S-a nimerit ca în perioada asta să am niște musafiri din Germania, o verișoară și băiatul ei.
Mi-a povestit că și în Germania au posturi TV apocaliptice, respectiv publicații care nu mai au alte subiecte în afară de… Coronavirus.
Anturajul ei, auzind unde vrea să călătorească, pur și simplu s-au îngrozit.
Deci își iau rămas bun pentru totdeauna, urcă în avion, li se dă un formular în care să treacă destinația, adrese, numere de telefon, ce număr poartă la sutien, cântărețul de manele preferat etc.
Un formular extrem de important, numai bun de pus în poșetă, căci nici dracu nu-l cere după aterizare.
Iese din aeroport, pornim spre destinația noastră, iar verișoara mea începe să se uite după grămezile de morți, după rotocoale de fum, căci precis nu suntem atât de înapoiați încât să nu ne incediem morții, acum că spitalele și cimitirele sunt pline.
Da, ați ghicit… fac haz de necaz, dar asta este imaginea țării noastre prin întreaga Europă.
Noroc că verișoara mea a ales să ignore știrile, locuind într-o Germanie divizată, în care credibilitatea informațiilor transmise de autorități este pusă la îndoială de către tot mai mulți cetățeni.
Așa am aflat că ea a renunțat în totalitate la privit, citit, ascultat presa și în schimb își petrece timpul liber învățând (pe lângă germană-engleză, franceză-maghiară-română) limba spaniolă.
Chiar… voi habla espanol?
