Monsaraz se înalță ca o insula de piatră albă pe un deal aspru, în mijlocul câmpiei nesfârșite din Alentejo. De departe, zidurile sale medievale par o coroană așezată pe fruntea colinei, iar turnurile castelului sunt ca niște străjeri care, de secole, nu și-au coborât privirea de pe orizont.
Monsaraz, un mic sat medieval cocoțat pe un deal stâncos în regiunea Alentejo, este una dintre cele mai pitorești și bine conservate localități istorice ale Portugaliei. Întregul sat pare un muzeu în aer liber, iar în centrul său tronează Castelul și Zidurile din Monsaraz (Castelo e Muralhas de Monsaraz) – un complex fortificat care a vegheat secole de istorie, bătălii și transformări culturale.
Drumul care urcă spre sat este o călătorie înapoi în timp. Când treci prin Poarta da Vila, sub blazonul regelui, pășești într-o lume unde Evul Mediu nu s-a sfârșit. Străzile înguste, pavate cu piatră neregulată, șerpuiesc printre case albe, cu obloane de lemn și flori roșii la ferestre. Tăcerea e aproape deplină, spartă doar de pași tăi și, uneori, de zborul unei rândunele.
Astăzi, Monsaraz este un loc unde timpul pare să fi stat pe loc. Străzile înguste, pavate cu piatră, casele albe decorate cu flori și vedere panoramică asupra câmpiei Alentejo și a Lacului Alqueva creează o atmosferă unică. Dar castelul își păstrează sufletul și domină satul, dar în același timp și poartă amintirea timpurilor medievale.
Istoria Monsarazului merge mult dincolo de Evul Mediu. Regiunea a fost locuită încă din preistorie, dovadă fiind menhirele și cromleh-urile megalitice aflate în apropiere, precum Cromelehul de la Xerez. În perioada romană, zona era parte a Lusitaniei și beneficiul de drumuri comerciale.
Totuși, importanța strategică a dealului de la Monsaraz s-a evidențiat mai ales în Evul Mediu. După ocupația vizigotă și invaziile musulmane, Monsaraz a fost recucerit de trupele creștine în secolul al XII-lea, în cadrul Reconquistei. În 1167, Geraldo Sem Pavor, un celebru cavaler portughez, a cucerit cetatea, dar controlul a fluctuat încă multe decenii între mauri și creștini.
În 1232, regele Sancho al II-lea a oferit Monsaraz Ordinului Templier, care a jucat un rol esențial în consolidarea și apărarea regiunii. Templierii au reconstruit fortificațiile și au ridicat castelul într-o formă apropiată de cea actuală.
Castelul, așa cum îl vedem astăzi, a fost în mare parte remodelat în secolul al XIV-lea, sub domnia regelui Dinis al Portugaliei. Este un castel medieval tipic pentru Alentejo, construit din piatră brută, cu turnuri de veghe și o incintă fortificată.
Castelul se ridică în centrul satului, masiv și sobru. Zidurile groase poartă urmele timpului, iar turnurile sale privesc peste câmpie, ca niște ochi de piatră. Când intri în curtea lui, aerul se deschide, iar în mijlocul spațiului vast simți cum liniștea devine ecou. Aici, în vremuri vechi, se țineau târguri și turniruri; acum, locul găzduiește spectacole și uneori coride, păstrând vie tradiția comunității.
Intrarea principală se face printr-o poartă arcuită, iar zidurile groase impresionează prin masivitatea lor. În interior, castelul are o curte mare deschisă, unde în trecut erau organizate târguri, parade și chiar turniruri. În prezent, spațiul servește drept arenă pentru evenimente culturale și, ocazional, pentru coride tradiționale.
Cel mai înalt punct al castelului este turnul de veghe, care oferă o panoramă asupra satului, câmpiei din Alentejo și lacului artificial Alqueva – cel mai mare rezervor de apă din Europa de Vest. Această perspectivă strategică explică de ce Monsaraz a fost atât de disputat de-a lungul secolelor.
Dar adevărata magie se simte când urci pe zidurile de apărare. De acolo, panorama se desfășoară ca un covor uriaș: coline galbene, presărate cu măslini și stejar de plută, drumuri prăfuite care se pierd în depărtare și, dincolo, strălucirea albastră a Lacului Alqueva, oglindind cerul nesfârșit. În fața acestui peisaj, istoria pare un simplu fir într-o tapiserie mai mare, țesută de natură și timp.
Monsaraz este înconjurat de un sistem de ziduri medievale ce datează în mare parte din secolele XIII–XIV, construite și întreținute de Ordinul Templier și ulterior de Ordinul de Avis. Zidurile creează un perimetru protector pentru sat, având patru porți principale:
- Poarta da Vila – intrarea principală, cu un arc gotic și blazon regal.
- Poarta de Évora – orientată spre nord, folosită pentru legătura cu marile orașe din regiune.
- Poarta do Buraco – o mică deschidere folosită în situații de urgență.
- Poarta de Reguengos – orientată spre sud, spre câmpia rurală.
