Orașul (ne)terminat

Opinii

Scris de Arpi Nistor

Ne-am obișnuit atât de mult cu „o să facem…”, încât  trăim visând la ce frumos o să fie, iar când avem musafiri veniți din alte locuri, plecăm cu ei în drumeții pe dealurile de la Șiria, în Oradea, Timișoara, Makó, Gyula, Szeged etc, căci la noi e o continuă renovare… de vreo două decenii.

Durează mult, pt că lucrăm cu un meșter care ne ia avansul, își împrăștie sculele pentru a lăsa impresia că lucrează și pleacă repede să ia următorul avans. După care repetă figura din nou și din nou, ba chiar ajungând uneori să revină cu un tupeu dus la extrem, să mai ceară bani, avansul fiind ,,insuficient”.

Așa am ajuns să avem multe studii, dar puține lucrări de studiat.

Să luăm un exemplu mărunt, dar care ne arată perfect unde ne aflăm.

Monumentul Unirii a fost făcut din ceva fier ruginit și aruncat acolo cu un prost gust dus la extrem. Dar asta nu a ajuns. Când cineva critica Monumentul, era asaltat de către postacii administrației locale, cu explicații de genul:

„Ce fel de oameni sunteți voi, de criticați ceva făcut de copiii de la Liceul de Artă?”

Păi hai să vă spun: suntem oameni care nu înțelegem, din moment ce e artă, de ce copiii ăia nu au fost lăsați să picteze Feru’, să le facă costume populare „Ruginosului cu erecție & co”.

Suntem oameni care nu înțelegem de unde aveți tupeul să vă folosiți de acei copii, precum se folosesc cei din Califat de ashbal (puii de leu) aruncându-i în prima linie.

Suntem oameni care mai bine ne luăm și plecăm din Arad cu musafirii, căci nu știm cum să  explicăm lenea de a da cu niște vopsea pe rugină.

Așa oameni suntem!

Lasă un răspuns

Distribuie articolul!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.