UTA a pierdut ieri pe teren propriu cu Hermannstadt și, deși anticipam o asemenea explicație, nici antrenorul Mircea Rednic și nici jucătorii n-au dat vina pe lipsa suporterilor „tradiționali“ din tribune. Și e lăudabil că nu au făcut acest lucru deoarece vina pentru înfrângere le aparține în exclusivitate (cu un mic bonus și pentru arbitrul Dumitrache) căci ceea ce a lipsit echipei ieri a fost seriozitatea și concentrarea la capacitate maximă, aspect care n-a fost favorizat de absența fanilor ci, probabil, de o încredere prea mare în propria valoare, una nu suficientă însă pentru a-ți asigura rezultatul și atunci când nu abordezi meciul cu maximă implicare.
În plus, jucătorii UTA-ei chiar nu se pot plânge de susținere la meciul de ieri. Numărul copiilor din tribune l-a depășit pe cel de la meciul cu Botoșani, atât tribuna II cât și peluza galeriei fiind pline. Iar spectacolul de culoare și mai ales sunet făcut de cei mici în tribune, a suplinit cu brio absența miilor de utiști adulți care au văzut meciul din fața televizoarelor.
De asemenea mini-galeria (mini ca vârstă, nu ca număr) și-a făcut din plin datoria, cântând pe întreaga durată a meciului, fluturând steaguri, sărind în ritmul tobelor, o demonstrație că la Arad viitorul e asigurat în ceea ce privește suporterii. Juniorii care cresc pe lângă grupurile din peluză, îmbrăcați în negru precum prietenii lor mai mari (lucru care probabil i-a provocat un scurt-circuit neuro-cromatic lui Alexandru Meszar) n-au uitat să transmită vocal și mesajul „UTA liberă!“ dar și marcheze vizual un mesaj către cei care au luat decizia să închidă stadionul în urma incidentelor de la meciul UTA – Dinamo; deși la textul „Ultras = Liber“ ar fi un asterix de adăugat dar îl lăsăm pentru altă dată.
Cel mai important lucru pentru jucători (din păcate fără efect în rezultatul final) a fost însă faptul că cei mici nu s-au lăsat niciun moment pradă supărării, furiei sau blazării, indifernt de scorul înregistrat pe tabelă. La 0-3 au continuat să își încurajeze favoriții, la 1-3 i-au împins de la spate către o revenire care din păcate nu a avut loc iar în minutele de final, când soarta meciului era pecetluită, au ales nu să plece ci să rămână în tribune pentru a-și aplauda idolii, pentru a smulge de la ei o poză sau un autograf. Suntem convinși că în condiții obișnuite, fotbaliștii lui Rednic n-ar fi făcut niciun tur de onoare la capătul unui 1-3 acasă cu Hermannstadt.
Prin comportamentul lor cei mici au oferit din nou tuturor o lecție. Celor din teren le-au arătat cum arată implicarea fără menajamente în ceea ce fac și dragostea pentru echipă iar celorlalți suporteri, care îi priveau de la televizor, le-au demonstrat că se poate să crezi și să speri până la final, se poate să îți încurajeze echipa indiferent de scor, se poate să te abții de la fluierături, apostrofări și indicații tactice inclusiv la 0-3 iar la final se poate să primești cu demnitate o înfrângere, care poate să doară, dar nu să te facă să îți renegi echipa și fotbaliștii.
Ar fi frumos sportul dacă și cei din teren și cei din tribune ar avea aceleași valori ca și acești copii? Cu siguranță da. Până când vom vedea însă acest exemplu pus în practică, iată cele mai interesante instantanee foto, care evidențează patimile de ieri ale utiștilor din tribună și din teren.
