La ora scrierii acestor rânduri, acum 10 ani, 27 de tineri deja își pierduseră viața în incendiul izbucnit în clubul Colectiv, la finalul concertului trupei Goodbye To Gravity. Pentru alți câțiva zeci urma calvarul tratamentului la care vor fi supuși în spitalele din București. 38 dintre ei nu vor supraviețui acestuia. Cauzele și desfășurarea evenimentelor au reprezentat o dramatică însumare a tuturor relelor din societatea românească: de la mentalitatea „merge și-așa“ până la reflexul de a ocoli și încălca legile, de la lăcomia profitului și până la incompetența și lașitatea decidenților, de la cinismul și sadismul unor halate albe și până la corupția canceroasă a politicienilor și a robelor negre, toată această mlaștină demonică a ucis zeci de tineri și a mutilat trupurile și sufletele a sute de răniți, rude și prieteni ai celor care și-au încredințat viețile statului român în virtutea unui contract social ce părea de la sine înțeles, acceptat și asumat de către toată lumea.
Atunci imediat șocul a fost urmat de furie și revoltă, o furie și revoltă care a măturat un guvern și a părut că dă naștere unei societăți civile care poate vindeca România. Au fost însă doar victorii de etapă. „Campionatul“ l-a câștigat până la urmă tot încrengătura găștii trans-partinice, care s-a dovedit foarte bună încasatoare, reușind prin eschive și false schimbări de înfățișare, să-și schimbe forma, dar niciodată natura. Strada a pierdut războiul rezilienței, unitatea și așa fragilă s-a spart, iar noi toți ne-am întors la ceea ce eram înainte de Colectiv: o societate trăind mereu cu moartea lângă noi. Bilanțul e dur și rece, precum o oglindă fără zgârieturi și din el enumăr aici doar câteva exemple:
În 2019 două adolescente, nevoite să facă autostopul într-o țară în care transportul nu mai este un serviciu public ci un „business“ chiar și pentru companiile de stat, ajung în mașina unui psihopat care le violează și le ucide. Una dintre victime reușește să sune la 112 când era încă în viață, dar autoritățile statului se dovedesc a fi incapabile să o găsească și să o salveze într-un orășel de dimensiuni reduse precum Caracalul.
În 2020, precum într-o cinică îngemănare a celor două cauze principale ale tragediei de la Colectiv, secția ATI a Spitalului Județean din Piatra Neamț ia foc. 10 oameni își pierd viața. Cauza? O candelă lăsată nesupravegheată de asistente, focul ajungând rapid la tuburile de oxigen, urmarea fiind o explozie ucigașă.
Incredibil, în 2021 scenariul se repetă. 24 de oameni mor în urma unui incendiu izbucnit la Institutul „Matei Balș“. Cauze? exploatarea necorespunzătoare a instalației electrice și așa subdimensionate, lipsa senzorilor de incendiu, supravegherea necorespunzătoare a pacienților.
România este zguduită în 2023 de cazul „azilelor groazei“. Zeci de pacienți internați în trei centre pentru persoane cu dizabilități din Voluntari sunt descoperiți în condiții inumane. Malnutriți, ținuți într-o mizerie de nedescris și abuzați fizic și moral de către angajații centrelor.
Pe 19 august 2024, un tânăr drogat provoacă un accident mortal în localitatea 2 mai și ucide un băiat și o fată. Cu doar câteva zeci de minute mai devreme, criminalul este oprit de un echipaj de poliție în condițiile în care conducea cu viteză excesivă și autoturismul avea o traiectorie neregulată, însă este lăsat să plece!!!
În prima zi a lunii iunie a acestui an Lavinia Vlad este adusă la Centrul de Arși de la Floreasca, cu arsuri pe 70% din suprafața corpului. Este tratată în condiții mizerabile, cu gândaci colcăind prin salon, iar atitudinea medicilor față de familie este una de un cinism revoltător. Hotărâtă să nu abandoneze lupta, sora Laviniei, cu ajutorul mai multor asociații și a unor persoane private, reușește să strângă suma necesară pentru transferul surorii sale în Belgia, în condițiile în care medicii de la Floreasca nu și-au dat acordul pentru transfer. Deși a ajuns la Charleroi cu infecții nosocomiale nedeclarate de medicii români, miracolul se întâmplă și Lavinia este salvată!
Cu mai puțin de două luni în urmă șase bebeluși de la Spitalul „Sf. Maria“ din Iași mor din cauza unei bacterii care le-au infectat trupurile, în secția ATI din Iași.
Cu doar două săptămâni în urmă un cartierul bucureștean Rahova o explozie a distrus două etaje dintr-un bloc de locuințe. Trei persoane și-au pierdut viața. Timp de 24 de ore înaintea exploziei locatarii din bloc au reclamat mirosul puternic de gaz. Nici compania de gaz și nici autoritățile n-au luat măsurile necesare pentru identificarea și remedierea scurgerii de gaze respectiv pentru evacuarea blocului.
