„Iliescu-apare, soarele răsare“ strigau cohortele de fani ai fostului președinte la începutul anului 1990. Cei care îndrăzneau să pună în discuție calitatea și consistența „democrației originale“ implementate de Ion Iliescu și partidul său, erau considerați „destabilizatori“ și atentatori la liniștea poporului român. 35 de ani mai târziu, românii au tratat cu o răceală extremă decesul celui pe care atunci l-au votat într-o proporție covârșitoare, semn al recunoașterii falimentului moral și economic pe care s-a construit șubreda noastră democrație și economie de piață. Însă tentația de a căuta salvatori și de a arunca vălul „liniștii“ asupra adevărurilor care dor, este în continuare cât se poate de vie și profitabilă; în toate domeniile, inclusiv în sport.
Bunăoară, în plină perioadă de incertitudine economică a clubului UTA, conducătorul acestui club, Alexandru Meszar, marșează și el pe mesajul „dormiți liniștit, Șoani lucrează pentru voi“ (o parafrazare a unui alt slogan celebru al perioadei de tranziție, cu efecte devastatoare la rândul său). Într-o intervenție telefonică la postul Digi Sport, în urmă cu 24 de ore, cel care și-a asumat conducerea unuia dintre cele mai galonate cluburi de fotbal din țară, declara:
„Nu avem niciun fel de probleme, vă spun sincer. Suntem departe de executare sau depunctare. Există litigii unde sumele sunt discutabile. Nu avem niciun stres în momentul de față. UTA nu poate păți nimic, nu este o situație nouă. Este o situație permanentă pentru toate cluburile de la nivel mondial. Trebuie să-ți plătești datoriile. Sumele din cazul acelor jucători nu sunt unele fixe. Fotbaliștii cer anumiți bani, noi oferim altceva. Domnul Răzvan Zăvăleanu se ocupă de situație. Vă rog să mă credeți, așa liniște financiară ca acum la UTA nu am avut niciodată de foarte mult timp.”
Nici nu știu cum să caracterizez aceste declarații: hilare? impertinente? Obstinația cu care Alexandru Meszar, la adăpostul spațiului de emisie comod oferit de niște jurnaliști care nici măcar nu mimează vreun interes real pentru orice altceva iese din sfera ratingului adus de cele 3-4 echipe „importante“, încearcă să convingă lumea că negrul e alb și că la UTA totul e sub control. Însă oricât de obsesiv ar repeta Alexandru Meszar că „toate cluburile din lume au probleme“ (!!!), câteva diferența sunt evidente:
Da, multe cluburi din lume au litigii cu jucătorii; însă imensa majoritate a cluburilor din lume au astfel de litigii ocazional, pe când UTA este de câțiva ani clienta aproape săptămânală a comisiilor de soluționare a acestor litigii, atât la FRF cât și la FIFA. UTA ar putea umple liniștită un sector de pe Arena „Francisc Neuman“ cu jucătorii care în ultimii 3 ani au reclamat clubul pentru neplata drepturilor cuvenite. Iar explicația pentru această serie interminabilă de litigii (pierdute de club, lucru pe care Meszar nu l-a spus pentru că… n-a fost cine să îl întrebe) o găsim nu doar în problemele financiare ale clubului ci și în mentalitatea de tarabagiu de duzină a celui care conduce astăzi UTA. „Sumele din cazul acelor jucători nu sunt unele fixe. Fotbaliștii cer anumiți bani, noi oferim altceva“ este o explicație oferită cu nonșalanță de Alexandru Meszar, care-l plasează în lumea a treia nu doar a fotbalului ci și a societății. În mentalitatea sa, contractele sunt doar materie primă pentru hârtia igienică și totul poate fi negociat. Spuneți drept, ați fi dispus să lucrați pentru un asemenea om care tratează ziua de salariu ca pe o zi de târguială la piață?
În al doilea rând, o altă mare diferență între UTA și majoritatea cluburilor din lume este aceea că acelea nu ajung în concordat preventiv. Ia spuneți, câte cluburi din lumea asta știți care au cerut instanței să aprobe intrarea într-o astfel de procedură? Dar în România câte sunt în momentul de față? Nu știu dacă majoritatea cluburilor din lume au datorii, însă ce e sigur e că dacă le au, cele mai multe au control asupra gestionării lor. UTA nu mai are. Oricât ar încerca Alexandru Meszar să cosmetizeze realitatea, intrarea în concordat preventiv înseamnă incapacitate de plată: pur și simplu, cu banii pe care îi are în conturi, clubul nu mai poate să-și plătească și cheltuielile curente și datoriile! Ori să spui într-un asemenea moment că „nu avem niciun fel de probleme“ este pur și simplu un act de înșelăciune a suporterilor.
Câtă butaforie se ascunde în spatele declarațiilor liniștitoare ale conducătorului UTA-ei s-a văzut doar câteva ore mai târziu, când UTA s-a trezit cu o nouă interdicție de înregistrare a jucătorilor din partea FIFA, asta chiar în ziua când anunța întoarcerea lui Marko Stolnik. Sigur, Alexandru Meszar posibil să fie liniștit acum din punct de vedere financiar. Intrând în concordat, a pasat responsabilitatea gestionării bugetului către administratorul judiciar, adică spre Răzvan Zăvăleanu. Însă gândul că activitatea clubului nu va fi afectată din punct de vedere sportiv este o iluzie. Poate că litigiul care a generat această sancțiune va fi rezolvat, dar urmează și altele. Vin apoi la rând de achitat prime, salarii și cheltuieli curente. Răzvan Zăvăleanu poate fi un administrator eficient dar în niciun caz nu este magician, ca să înmulțească banii. Și la un moment dat decizia de a alege între depunctare, interdicția la înregistrarea de noi jucători (atenție, Adrian Mihalcea spune în fiecare conferință de presă că mai are nevoie de jucători până în iarnă) și plata salariilor către vestiar, va provoca inevitabil consecințe în plan sportiv.
Prin declarațiile făcute ieri Alexandru Meszar arată (a câta oară?!) că nu are curajul și onestitatea de a-și asuma răspunderea pentru managementul deficitar al clubului. Suporterii echipei au dreptul la adevăr, însă nu li se oferă din partea conducătorului clubului decât minciuni și afirmații fără nicio acoperire. Ca atâtea alte personaje de carton ale tranziției românești, Alexandru Meszar predică poporului „liniștea“. Însă ascunderea silențioasă a gunoiului sub preșul minciunii, nu-ți asigură decât liniștea de dinaintea furtunii.