De-a lungul zidurilor există turnuri de apărare, unele rotunde, altele pătrate, care ofereau vizibilitate și protecție în caz de atac. Monsaraz a fost, timp de secole, un avanpost militar de primă importanță. Amplasarea sa pe un deal dominant permitea controlul drumurilor comerciale și al râului Guadiana, care marchează granița naturală cu Spania.
De-a lungul istoriei, castelul și zidurile au cunoscut asedii și reparații succesive. În timpul Războiului Restaurării Portugaliei (1640–1668), când Portugalia și-a recăpătat independența față de Spania, Monsaraz a jucat din nou un rol defensiv crucial. Fortificațiile au fost adaptate pentru artilerie, iar unele bastioane au fost adăugate.
Totuși, în secolele următoare, importanța strategică a scăzut, mai ales odată cu dezvoltarea centrului urban și cu pierderea funcției militare. Monsaraz a rămas însă un simbol al identității locale.
Satul însuși respiră povești. La fiecare colț, o biserică mică sau o casă cu o inscripție amintește de cavalerii templieri, de regii portughezi sau de bătăliile purtate pe aceste câmpii. Se spune că numele Monsaraz vine de la „Muntele Sarazinilor”, un ecou al secolelor de dominație musulmană. Și totuși, mai puternică decât orice legendă, este senzația că Monsaraz a fost și rămâne un punct de legătură între oameni, un departe de piatră în mijlocul imensității Alentejo-ului.
Monsaraz nu este doar castel și ziduri, ci și un sat viu, cu străzi înguste pavate cu piatră albă și case vopsite în var, cu ferestre albastre sau roșii și ghivece cu flori. Atmosfera sa medievală este păstrată aproape intactă, ceea ce îl face unul dintre cele mai vizitate sate din Alentejo.
În interiorul zidurilor se află biserici vechi, precum Igreja Matriz de Nossa Senhora da Lagoa, clădiri administrative medievale și piețe mici. Toate acestea se leagă armonios de castel, creând o unitate între apărare, religie și viață cotidiană.
Astăzi, Castelul și Zidurile din Monsaraz sunt clasificate ca Monument Național al Portugaliei și fac parte din itinerariile culturale promovate de regiunea Alentejo. Vizitatorii pot urca pe ziduri pentru a admira priveliștea spectaculoasă și pot explora interiorul castelului, unde sunt organizate expoziții și evenimente.
Monsaraz este și un loc al tradițiilor. Aici se desfășoară festivaluri medievale, târguri de artizanat și evenimente gastronomice ce valorifică bucătăria tipică din Alentejo – de la pâine și ulei de măsline la vinuri rafinate.
Un alt punct de atracție este apropierea de Lacul Alqueva, un lac artificial creat prin barajul de pe râul Guadiana. Din turnurile castelului se vede luciul albastru al apei, contrastând spectaculos cu câmpia uscată și galbenă a Alentejo-ului.
Monsaraz nu e lipsit de povești și legende. Se spune că numele ar proveni din cuvintele latine „Mons” (munte) și „Saraz” (sarazin), adică „Muntele Sarazinilor”, evocând dominația musulmană. O altă tradiție locală vorbește despre cavaleri templieri care ascundeau comori în ziduri, iar locuitorii încă povestesc cu mândri despre rolul satului în apărarea Portugaliei.
În prezent, satul are doar câteva sute de locuitori permanenți, dar atrage anual zeci de mii de turiști. Atmosfera sa liniștită, lipsită de agitație urbană, și autenticitatea arhitecturii îi conferă un aer romantic și nostalgic.
Castelul și zidurile nu mai apără populația de invazii, ci protejează memoria unui trecut glorios. Ele sunt simboluri ale rezistenței, ale credinței și ale identității portugheze, păstrate cu grijă și oferite lumii ca un dar cultural.
Seara, când soarele apune, zidurile cetății se îmbracă în nuanțe aurii, iar satul capătă un aer aproape ireal. Casele albe devin rozalii, iar cerul se aprinde în roșu și portocaliu, reflectându-se în apele lacului. În acele momente, Monsaraz pare desprins dintr-un tablou, o scenă suspendată între trecut și eternitate.
Castelul și Zidurile din Monsaraz sunt mai multe decât niște fortificații medievale – sunt un portal către istoria Portugaliei și către esența regiunii Alentejo. Îmbinând trecutul militar cu frumusețea naturală și culturală, Monsaraz rămâne un loc unde vizitatorul poate simți pulsul istoriei în fiecare piatră și în fiecare priveliște asupra câmpiei infinite.
Monsaraz este dovada vie că uneori cele mai mari comori nu se găsesc în capitale sau în palate regale, ci în satele mici, așezate pe coline, unde zidurile vechi încă șoptesc povești despre cavaleri, regi și legende.
Monsaraz nu este doar un castel și niște ziduri vechi. Este un loc în care piatra și lumina se împletesc, unde istoria și natura se completează, unde liniștea are glas. Este o poartă spre altă vreme și, totodată, un refugiu pentru suflet, care găsește în tăcerea zidurilor o poveste nesfârșită.
