Deşi UTA avea doar un punct câştigat în trei meciuri, jocul nu convingea iar adversarul nu făcea parte din categoria echipelor de top ale campionatului, deşi canicula se combina cu previziunile unei furtuni cu descărăcări electrice, suporterii Bătrânei Doamne n-au făcut rabat de la fidelitatea faţă de echipă şi au venit în număr mare la stadion, fiind înregistrată o asistenţă de aproape 8.000 de spectatori.
Fidelitatea faţă de culori nu se confundă însă cu toleranţa derapajelor sau a deciziilor care dezonorează clubul. Tocmai din acest motiv, înainte de meci dar şi în timpul lui fanii au taxat prin bannere, scandări şi tricouri tematice, jignirile aduse lor după meciul de la Sibiu dar şi felul în care este condus clubul.
Dincolo de acest aspect, suporterii şi-au susţinut admirabil ca întotdeauna echipa. Tribunele au fost un vulcan iar peluza a cântat fără oprire, a surprins plăcut prin câteva steaguri noi care onorează trecutul şi legendele UTA-ei, iar la final suporterii şi-au aplaudat echipa şi au cântat împreună cu ea, răsplătind astfel jucătorii nu doar pentru rezultat ci şi pentru atitudine, una mult schimbată în bine faţă de meciul de la Sibiu.
Un alt element deosebit la partida de ieri a fost prezenţa în sectorul oaspeţilor a doi suporteri, tată şi fiu. Nicu şi Andrei Pancu au la activ zeci de deplasări cu echipa lor, cu naţionala României sau la diferite meciuri internaţionale. La Arad s-au simţit extraordinar fiind trataţi cu respect şi simpatie în drumul către şi dinspre stadion iar în noaptea care a urmat meciului au legat o pritenie frumoasă cu mai mulţi suporteri utişti, alături de care au depănat poveşti despre echipele favorite, despre comunităţile fiecăruia dar şi despre viaţă în general. A fost o dovadă în plus că atunci când fotbalul e curat, când nu e murdărit de indivizi care-l transformă în sursă de putere sau îmbogăţire, este un liant între oameni, un mod de a te îmbogăţi cultural şi sufleteşte.
