Palma morală dată de Danylo Kucher

În preziua jocului cu FCSB, odată cu vestea că Florin Iacob a devenit indisponibil pentru acest meci din cauze medicale, lansam întrebarea dacă Mircea Rednic va avea „bilele“ necesare pentru a-l titulariza în poarta echipei pe tânărul Denis Lungu. Întrebarea avea la bază anunțul repetat făcut de Rednic cum că prima rezervă a lui Iacob, ucraineanul Danylo Kucher, trebuie să își caute echipă, că nu e mulțumit de „implicarea“ lui, că vrea rezervă de portar român și așa mai departe. Mai mult, Kucher nu a fost în lot în meciurile amicale din perioda de pregătire, rezerva lui Iacob fiind Lungu, care a și jucat în ambele meciuri.

Ei bine, aseară am avut răspunsul, iar acesta a fost unul care nu ne-a surprins. Nu, Rednic n-a avut nicio problemă să apeleze la un jucător asupra căruia în ultimele săptămâni a făcut un adevărat „soft bullying“ (și nu doar asupra lui). Dintr-o dată Kucher n-a mai fost „în plus“, dintr-o dată Kucher a devenit suficient de „implicat“. Și, tot la fel cum am anticipat, răspunsul ucrainianului a fost unul de un profesionalism desăvărșit.

„Cu trollerul în poartă“, așa cum s-a exprimat un fan al UTA-ei pe un grup al suporterilor, Kucher a avut o prestație mai mult decât bună, fiind responsabil de faptul că scorul nu a luat proporții și mai mari. Fără vină la niciunul dintre cele 4 goluri (ba chiar a fost la câțiva centimetri să pareze penalty-ul din care Olaru a făcut 3-0), Kucher a salvat miraculos din fața lui Băluță în minutul 54 iar apoi, cu un sfert de oră înainte de final a intervenit decisiv de două ori în aceeași fază, plonjând la picioarele lui Luis Phelipe și apoi la cele ale aceluiași Băluță. În rest a arătat siguranță și sobrietate de fiecare dată când a avut mingi la care a putut să intervină sau pe care a putut să le joace.

Lăsând la o parte aspectul moral al raportării la un jucător care are o situație mai mult decât delicată din punct de vedere al contextului în care se află el, familia și compatrioții săi, nu putem să nu ne întrebăm de ce ai vrea să renunți la un portar care de un an de zile de când se află la Arad a avut un comportament ireproșabil, a acceptat statutul de rezervă și de fiecare dată când s-a apelat la el a avut prestații decente. Asta e marea problemă a UTA-ei, portarul de rezervă?! Sigur, Mircea Rednic ne spunea că vrea un portar de rezervă român. Doar că nu vrea acest lucru din patriotism ci pentru a elibera un loc de străin pentru un jucător de câmp. Așadar Rednic vrea un român care să frece banca de rezerve în spatele lui Iacob pentru a aduce probabil titular vreun kinetoterapeut din Olanda ori vreun amator din Austria; sau poate vreun fost elev de-al său pe care să-l anunțe cu mare pompă pentru ca după aia să-l dea afară după 4 luni cu explicații demne de bancurile cu Bulă.

Este evident că astfel de practici care ies din sfera decenței, profesionalismului și a normalității n-ar trebui să existe la un club profesionist. Din păcate la UTA de mult timp jucătorii (și nu numai ei) sunt tratați precum niște obiecte care sunt folosite de câteva ori și apoi aruncate la gunoi. Să ne aducem aminte doar de cazul altui portar, Dragoș Balauru, care la rândul său a fost un model de comportament, care s-a accidentat grav jucând pentru UTA și căruia nu doar că nu i s-a reînoit contractul dar a mai plecat de la Arad și cu restanțe financiare. Culmea ipocriziei e că tocmai cei care practică asemenea abordări se plâng că fotbaliștii refuză UTA sau că țin ofertele de la Arad ca pe o ultimă variantă de avarie.