Mare sărbătoare la FRF acolo unde Răzvan Burleanu a fost ales din nou ca președinte al Federației Române de Fotbal! Faptul că Burleanu ajunge la al 4-lea mandat de președinte al forului care conduce fotbalul românesc n-a părut să deranjeze conștiința reprezentanților cluburilor din România, care i-au oferit un nou mandat cu o majoritate de voturi care l-ar face să roșească de invidie și pe Nicolae Ceaușescu: 258 de voturi dintr-un total de 264. Cât despre scrupulele de legalitate, au avut grijă avocații fostei și actualei conduceri să rezolve și această problemă: deși Adunarea Generală a FRF a decis ca numărul de mandate al președintelui FRF să fie restrâns la 3, modificarea de statut nu se poate aplica retroactiv, astfel că primul mandat al lui Burleanu… „nu se pune“. Totul e legal, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase cu și a putere.
Lucrurile au fost totuși puțin mai complicate decât și-ar fi dorit Răzvan Burleanu. Perspectiva unei ședințe în care să se voteze rapid continuitatea, cu mâna sus în 30 de secunde, a fost stricată de excentrica și inedita candidatură a lui Ilie Drăgan, proprietarul clubului de juniori „3 Kids Sport“. Te-ai fi așteptat ca un contracandidat care nu are nici cea mai mică șansă de succes (a luat 5 voturi) să fie tratat cu mai multă deferență (fie ea și mascat superioară), dacă nu din respect pentru el și dreptul său de a candida, măcar pentru a mima democrația și respectul care ar trebui să guverneze FRF. N-a fost cazul. Drăgan a fost umilit printr-un discurs insultător și apoi oprit să își țină discursul de intervenția bodyguarzilor asmuțiți asupra lui de conducerea FRF.
Demonstrația de forță a lui Burleanu este revoltătoare dar deloc surprinzătoare, pentru că însăși candidatura acestuia demonstrează că personajul este iremediabil bolnav de putere. Dincolo de aspectele tehnice care diferă de la caz la caz, principiul limitării mandatelor unui președinte de instituție, asociație etc, are la bază experiența istorică din varii domenii că puterea corupe; și este evident că cineva acumulează tot mai multă putere cu cât rămâne mai mult în funcția generatoare a puterii. Ca urmare sistemele democratice au promovat această practică de limitare a intervalului temporal în care este exercită puterea, tocmai pentru ca la vârful diferitelor organisme să nu se ajungă de la reprezentare și autoritate la despotism. Practica arată însă că principiile pe care sunt fundamentate aceste reguli pot fi reduse la forme fără fond atunci când armatele de avocați bine plătiți și bine școliți reușesc să găsească breșe care să dea îmbrăcăminte legală încălcării principiilor și abuzului de putere.
Răzvan Burleanu este de 12 ani la conducerea FRF și când vorbim despre realegerea sa pentru încă 4 ani nici măcar nu mai trebuie aduse în discuții eventualele realizări sau proiecte. Chiar și în cazul existenței acestora, pretenția de a rămâne la conducerea instituției este o dovadă indubitabilă că vorbim despre un personaj bolnav de putere. Sigur că eternizarea în scaunul de domnie este probabil îmbrăcată în tot felul de justificări cu damf legal și moral, pentru a adormi o conștiință care (probabil) mai pune din când în când întrebări (tot mai timid bănuim), dar în esență Răzvan Burleanu este în acest moment pentru fotbalul românesc un despot; adică exact ceea ce era Mircea Sandu în momentul în care Burleanu s-a prezentat ca alternativă. Iar dovada acestei stări de lucruri o avem însăși din faptul că opoziția la adresa lui este din ce în ce mai firavă, mai neînsemnată și cu toate acestea este tratată cu o violență șocantă probabil doar pentru cei care chiar au crezut că aspectul spilcuit și îngrijit al personajului reflectă un caracter pe măsură.
