UTA a început acest sezon competițional cu 2 victorii și 2 remize, fiind una dintre cele doar 4 echipe neînvinse în acest start de sezon. Iar meciurile nu au fost deloc ușoare: adversari de cupe europene precum Universitatea Craiova și U. Cluj, o echipă omogenă și solidă precum Hermannstadt și o deplasare la Ploiești, un teren „greu“ în ciuda palmaresului din trecutul apropiat, favorabil Bătrânei Doamne. Chiar dacă mai e mult până la stadiul în care promisiunea actualei echipe să devină certitudine, cel mai bun start de sezon de la revenirea în prima ligă merită totuși niște analize, fie ele și succinte.
Astfel, unul dintre ingredientele care a făcut posibil acest start foarte bun de sezon este reprezentat de reușita celor mai multe dintre achizițiile operate de UTA în această vară. Mark Țuțu și Alin Roman sunt adevărate revelații ale startului de campionat, Dmytro Pospelov, Andrea Padula, Ovidiu Popescu și Hakim Abdallah reprezintă la rândul lor plusuri importante, iar Din Alomerovic și Mino Sota sunt jucători care din cauze medicale nu au apucat să evolueze prea mult însă creează deja o concurență semnificativă. De asemenea, tot la capitolul achiziții îl putem trece și pe Marinos Tzionis, fotbalist important în primul 11 și care în această vară a fost achiziționat definitiv după ce în ultima parte a sezonului trecut a evoluat la Arad sub formă de împrumut. Ceva semne de întrebare sunt deocamdată doar în privința lui Flavius Iacob, în timp ce Luca Mihai și Laurențiu Vlăsceanu își așteaptă debutul.
Unde este diferența față de sezoanele trecute? Dacă din punct de vedere numeric nu s-a schimbat mare lucru, este evidentă creșterea calitativă a achizițiilor. De asemenea este de remarcat că deși nu s-a aflat în situația ideală de a avea tot lotul în pregătire, Adrian Mihalcea a beneficiat totuși mai repede de jucătorii nou veniți, pentru că ne amintim că în anii precedenți, mai ales în ultimele două sezoane, UTA căuta și aducea jucători încă la finele lui august și chiar pe parcursul lunii septembrie. Cel mai important este însă faptul că, așa cum subliniază chiar antrenorul, de data aceasta s-a mers țintit, studiat, pe jucători care să se potrivească angrenajului echipei, din toate punctele de vedere: calitativ, fizic și mental:
„Practic două poziții mai avem de acoperit, cea de atacant neapărat și încă un jucător în zona defensivă. Discuțiile sunt în continuare, mai avem încă timp pentru a aduce jucătorii pe care ni dorim. Conducerea lucrează, împreună cu mine stăm și discutăm, dar n-am ajuns încă la acea persoană sau la toate condițiile să fie îndeplinite încât să semneze. Dar există răbdare în continuare, m-am obișnuit ca în fiecare săptămână să apară câte un jucător nou; jucător pe care ni-l dorim, nu luat așa la întâmplare, jucător care să ne ajute pentru această perioadă, cel puțin până în iarnă când se redeschide perioada de transferuri.“
Este clar că meritul principal în această reușită a campaniei de transferuri îi aparține lui Adrian Mihalcea. Ne aducem aminte că în urmă cu două sezoane, la începutul mandatului lui Mircea Rednic, conducerea și-a asumat ea să se ocupe de transferuri, rezultatul fiind un eșec total, la UTA ajungând jucători de o calitate îndoielnică precum Roganovic sau Markov, ori chiar amatori precum Leidsman. Apoi fostul antrenor a preluat frâiele și timp de aproape 2 sezoane s-a ocupat de selecția jucătorilor, o selecție în care s-a mers enorm de mult pe cantitate și rulaj, dar foarte puțin pe calitate. Cu un nou antrenor la timonă, UTA a abandonat pistele exotice de unde au ajuns în trecutul apropiat la Arad, cetățeni precum Tsouka, Mabea, Effiong, Vulletich sau alții ca ei și s-a orientat cu precădere pe piața românească, asta însemnând jucători români sau străini dar care cunoșteau deja bine campionatul României. Influența directă a lui Adrian Mihalcea se vede din faptul că o parte a celor veniți sunt jucători cu care el a mai lucrat, precum Pospelov sau Vlăsceanu, lucru care nu are cum să fie o coincidență.
Sigur, nu putem omite meritele conducerii în faptul că a reușit să-i aducă lui Mihalcea jucătorii doriți, convingându-i pe aceștia să vină la Arad. Însă misiunea cu adevărat importantă a conducerii este cea care urmează, anume asigurarea bugetului de salarii. De promis este ușor, inclusiv de hârtie, dar am văzut anii trecuți că la partea cu onorarea contractelor conducerea UTA-ei are mari probleme. Deocamdată totul este lapte și miere, având în vedere că jucătorii abia au venit iar acest moment coincide cu o infuzie de capital în club prin campania de vânzare a abonamentelor și semnarea noilor contracte de sponsorizare. Însă de regulă problemele încep să apară la UTA prin luna noiembrie și se cronicizează după Anul Nou. Dacă în anii trecuți s-a ascuns în spatele rezultatelor nesatisfăcătoare ale echipei, anul acesta, dacă trupa lui Mihalcea continuă pe aceeași linie, conducerea UTA-ei va fi OBLIGATĂ să se ridice la nivelul echipei și să se achite la zi de obligațiile față de jucători și staff; așa cum e normal să o facă un club care se pretinde profesionist și un conducător care vorbește despre… garanții.
