E așa o atmosferă de încrâncenare în urbe, o frustrare a celor care își permit să călătorească și să ne poată compara față de orașe ca Sibiul, Timișoara, iar de Oradea… nici nu se poate pomeni.
Vedem că alții pot, iar „uni o să…” naiba știe ce.
Vedem cum pe hârtie suntem Oraș Forbes, Oraș 100% Smart, cu ,,hoț spoturi” care au adăugat niște zerouri prin unele conturi, dar nu dau strop de conexiune la internet.
Domnii și doamnele care mai ieri mâncau cu mâna piureul de cartofi, au ajuns modele ale societății.
Cum am ajuns aici?
Prin miserupism!
Pentru că cetățenii nu înțeleg felul în care ar trebui să funcționeze o societate, pentru că ne comportăm ca în plantații de sclavi, regate și „înpărăți”, când, de fapt, ar trebui să funcționăm ca o Societate pe Acțiuni.
Societate în care noi, contribuabilii-acționari, care ne cumpărăm sacul de rafie cu 1 leu/bucata, ar trebui să luăm de guler contabilul desemnat să se ocupe de S.A.-ul nostru și să-i dăm un șut în fund când ne bagă sub nas facturi umflate cu 600% pt același model de sac… cumpărat de la „apropiați” lui.
Dar NU, noi nu facem asta!
Căci știm că toți ,,contabilii” fură, că în alte locuri e mai rău, că ai noștri contabili măcar au și făcut, drept e că nu știm ce.
Și ne bucurăm când îi vedem, ca acționari ne gudurăm pe lângă ei, îi rugăm să stea la un selfie, căci asta e natura noastră, pentru asta suntem setați încă din grădiniță, când ni se repetă obsesiv zicala: „Capul plecat, sabia nu-l taie!”.