Acum mai bine de 2 milenii o mare parte din lume se afla sub așa numita „Pax Romana“. Venea Roma, factorul civilizator, care își impunea superioritatea prin forța armelor și apoi prin cea a birocrației, dar ca o putere „civilizatoare“ îți oferea dreptul de a trăi, de a te bucura de beneficiile modernității și chiar a prospera până la un punct, în schimbul supunerii și recunoașterii statutului. Astăzi avem în fotbalul românesc „Pax Burlana“. Taci, votezi așa cum trebuie, accepți autoritatea președintelui și a camarilei sale și în schimb ai parte de beneficii: mai niște mingi, mai un rând de treninguri pentru cei mici, mai niște cursuri de perfecționare pentru cei de la academii, iar pentru cluburile cuminți din zona de elită… un antrenor, un arbitru, dar mai presus de toate sentimentul de securitate că locul tău în acest ecosistem e asigurat, uneori mai sus, alteori mai jos… că așa-i în viață, nu?!
E un preț pe care imensa majoritate a conducătorilor de cluburi din România acceptă să-l plătească; unii din sărăcie, alții din teamă iar alții dintr-un interes mai special, anume să se asigure că „erori în Matrix“ precum Dosarul Transferurilor nu se mai pot întâmpla. Și ce protecție mai bună în fața unor asemenea nenorociri poți avea decât un tip care și-a făcut studiile la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și apoi și le-a completat la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, unde a aprofundat domeniul politicilor și strategiilor de securitate. Apărare și SECUritate… ce nu vă e clar?
Și tot deloc surprinzător, bine plasat în cercurile relevante ale conducerii acestei „Pax Burlana“ este și conducătorul de facto al clubului UTA, Alexandru Meszar. Fără funcție oficială în club, acesta s-a prezentat astăzi la FRF probabil cu o hârtie de împuternicire de la președintele Florin Voinea, a votat așa cum scrie la manuale, după care a și cules roadele atitudinii de tip „capul plecat, sabia nu-l taie“. Pentru că, iată dragi suporteri, când v-ați plâns că domnul Meszar nu protestează împotriva unor decizii de arbitraj, că domnul Meszar nu reacționează în niciun fel la presiunile făcute de la vârful fotbalului românesc înaintea meciului cu FCSB sau că domnul Meszar nu își apără nici antrenorul și nici suporterii când programarea meciurilor echipei era subiect de târguială precum la Obor, ați omis jocul cu bătaie lungă: când ești cuminte, nu încurci lumea prin play-off, nu deranjezi oficialii nici măcar cu o floare… ești ales reprezentantul cluburilor în Comitetul Executiv! Pentru că da, exact acei oameni de fotbal care acum o săptămână, două sau trei urlau ca din gură de șarpe că sunt „furați“ de arbitrii lui Burleanu și Vassaras, i-au „votat“ astăzi ca reprezentați ai lor în Comitetul Executiv pe Valeriu Argăseală și Alexandru Meszar. Dacă vedeți vreo discrepanță între tipul de atitudine al celor doi vizavi de problemele din fotbalul românesc și discursul victimizant al celor pe care ar trebui să-i reprezinte… ei bine, tocmai ați fost expuși la meandrele concretului fotbalului românesc.
Cât despre ce va urma… păi ce să urmeze? Ce urmează în toate regimurile de acest tip: pace, liniște, discursuri în corporateză, încă o calificare ratată, echipe românești care nu mai prind nici toamna europeană, fotbaliști români care vor domina campionatele din Uzbekistan, Nepal sau Lesotho, stranieri de top din Caraibe, arbitraje care vor face deliciul emisiunilor tv și probabil, încununarea acestui mandat, o viitoare Adunare Generală extraordinară a FRF care va vota schimbarea schimbării, adică eliminarea cu totul a limitei numărului de mandate pentru președinte. Asta dacă nu cumva Răzvan Burleanu se va trezi într-o dimineață cu ideea de a-și încerca norocul la cealaltă funcție de președinte… aia care-și are sediul la Cotroceni. Ce, v-ați mira?!
