Lecție despre cum să-ți bați joc de șansa de a ieși din mediocritate

După victoriile cu Sepsi și Universitatea Cluj, suporterii UTA-ei nici nu concepeau alt rezultat în această după-amiază decât victoria. Suportul fantastic al tribunelor, vremea frumoasă și gazonul excelent care îmbiau la fotbal de calitate, adversarul abordabil (vorbim totuși de penultima clasată, aflată la distanță considerabilă de locurile de baraj) dar mai ales șansa de a ne apropia la un singur punct de locurile de play-off, toate conduceau parcă spre un singur deznodământ: o victorie a Bătrânei Doamne, poate obținută chiar într-o manieră entuziasmantă, conformă cu țipătul din vestiar „vrem play-off“ care s-ar fi auzit ca răspuns la întrebarea antrenorului „vreți să vă uitați în jos sau în sus?“.

Din păcate, ce spui sau ce țipi în vestiar contează într-o mică măsură, relevant este doar ceea ce faci pe teren. Ori astăzi pe teren UTA a făcut puțin, probabil puțin chiar și pentru acest punct amărât pe care l-a obținut in extremis cu mare șansă și cu largul concurs al portarului botoșănenilor. Echipa noastră a avut 15 minute bune, în care a avut 2-3 faze de poartă, una venită în urma unui contraatac purtat în manieră de mare echipă, dar apoi inexplicabil, s-a stins. A fost cel puțin surprinzător să vedem cum mijlocul reprizei secunde a fost dominat autoritar de penultima clasată în propriul nostru fief, dominare care s-a materializat în două ocazii mari. Din fericire șansa ne-a surâs, am deschis scorul contrar cursului jocului grație unei execuții de excepție reușite de Tibi Căpușă iar de aici încolo speram cu toții că momentul delicat a fost depășit. Nu s-a întâmplat așa deoarece am asistat în repriza secundă la unul dintre cele mai slabe jocuri făcute de UTA în acest campionat. Două erori uriașe comise de ambii noștri mijlocași centrali au întors tabela după care am asistat la o adevărată comedie a erorilor (dacă nu chiar a ororilor), cu un haos total în defensivă, lipsă de angajament și determinare, o absență totală a oricărei viziuni de joc și greșeli tehnice elementare. Toate au culminat cu gestul stupid al lui Ibrahima Conte, care a văzut roșu după ce l-a călcat intenționat pe Florescu, gest care în mod normal ar trebui aspru pedepsit în primul rând de către club. Șansa UTA-ei s-a numit un adversar care s-a jucat cu ocaziile dar în același timp s-a și speriat de oportunitatea de a lua 3 puncte nesperate. Să ai om în plus și să introduci un fundaș central în locul unui jucător ofensiv nu poate reprezenta decât o invitație la atac pentru echipa adversă. UTA a făcut asta dar a făcut-o dezordonat și haotic, șuturile la întâmplare expediate de Morar fiind simptomatice pentru lipsa de idei a băieților îmbrăcați în roșu. Dar, așa cum am spus, Ducan a reușit să ne ofere cadou un punct în prelungiri, punct care e greu de spus dacă-l meritam dar care, cert, nu ne ajută cu nimic.

Nu știum cum a fost pregătit acest meci din punct de vedere tactic, nu știm cum au gestionat mental jucătorii provocările acestei partide, nu știm ce s-a întâmplat la pauză dar ceea ce am văzut a fost o mare dezamăgire. Se poate întâmpla să faci egal acasă cu o echipă inferioară (clasamentul e o mărturie despre diferența de valoare), se poate întâmpla să ai ghinion, să ratezi, să ai un arbitraj potrivnic sau să prindă adversarii o zi de grație cu execuții care ies o dată în an sau în viață. N-a fost cazul de așa ceva însă. Cu excepția primului sfert de oră, UTA a jucat fără agresivitate, fără orizont și fără concentrare. Iar acest lucru este deranjant și într-o bună măsură inexplicabil ținând cont de ce a arătat această echipă că poate și de condițiile ideale în care s-a desfășurat meciul. Este simptomatic faptul că astăzi dintre jucătorii de câmp probabil doar Căpușă merită notă de trecere precum și amănuntul că în condițiile în care ai primit două goluri pe teren propriu, de departe cel mai bun om al echipei a fost portarul Florin Iacob.

Spuneam înaintea meciului că felul în care UTA va reuși să concretizeze acest moment, să lege trei victorii consecutive, să se apropie de un obiectiv adevărat și cât de cât demn de numele clubului, este aspectul care face diferența între o echipă mediocră, ce dă ocazional un „tun“ și una serioasă. Din păcate, la fel cum s-a mai întâmplat și în toamnă, UTA a arătat că nu poate avea constanță și, pe cale de cosecință, nu e (încă?) o echipă serioasă. Din păcate astăzi mediocritatea și haosul ce domină lojele și birourile clubului UTA s-a văzut și în teren pentru că, până la urmă echipa nu poate fi decât oglinda managementului. Iar UTA de astăzi a reprezentat din nefericire fidel calitatea unei conduceri a cărei preocupare cu o oră înainte de un asemenea meci important, era să excludă din club asociația suporterilor.

UTA – FC Botoșani 2-2 (1-0)
Superliga 2023-2024, Sezon regular, Etapa 25
Luni 12 februarie, ora 17:00
Arad, Arena „Francisc Neuman“

Au marcat: Căpușă (32), Lopez (90) / E. Lopez (51), David (56)
Cartonașe galbene: Abeid, Benga / Miron, Mitrov
Cartonaș roșu: Conte

UTA: Iacob (cpt) – Căpușă, Conte, Benga, Rodrigues (59. Abeid) – Freitas (59. Pedro), Mihai (83. A. Lopez) – Pop (69. A. David), Fabry (69. Morar), Omondi – Luckassen. Rezerve: Kucher – Stolnik, Iurasciuc, Trif, Stahl, Cooper. Antrenor: Mircea Rednic

FC Botoșani: Ducan – Benzar, Sadiku, Miron (cpt), Țigănașu – Dican, Filip – Florescu (90+5 Ferreira), E. David (74. Celea), Adams (46. Mitrov) – E. Lopez (67. Kaprof). Rezerve: Ureche – Petro, Șeroni, Creț, Fulop, Mouadib, Cărușu. Antrenor: Bogdan Andone

Arbitru central: George Găman (Craiova)
Asistent 1: Mircea Orbuleț (București)
Asistent 2: Stelian Slabu (Brașov)
Oficial 4: Florin Mazilu (Satu Mare)
Arbitru VAR: Sorin Costreie (Voluntari)
Asistent VAR: Ionela Peșu (Craiova)
Observator arbitraj (FRF): Octavian Șovre (Satu Mare)
Observator organizare joc (LPF): Florin Bătrânu (Timișoara)