Mărțișorul este un simbol românesc milenar care celebrează venirea primăverii, renașterea naturii și a vieții. Acest mic talisman format din două fire de mătase albă și roșie împletite împreună și însoțite de un mic obiect decorativ și atractiv se oferă fetelor și femeilor, dar în unele locuri și băieților, în ziua de 1 Martie. Firul roșu semnifică iubire în timp ce firul alb iarna, puritate, pace și energie.
Originea mărțișorului nu este cunoscută cu exactitate, dar sunt dovezi că se extinde până la perioada daco-romană, când Anul Nou începea pe 1 Martie, atât la daci cât și la romani. Potrivit tradiției daco-getice. Odată cu începerea anului nou, șnururi din lână albă și roșie se dăruiau celor din familie, rudelor și apropiaților însoțite de urări de sănătate, fericire, pace și bunăstare Dacă în majoritatea regiunilor, doamnele și domnișoarele primesc mărțișoare, în Moldova fetele sunt cele care oferă iubiților, prietenilor și familiei acest simbol al primăverii.
Se consideră că obiceiul mărțișorului a fost preluat „de la români şi aromâni şi de alte popoare din estul şi sud-estul Europei”. Cele mai vechi dovezi a existenței mărțișorului pe meleagurile noaste au o vechime de peste 8.000 de ani. Mai multe descoperiri la Schela Cladovei, loc situat pe Clisura Dunării, indică existența unor amulete sub forma unor pietricele de râu vopsite în culorile alb și roșu. Conform cercetătorilor, acestea erau destinate prinderii pe o ață, alternativ alb și roșu, și purtării la gât. Acestea sunt considerate premergătoarele talismanului cu fir roșu și alb din lână al geto-dacilor.
Numele mărțișorului este legat și de numele lunii Martie (Martius în latină). Este prima lună a primăverii când natura revine la viață, momentul revigorării naturii, când toate plantele revin la viață. Cea mai veche atestare documentară a obiceiului mărțișorului la români vine de la începutul secolului al XIX din „Condica Limbii Rumânești”, realizată de boierul Iordache Golescu. “Mărțișorul este și luna Martie, dar se zice că și o ață împletită cu fir alb și cu altul roșu ce se leagă la gâtul și mâna copiilor în luna lui Martie, spre pază și îndepărtarea dă orice boală, dă diocheat, dă fărmecat.“
Între sfârșitul secolului XIX și mijlocul secolului XX, mărțișorul era confecționat manual din lână, cânepă, in sau bumbac, era monocrom, bicolor sau chiar tricolor. Cu timpul acestui original șnur i-au fost adăugate tot felul de amulete confecționate din pânză, metale prețioase sau nu, pietre semiprețioase, scoici, sticlă sau alte materiale. Astăzi mărțișoarele sunt confecționate doar din fir alb și roșu. Firul alb reprezintă puritatea, inocența, lumina sau candoarea, iar firul roșu viața, vitalitatea și tinerețea.
Șnurul de mărțișor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu reprezintă și unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. De obicei se consideră că purtarea mărțișorului, în unele zone din România pe tot parcursul lunii Martie, dincolo de renașterea naturii și venirea primăverii, protejează de cele rele, aduce noroc, sănătate și fericire, dar este și un binevenit cadou. Se crede că pentru a avea efectul dorit, mărțișorul „trebuie purtat cu dragoste, credință și demnitate.
Mărțișorul, tot mai apreciat de turiștii care vin în România, este considerat o sărbătoare unică în lume. Potrivit Cultura.ro, Mărțișorul face parte, astăzi, din patrimoniul UNESCO. În 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțişorul)‟ – dosar multinațional coordonat de România și elaborat împreună cu Republica Moldova, Macedonia și Bulgaria. În România, mărțișorul este purtat doar de femei și copii, în timp ce în Macedonia și Bulgaria este purtat de toată lumea.