Acesta este fără doar și poate un bilanț sumar și superficial. Numărul tragediilor de acest tip este mult mai mare. Aproape zilnic în România se moare pentru că cineva, undeva, din neglijență, corupție sau răutate nu-și face treaba. Despre câți oameni au murit în pandemie în spitale pentru că protocoalele și procedurile n-au fost respectate sau au fost prost întocmite probabil nu vom afla niciodată. Ce au în comun toate aceste cazuri? La fel ca la Colectiv, au plătit vinovații care nu aveau funcții și „spate“. Managerii, șefii de instituție, capii autorităților publice fie nici măcar n-au fost trimiși în judecată, fie au fost scăpați de tergiversarea procedurilor judiciare ori chiar de sentințe favorabile. Autorii crimelor concrete și-au dat mâna cu autorii crimelor morale, care acum pledează pentru dreptul la salarii exorbitante și pensii speciale încasate la vârste la care alții muncesc câte 10-12 ore pe zi.
În cazul Colectiv au plătit patronii clubului, angajații de la ISU care au luat șpagă și pirotehniștii. Responsabil administrativ pentru faptul că acel club funcționa fără autorizație ISU, primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, a fost condamnat inițial iar apoi achitat la recurs. A candidat ulterior la funcția de primar al sectorului 5 cu sloganul „Ai grijă să nu te frigi la vot“. A câștigat! Directorii spitalelor în care răniții de la Colectiv s-au umplut de bacterii n-au fost trimiși niciodată în judecată. La fel, ministrul de atunci al Sănătății, Nicolae Bănicioiu și Raed Arafat, pe atunci coordonator al Departamentului pentru Situații de Urgență, care au orchestrat minciuna criminală „avem de toate, nu avem nevoie de nimic“ și apoi au blocat zile întregi transferul pacienților în străinătate, contribuind direct la decesul unora dintre ei, nu au dat nici ei socoteală. Dosarul Colectiv 2, care ancheta felul în care victimele incendiului au fost tratate în spitale, nu a ajuns nici astăzi să fie judecat.
La fel ca în cazul deficitului bugetar, aruncat în cârca „pălmașilor“ care trebuie să acopere gaura făcută de politicieni și clientela lor, și la Colectiv singurii care au plătit nota la nivel de reforme au fost… fumătorii. Interzicerea fumatului în localuri (o măsură benefică, nu contest) a fost singura luată pentru a preveni astfel de nenorociri. În rest, legislația chiar s-a relaxat. Dacă în 2015 Colectiv funcționa ilegal fără autorizație de la ISU, astăzi pentrua fi în legalitate ar fi trebuit doar să-și lipească pe una dintre ușile de la intrare (probabil pe cea închisă atât de bine în noaptea nenorocirii) un abțibild prin care să informeze clienții că intră acolo pe răspunderea lor. Statul român s-a spălat pe mâini de orice răspundere. Același stat român n-a fost capabil într-un deceniu să contruiască promisul centru pentru mari arși.
Aici suntem, aceasta este România de astăzi. O Românie în care se vorbește permanent despre strategii, priorități, deficit bugetar, eficiență, mecanisme europene și, din când în când, dacă dorește un politican să ridice la nivel maxim de pompos discursul public, despre „proiect de țară“. Totul nu este decât o poleială patetică și sfidătoare a unei stări de fapt evidente pentru oricare dintre noi: statul român prin instituțiile, mecanismele și slujbașii său este profund corupt, nefuncțional și pe cale de consecință criminal. Zilnic milioane de oameni își încredințează sănătatea și securitatea acestui stat, conștienți sau nu de faptul că în realitate sunt nevoiți să se protejeze singuri cum pot și cât pot într-o junglă a nepăsării și intereselor de clan.
Dacă România are nevoie de un proiect de țară, acela nu poate fi decât unul intitulat așa: „Statul român să nu mai ucidă!“ Societatea românească se află în cel mai de jos punct al piramidei necesităților umane: dreptul la viață. În condițiile în care zilnic statul român ucide din incompetență sau corupție, este ridicol și indecent să vorbim despre autostrăzi, centrale nucleare, stadioane și săli de sport, biserici și catedrale sau entertainment pe bani publici. Suntem atât de jos încât probabil chiar și în condițiile unei Justiții imaculate și a unei discipline bugetare draconice (ambele himere în momentul de față), tot am avea nevoie de ani și ani de muncă pentru a construi o infrastructură fizică, instituțională și morală care să ofere cetățeanului un acces liber la niște servicii publice de calitate care să asigure nimic mai mult decât niște drepturi fundamentale ale omului: dreptul la viață, dreptul la sănătate, dreptul la protecție. Fără asigurarea lor, ideea de „stat“ este o minciună. Iar dacă vom continua să acceptăm această minciună, vom comemora și 20 de ani de Colectiv, făcând tot bilanțul crimelor statului român și inventariind rușinea complicităților și lașităților noastre.
