Unii vor spune, din nou, că avem o problemă cu cei din conducerea clubului UTA, fiindcă venim cu o nouă speță în care arătăm cât sunt de „abili” în a-și respecta sarcinile. Noi spunem că ne facem treaba și facem exact ceea ce trebuie să facă o instituție de presă, adică să tragă semnale de alarmă atunci când lucrurile nu sunt în regulă. În fapt, acesta este rolul presei, nu să ridice osanale cuiva, oricine ar fi acela, fiindcă aceea nu mai este presă, ci instrument de propagandă.
Acestea fiind spuse, conducerea clubului UTA ne „servește” pe tavă o nouă mostră de… nici nu știm cum s-o numim, fiindcă poate fi mârșăvie și aroganță, sau poate fi doar incompetență. Nu mai departe de ieri, managerul general al clubului, Attila Brosovszki, a dat-o din nou de gard cu câteva declarații, așa cum a mai făcut-o și în trecut. Vă reamintim cum, la începutul lunii ianuarie, invitat fiind în emisiunea „Glasul Tribunei” (TV Arad), moderată de jurnalistul Giuliano Junc, întrebat despre cazul contractului lui Philip Otele, Brosovszki a dat asigurări că totul este ca și rezolvat și că este vorba despre o simplă chestiune de zile până când nigerianul va semna prelungirea contractului. N-au fost câteva zile, fiindcă exact a doua zi am aflat că, de fapt, Otele nu va mai rămâne la UTA. Câteva zile a durat, de fapt, până când fotbalistul s-a decis cu cine altcineva semnează, având de ales să meargă în Israel sau la CFR Cluj. În cele din urmă știm cu toții ce s-a întâmplat. Și nu e nici prima, nici singura oară când domnul Brosovszki a „alunecat pe scări”.
Așadar, revenind la declarațiile de ieri ale lui Attila Brosovszki, oferite celor de la sport.ro, declarații de-a dreptul stupefiante, cum ar fi: „Salariile sunt oricum exagerate în fotbal și în sport, în general. Dacă începem cu explozii de la vârste mici, când va ajunge la vârstele de maturitate o să fie toată lumea cu așa mari pretenții încât nu o să mai joace absolut nimic. El, la ora actuală, are un salariu normal pentru vârsta lui. Rareș sau părinții lui nu s-au plâns de așa ceva. În momentul în care el va crește din punct de vedere al jocului, cât și în vârstă, va crește și salariul. Nu este corectă suma apărută (n.r – 700 de lei). Chiar așa nu! Dar nici nu putem să vorbim de mii de euro la vârstele astea de 16-17-18 ani pentru că în momentul în care jucătorii vor ajunge la vârsta maturității, 24, 25, 26 de ani, atunci acele mii care erau la 16 ani vor ajunge la pretenții de zeci, sute de mii, dar s-ar putea ca salariul sau munca să nu se ridice la acele pretenții”.
De aici putem trage concluzia că domnul manager general nu înțelege mecanismele în baza cărora funcționează întreaga planetă, dar mai ales fotbalul, în speță fotbalul de performanță. În lumea civilizată, jucătorii sunt plătiți și în funcție de ce „livrează”, sau mai ales în funcție de asta, nu doar de vârstă, domnule manager general! Cu o astfel de atitudine și o astfel de abordare a lucrurilor ați pierdut în trecut jucători importanți, fiindcă ați ales să plătiți bani buni unori jucători care nu meritau asta, ignorând jucătorii care „livrau” ceva pentru club. S-a întâmplat în cazul Roger, când pentru o sumă derizorie pe care jucătorul și-o dorea la semnătură, având nevoie de bani să trimită familiei în Brazilia, le-a fost suflat de sub nas de cei de la CFR Cluj. Același lucru s-a întâmplat după aproximativ un an de zile, când „schema” s-a repetat cu Philip Otele. Otele avea 5700 de euro salariu la UTA, când pe adresa clubului venise în vara trecută o ofertă de transfer din Israel. Clubul nu l-a lăsat să plece, dar nici nu i-a mărit salariul, aducând în schimb jucători pe salarii uriașe, cum ar fi Claudiu Keșeru cu 13.000 de euro pe lună sau Orhan Ademi cu 11.000 de euro pe lună. Asta în condițiile în care, nici Keșeru și nici Ademi nu au arătat aproape nimic pe teren. Nu e de mirare că Otele s-a simțit probabil neglijat și nerespectat de către conducerea clubului și că a ales să semneze cu altă echipă. Se vede foarte clar că cei din conducerea clubului nu au capacitatea de a specula și de a înțelege momentele din viața echipei, pentru a parafa cele mai bune înțelegeri pentru club, atunci când situația o cere.
