijlocul terenului, Freitas a început să facă legea în zona mediană iar în următoarele 15-20 de minute echipa în roșu a fost mai bună. FCSB a reînceput să pună presiune în finalul reprizei dar a primit o nouă lovitură crâncenă: Pantea vede al doilea galben, culmea tot pentru un henț iar fanii Bătrânei Doamne au început să spere că se poate chiar mai mult.
Deși cu un om în minus FCSB era o echipă capabilă să domine jocul, dat fiind calitatea individuală a jucătorilor săi. N-a făcut-o însă ci dimpotrivă, UTA a fost formația care a controlat partida, a pasat în voie, profitând și de o atitudine a adversarilor, care a frizat blazarea. Consecința firească a fost golul de 2-1, marcat cu eleganță de Cooper după o fază inițiată de inimosul Rareș Pop, puștiul UTA-ei reușind primul meci cu adevărat bun în acest sezon. De aici încolo meciul a devenit chiar ușor, mai ușor am putea spune decât cel câștigat tot la Arad împotriva Politehnicii Iași. Rămasă și fără Compagno, scos de pe teren probabil după niște indicații venite dintr-o anumită sufragerie, FCSB a fost ca o fiară anesteziată și fără dinți; iar al doilea galben, văzut prostește de Coman, a consfințit deznodământul unei partide pe care nici măcar bucureștenii n-au mai crezut că o pot întoarce.
Sigur, după meci, oficialii liderului au stârnit o adevărată furtună în media pe tema arbitrajului. Doar că la diferența de valoare dintre cele două loturi, arbitrajul ar fi fost normal să fie pentru bucureșteni o pișcătură de țânțar. Eliminările lui Pantea și Coman cu greu pot fi contestate, discuții putând exista la faza penalty-ului. Dar la câte lovituri de pedeapsă a primit UTA în acest mod, ar fi exagerat să ne facem procese de conștiință că după mult timp ni se aplică și nouă regulamentul existent de regulă pentru adversarii noștri; mai ales unii din categoria celui de aseară. Luați de val după meci, oficialii FCSB-ului au uitat pesemne cum au câștigat împotriva UTA-ei pe Arena Națională acum două sezoane. Dacă nu-i ajută memoria putem să le oferim un DVD cu înregistrarea acelui meci sub titlul „Karma”.
Revenind la UTA, trebuie spus că echipa a reușit o mare victorie, genul de rezultat care e obținut de regulă la capătul unei prestații de referință fie a echipei fie a unuia sau altuia dintre jucători. N-a fost cazul aseară însă. Trupa lui Rednic n-a făcut vreun meci memorabil și nici nu putem remarca în mod special un anumit jucător. Însă are marele merit că după un început în care era „numărată în picioare” și-a regăsit reperele și a pus în scenă o prestație sobră și solidă. UTA a profitat de conjunctură, a spus mulțumesc și a taxat jocul și atitudinea adversarului. În plus, după acel început catastrofal, utiștii au reușit apoi să evite erorile de tipul celor care ne-au „îngropat” la Craiova, lăsând oaspeții să se ocupe de capitolul „cadouri”.
Fără îndoială e o victorie mare nu doar pentru public ci și pentru echipă, care a prins încredere, are moral bun. În plus, în contextul programului și a faptului că UTA va juca multe săptămâni departe de casă, aceste 3 puncte venite de unde ne așteptam mai puțin sunt mană cerească. Acum echipei nu-i rămâne decât să clădească mai departe pe fundația acestui rezultat iar lui Mircea Rednic să își țină băieții cu picioarele pe pământ; victoria cu FCSB e va fi istorie la ora proximului meci.
