2023 a fost un an în care am deranjat și chiar am supărat mulți oameni. Unii dintre ei au nutrit sentimente negative față de noi deoarece le-am demascat practici neconforme cu normalitatea, alții s-au supărat pe noi din postura de oameni de bună credință, care totuși s-au situat pe alte poziții vizavi de unele subiecte și au luat foarte personal modul nostru de a pune problema. Începem 2024 cu angajamentul că și anul acesta vom face la fel. Dar pentru categoria celor care sunt bine intenționați însă percep într-un mod diferit ceea ce facem, simțim nevoia de a oferi următoarele explicații.
Deși atât Andrei Fuliaș cât și subsemnatul provenim din rândul suporterilor, având în spate deja decenii de activitate în această categorie, statutul de jurnaliști ne obligă să avem o altă perspectivă asupra sportului în general și asupra UTA-ei în special (precizare necesară ținând cont că articolele cu această tematică au generat cele mai multe polemici). Această poziționare nu este o opțiune ci o obligație profesională. Atitudinea de suporteri implică o varietate foarte mare de atitudini, unele dintre ele antagonice. Suporteri sunt și optimiștii și pesimiștii, și fanaticii și cârcotașii, și susținătorii necondiționați și criticii. Ca jurnaliști nu avem o plajă atât de variată de opțiuni. Ca jurnaliști suntem obligați, indiferent de subiect sau de numele celor implicați, să oferim dacă nu adevărul (care rareori poate fi cunoscut sau cuprins în totalitatea lui) măcar informația netrunchiată, necosmetizată, eventual însoțită de o analiză bazată pe argumente ce pot fi verificate. Dacă vreți un exemplu, ca suporteri te poți bucura de un gol marcat din ofsaid de echipa ta în minutul 90+6 dar ca jurnalist ești obligat să spui că respectivul gol a fost marcat dintr-o poziție neregulamentară, chiar dacă punctarea acestui fapt deranjează.
Sigur, tot ca jurnaliști avem dreptul să punem respectivele informații în context și chiar să oferim o perspectivă personală asupra unui subiect prin articolele de opinie. Astăzi, datorită rețelelor de socializare, oricine poate să își exprime opinia cât se poate de public. Este privilegiul nostru ca jurnaliști ca opiniile noastre să ajungă la mai mulți oameni însă acest privilegiu vine cu obligația de a furniza un fundament și un fir logic pentru respectivele opinii. Mai departe e opțiunea fiecărui cititor dacă va considera valabile respectivele argumente și dacă ne va îmbrățișa integral, parțial sau deloc viziunea asupra subiectului. Din punctul nostru de vedere formula „formatori de opinie“ este exagerată deoarece considerăm că scriem pentru un public suficient de matur pentru a-și forma propriul punct de vedere și pentru a nu înghiți pe nemestecate ceea ce scriem noi sau alții. Sigur, pentru cei care pozează în victimele teoriilor conspiraționiste, jurnaliștii pot părea niște vrăjitori care plasează idei și convingeri în creierele unor subiecți paralizați care se trezesc din transă cu ideile noastre în cap. Realitatea însă este cât se poate de depărtată de un asemenea „film“. Credeți-ne, dacă am avea o asemenea putere, s-ar vedea.
Dincolo de asta, inclusiv fundamentul nostru afectiv de suporteri ne conduce spre aceeași atitudine. Din punctul nostru de vedere informația corectă și transparentă, onestitatea în comunicare reprezintă valori fundamentale. Probabil că de aceea am și ajuns în presă și, ca o glumă amară, probabil tot de aceea am ajuns să scriem dar să nu trăim din ceea ce scriem. Nu credem că minciuna, cosmetizarea și ascunderea gunoiului sub preș ajută cu ceva clubul pe care (credeți-ne) îl iubim. Nu credem că o boală gravă tratată cu ignorare sau cu ceaiuri de plante se va vindeca de la sine. Până la urmă ascunderea simptomelor și fuga de diagnostic ne va duce tot la cuțit sau mai rău, între patru scânduri. Credem că atunci când un organism este bolnav, informația completă și corectă duce la tratamentul corect și la însănătoșire. Din punctul nostru de vedere este unicul drum de urmat, fie că vorbim aici despre minusuri mărunte, existente în activitatea fiecărui club sau a fiecărei echipe, fie că vorbim despre boli grave care necesită intervenții dureroase (pentru unii) dar necesare.
Am fost în 2023, alături de alți colegi, victimele unui abuz de putere din partea celui care conduce clubul UTA. Atât în declarații publice cât și în context privat, Alexandru Meszar și-a clamat dreptul de a ne împiedica să ne facem meseria precum și dreptul de a conduce discreționar clubul UTA, pe considerentul că UTA este proiectul lui personal. La început de 2024, îi răspundem clar și răspicat aici: nu, domnule Meszar, UTA nu este a ta! Dacă era vorba despre Atletico sau FC Meszar puteam discuta despre acest lucru. Nu când vine vorba de UTA. Atâta timp cât în spatele numelui UTA se află decenii de performanțe și rezultate memorabile pentru care și-au rupt picioarele și și-au sfărmat creierii zeci de fotbaliști sau antrenori de mare valoare, nu poți confisca acest club. Atâta timp cât în spatele numelui UTA se află decenii de afecțiune și interes investite de generații de suporteri și de comunitatea arădeană în ansamblul ei, nu poți confisca acest club. Atâta timp cât realizările pe care le-ai avut ca și conducător al clubului au în spate susținerea afectivă, financiară și logistică a suporterilor precum și sume mari de bani venite prin intermediul comunității, nu poți confisca acest club. Nu poți face acest lucru cu atât mai mult cu cât joaca de-a patronul este o șaradă în condițiile în care investiția ta financiară în club este 0! Ești doar un conducător pe banii altora, care nici măcar nu înțelege ce conduce și care este incapabil să vadă în UTA mai mult decât un butic de colț de stradă, pe care-l administrează sălbatic pentru a-și satisface un ego de parvenit.
Nu credem că în Arad există o entitate de un interes public mai mare ca UTA. Tocmai de aceea pe lângă obligația profesională detaliată în primele paragrafe, ne mărturisim și obligația morală de a sta mai departe cu ochii pe cei care conduc sau slujesc acest club. Cinstea, buna credință, onestitatea, competența și profesionalismul sunt condiții nenegociabile pe care fiecare conducător, antrenor sau jucător care activează pentru acest club trebuie să le pună pe masă în momentul în care își leagă numele de UTA (pentru că în cazul absolut tuturor, numele UTA atârnă mai greu decât numele lor). Iar obligația noastră este aceea de a fi câini de pază și de a „lătra“ de fiecare dată când cei aflați în respectiva poziție se abat de la aceste norme. Mai departe, e decizia stăpânului dacă ascultă avertismentul câinilor de pază și dacă acționează în conformitate. Iar stăpânul nostru sunteți voi cititorii, voi suporterii. Așadar, ne asumăm în continuare că uneori vom deranja inclusiv oamenii de bună credință. Niciodată zgândărirea unei răni nu este plăcută; dar e necesară.
Foarte bine punctat. La mulți ani!
Ma alătur acestui comentariu și îl susțin în întreg conținutul sau! UTA brendul cel mai de preț al orașului de pa Mureș! Strambul nu are nimic de a face cu acest brend ca dealtfel și ungurul!