Cu câtă aroganță ne spune domnul manager general Brosovszki faptul că Rareș Pop are un salariu normal pentru vârsta lui și că, nici jucătorul, nici părinții acestuia, nu s-au plâns de acest aspect. Cu câtă aroganță ne vorbește despre momentul în care „el va crește din punct de vedere al jocului, cât și în vârstă, va crește și salariul”. Domnule manager general, înțelegem că ați aterizat la UTA după ce v-ați perindat prin alte sporturi, dar chiar așa de „pe lângă subiect” să fiți, să nu vedeți că acest copil este printre primii 2-3 jucători din echipă când vine vorba despre randamentul dat?
Într-adevăr, nu este corectă suma de 700 de lei. Nu atât câștigă Rareș Pop. Salariul acestuia este de 600 de euro. Da, ați citit bine, Rareș Pop, unul dintre cei mai buni jucători de la UTA, are un salariu de 600 de euro pe lună, probabil cel mai mic salariu din echipă, dar cu siguranță cel mai mic salariu dintre jucătorii care chiar joacă constant, în vreme ce „epavele” aduse la club prin „unicul” impresar Bogdan Apostu câștigă mii de euro. Informațiile noastre arată că, spre exemplu, Salvatore Marrone, fotbalistul venit de la Csikszereda, însă care nu putem spune că s-a impus undeva înainte de a ateriza la UTA, ar câștiga undeva la 3.500 de euro pe lună. E corect, domnule Brosovszki? E justă remunerația în cazul lui Rareș Pop? Ce dacă are doar 17 ani, din moment ce copilul pune serios umărul la rezultatele pozitive ale echipei? Sau o fi contând faptul că este impresariat de Cătălin Sărmășan și nu de Bogdan Apostu? O să vă rugați iar de Sărmășan să-l convingă pe copil să semneze prelungirea contractului, așa cum a făcut-o în cazul Miculescu? Același Sărmășan care, prin jucătorii vânduți de la UTA, a băgat în conturile clubului milioane de euro, în vreme ce din transferurile intermediate de Apostu clubul a câștigat doar 75.000 de euro, din plecarea lui Roger la CFR Cluj.
Așadar, îi adresăm public câteva întrebări domnului manager general Attila Brosovszki. Ce primează în viziunea voastră, a celor din conducerea clubului, atunci când vine vorba despre salarii, vârsta sau randamentul din teren? Ce este mai important pentru ca unui jucător să îi fie oferit un salariu pe măsura aportului său la echipă, numele impresarului? Când vorbim despre salarii uriașe la anumiți jucători din lotul UTA-ei, în realitate ajung toți acești bani în buzunarele jucătorilor sau mai iau și alte direcții, după o „schemă” deja bine-cunoscută în fotbalul românesc?
Nu ne așteptăm ca cineva din club să și răspundă public acestor întrebări, fiindcă observăm că reprezentanții clubului abordează doar subiecte care le sunt favorabile într-un fel sau în altul, dar asta nu înseamnă că ele nu trebuie ridicate. Iar poate cea mai importantă întrebare, una care este mai degrabă retorică și la care pot răspunde suporterii, este chiar prima întrebare din titlul acestui material: Mârșăvie și aroganță sau doar incompetență?
Foarte bine punctat. Conducerea ar trebui sa iasa cu raspunsuri.
Dl maneger ce salariu are fi curios sa vedem cît cîștiga domnu și i se pare că Rareș cîștiga destul ☝️probabil 700de roni îi dă dl maneger copilului da iasă în oraș ☝️??