L-am dus pe socrul meu la pescuit. Așa am aflat că a cumpărat râme aduse din Austria, care de fapt erau importate… hăt din Canada.
Da, mi-a căzut și mie fața. Viermișorii cumpărați tot de la magazin cu profil pescăresc, import Ungaria.
E incredibil cum am ajuns să importăm până și viermii, de parcă am fi un loc în care nu ar mai avea cu ce să se hrănească pe plaiurile mioritice.
Cum am ajuns în situația în care unora li se rentează să trimită râme peste Ocean, iar noi nu suntem în stare să acoperim această nișă?
Cu ce e mai bună râma canadiană? A fost crescută în sirop de arțar? S-a luptat unu la unu cu vreun urs grizzly?
De viermi nu mai zic nimic, că-s de la ungurii mei, iar de ei nu mă iau.
Prietenul meu are o vorbă pentru locurile de acest fel: „Loc căruia Dumnezeu i-a întors spatele, iar pentru diavol nu prezintă niciun interes!”
Cum să mai visăm la fabrici, combinate, uzine, când noi nu mai avem nici măcar viermi și râme? Unde mai pui că nici pești nu se mai prea prind, pentru că și-au mutat afacerile peste hotare, făcând bani mai frumoși pe acolo.
