Ați crezut că puteți lăsa UTA fără inimile care bat pentru ea? Ați crezut că puteți pune gratii pasiunii? Ați crezut că puteți opri vocile să strige, fularele să fluture și ochii să strălucească? Ați crezut că puteți anestezia conștiințele? Indiferent cine sunteți voi cei care ați luat decizia nedreaptă a închiderii stadionului sau ați stat în spatele ei, ați crezut greșit! Pentru că nu ne cunoașteți cu adevărat și nu v-ați dat seama că la Arad e altfel! Deși puteați să vă dați seama din experiența de până acum că un utist va găsi întotdeauna tăria de a rămâne în picioare și mijloacele de a-și servi fără compromisuri clubul și echipa favorită. Rămas fără vocile cele mai libere din cetate, Aradul și-a trimis copiii la meci! La fel de liberi, mult mai dedicați și incomparabil mai curați, aceștia au arătat cum o palmă se poate transforma într-o lovitură de bumerang care a adus tuturor celor ce iubesc sincer UTA un câștig mult mai mare decât efectul negativ al suspendării inițiale. Stadionul a fost „doar“ pe jumătate plin dar pasiunea a fost dublă iar decibelii tripli. Am avut tricouri roș-albe și tricouri negre, am avut steaguri, tobe și portavoce, am avut „De la Dunăre la Sena“ mai răsunător ca niciodată. Am avut cântecele care s-au revărstat tradițional din peluză una după alta, am avut vuietul „UTA Arad! UTA Arad!“ prăvălit din Tribuna II către adversari. Am avut reacții fără compromisuri când vreo decizie a arbitrului ne-a dezavantajat. Am avut „UTA liberă!“ scandată din peluză (da, organizatorii au schimbat peluza dar n-au putut schimba spiritul). N-am avut poate doar indicațiile „specialiștilor“ din tribună și apostrofările sporadice la adresa jucătorilor și antrenorilor. Copiii sunt mult mai concentrați și corecți cu datoria pe care și-o asumă iar ei ieri știau că trebui să fie nu judecători ci suporteri. Peste toate însă am avut multă, foarte multă emoție care, ca să fie seara perfectă, a avut efect și în teren acolo unde echipa a luptat, uneori cu succes alteori mai greu, dar până la urmă a câștigat. De fapt de câștigat am câștigat toți: Aradul, UTA, spiritul utist care s-a ridicat încă odată deasupra celor care cred că există armă letală pentru dragoste și pasiune. Iată mai jos și imaginile unei după-amiezi „altfel“ pentru fotbalul românesc dar cât se poate de firești pe arena care poartă numele Baronului:
O mare,mare problemă…Aceștia,vor merge peste câțiva ani,singuri,sau conducând grupuri de 10 copii,la stadion.Vor face ce au făcut cu câțiva ani în urmă,vacarm să-și poarte UTA spre victorie.Ferească cine poate,să nu fie victorie!Că au învățat de mici,că „munca” lor va fi răsplătită cu VICTORIE.
Dacă cei ce conduc orașul ăsta,cei ce conduc UTA pricep asta,e perfect.
Așa că…la muncă!Viitorul poate suna bine,nu doar în sport.