Camera Deputaților, for decizional, a decis adoptat astăzi un proiect de modificare a Legii educației fizice și sportului, nr. 69/2000. Proiectul (care poate fi consultat în întregime aici https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=22595) prevede ca pe parcursul fiecărui meci, toate echipele sportive din România să aibă permanent pe teren un procent de 40% sportivi români din efectivul fiecărei echipe. În caz contrat clubul urmează a fi amendat cu suma de 1.000.000 de lei. Principala motivație a proiectului (asumat de AUR dar susținut și de parlamentari PSD, PNL și USR) așa cum apare ea în expunerea de motive, este aceea de „refacere a conexiunii identitare esențiale între comunitate și echipa sportivă pe care o reprezintă“.
Noile modificări legislative vin în contextul în care federațiile deja au implementat deja măsuri similare. La fotbal de exemplu avem regula 5+6 care prevede obligativitatea prezenței în permanență pe teren a cel puțin 5 fotbaliști formați la nivel național. Diferența este aceea că regula FRF nu obligă cluburile la respectarea ei în fiecare meci ci pentru un minim de 75% din partidele aferente sezonului competițional. Și baschetul (atât la masculin cât și la feminin) are o asemenea regulă, care obligă echipele să aibă doi jucători români în permanență pe teren. Handbalul de asemenea are din acest sezon o regulă care impune prezența a trei jucători români în permanență pe teren.
Așadar din punct de vedere al realității „din teren“ nu este clar care e utilitatea noii legi din moment ce principalele sporturi de echipă din România au făcut deja pașii necesari în direcția dorită de inițiatori. Mai mult, legea în formatul adoptat chiar ridică semne de întrebare vizavi de încadrarea ei în normele europene referitoare la piața comunitară a muncii, specificarea naționalității putând fi interpretată ca discriminatorie. Pentru a „dribla“ această situație, atât fotbalul românesc cât și mare parte dintre campionatele importante din Europa, nominalizează în textele acestor reguli impuse la nivel de federație jucători „formați la nivel național“ (pe perioada junioratului), care teoretic pot fi și străini dar care în imensa lor proporție sunt autohtoni; astfel se respectă și legislația europeană dar se bifează și scopul pe fond al regulii, care este aceea de încuraja dezvoltarea și promovarea jucătorilor autohtoni.
Cât despre expunerea de motive, este greu de spus în ce măsură noua lege în acest format întărește legătura unui club cu comunitatea, în condițiile în care naționalitatea unui jucător nu reprezintă o garanție în acest sens. Dacă e să exemplificăm concret, e discutabil dacă un grup de jucători români aduși de la Vaslui, Adjud, Călărași, Câmpulung-Muscel sau Motru, ar contribui la întărirea sentimentului suporterilor că o echipă ca UTA este mai apropiată de spiritul locului. Plusând, ținând cont de structura cultural-etnică a unor zone, cum este de exemplu și Aradul, există scenariul ca jucători din Ungaria, Serbia sau Slovacia să servească mai bine acestui scop.
Pe fond, impunerea unei astfel de reguli (și iată mai nou legi) poate produce pe termen scurt o creștere artificială a costului cu jucătorii români (transferuri și contracte), pentru că dintr-o dată aceștia vor deveni mai scumpi. Pe termen mediu însă, cel puțin în teorie, cluburile românești ar putea fi determinate să investească mai mult în academiile sau centrele de copii și juniori, pentru a-și crește astfel proprii jucători eligibili pentru acoperirea acestor reguli. Însă și aici practica demonstrează că în cazul cluburilor care nu plătesc sume de transfer, contractele chiar și mărite pe care trebuie să le plătească jucătorilor români aduși din altă parte, reprezintă o cheltuială mai atractivă decât investițiile sistematice în academii, adică în infrastructură și profesionalizarea staff-ului, care sunt incerte și oricum cu bătaie lungă în privința „produsului“ final și care nu servesc intereselor imediate ale celor care măsoară succesul clubului în rezultatul de la sfârșitul săptămânii.
Revenind la această lege, dacă e să facem o simulare asupra meciurilor disputate de UTA în acest sezon, constatăm că legea nu ar fi fost respectată în 4 meciuri (cu Farul și Unirea Slobozia acasă respectiv cu Rapid și CSA Steaua în deplasare), partide în care în urma schimbărilor efectuate, echipa la un moment dat nu a mai avut 5 jucători români pe teren. Evident însă că în cazul intrării în vigoare a unei asemenea penalități costisitoare și imediate, regula ar fi fost cel mai probabil respectată.
Noile modificări legislative ar urma să fie aplicate din sezonul viitor, însă până atunci rămâne de văzut dacă hotărârea deputaților va trece sau nu de „VAR-ul legislativ“, care este președintele României, cel care în zilele următoare fie va promulga legea fie o va trimite spre revizuire înapoi la Parlament.
