În cursul acestei după-amiezi, pe paginile de socializare ale clubului Universitatea Craiova a fost postată o scrisoare deschisă către conducerea Comisiei Centrale a Arbitrilor, în care clubul oltean se plânge de faptul că este victima unor erori de arbitraj în formă continuată, erori care s-au manifestat și la meciul cu UTA. Clubul din Bănie contestă în primul rând delegarea lui Marian Barbu ca arbitru central la acest meci, dar acuză și două faze din meci în care echipa alb-albastră ar fi fost dezavantajată. Iată paragrafele referitoare la fazele incriminate:
„• 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝟏𝟔: arbitrul Marian Barbu îl avertizează pe Ștefan Baiaram pentru simulare, în ciuda faptului că imaginile arată clar un fault în careu. A fost necesară intervenția VAR-ului pentru ca lovitura de pedeapsă să fie acordată – o eroare care, în absența tehnologiei, ar fi avut consecințe directe și ireversibile asupra scorului.“
„• 𝐌𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐥 𝟕𝟗: Barbu acordă un penalty pentru UTA la o fază la care jucătorul nostru, Stevanovic, face o alunecare pentru a bloca mingea, atacul nefiind nici imprudent, nici violent. Este exact genul de fază despre care chiar Președintele CCA, domnul Kyros Vassaras, declara public acum cinci luni: „Recomandarea mea este să nu mai dictați penalty în astfel de situații.”
Dacă e să analizăm cele două faze aduse în discuție în scrisoarea Universității Craiova, în primul rând ni se pare deplasat să aduci ca argument pentru contestarea arbitrajului o fază în care finalmente decizia luată a fost cea corectă. Da, Marian Barbu a greșit neacordând penalty în faza în care Baiaram a fost faultat de Benga, dar decizia a fost corectată la semnalizarea venită din camera VAR. Tocmai acesta este motivul pentru care a fost introdus video-arbitrajul, pentru a se putea repara erorile inerente făcute de către arbitrul central. Dacă și cei din camera VAR ar fi ignorat faza sau dacă Marian Barbu ar fi refuzat să ia act de eroarea inițială, atunci oaspeții ar fi fost cu adevărat îndreptățiți să acuze o greșeală făcută din rea voință, dar așa, să contești o fază în care decizia finală a fost cea corectă, frizează chiar ridicolul.
Cât despre a doua fază, nu putem decât să constatăm că cei de la Universitatea Craiova se folosesc de o fază în care s-a dictat penalty împotriva chiar împotriva UTA-ei (în meciul din sezonul trecut cu FCSB) pentru ca acum să reclame o decizie similară de data aceasta în favoarea echipei noastre. Ce să înțelegem de aici, că regulamentul este volatil în funcție de „greutatea“ echipelor implicate? Se schimbă aplicarea lui și rămâne neschimbat principiul că echipa mai „importantă“ trebuie să fie avantajată? La faza din meciul cu FCSB, UTA a acceptat decizia arbitrului, luând act de faptul că acesta a judecat faza în litera regulamentului și nu în spiritul ei. Pe cale de consecință, este cât se poate de normal ca echipa noastră să se aștepte ca atunci când se află la capătul celălalt al unei faze similare, să aibă parte de aceeași aplicare a regulamentului. Cât despre faptul că intervenția lui Stevanovic n-ar fi fost „imprudentă“, recomandăm oficialilor clubului Universitatea Craiova o vizită la oftalmolog.
Surprinzător este faptul că această revoltă împotriva arbitrajului a escaladat într-un mod ciudat, deoarece imediat după meci Mirel Rădoi nu a avut nicio critică la adresa prestației lui Marian Barbu, declarând următoarele despre faza în care s-a dictat penalty la intrarea lui Stevanovic la Țuțu.
„Nu am văzut reluările, dar dacă arbitrii au luat aceeași decizie și după reluări, înseamnă că decizia a fost corectă. Nu avea sens acea alunecare acolo pentru că nu blochezi nici mingea, jucătorul e departe și riști să faci penalty. Dacă s-a dat, înseamnă că a fost.“
A urmat apoi turul făcut de Sorin Cârțu la toate posturile de televiziune, oficialul Craiovei lansându-se în tirade vehemente la adresa arbitrajului. Pe lângă cele două faze incriminate, Cârțu a mai adus în discuție și faptul că Benga ar fi fost subiectul unei eliminări deoarece în mod normal trebuia avertizat la faza penalty-ului comis asupra lui Baiaram și, cum ulterior a mai luat în cartonaș galben, concluzia sa a fost că UTA ar fi trebuit să joace în 10 oameni încă din prima repriză. Rațional ar fi fost ca cineva să-l tragă de mânecă pe certărețul reprezentant al clubului oltean și să-i atragă atenția că foarte probabil, dacă ar fi luat galben la faza penalty-ului, Benga nu ar mai fi comis al doilea fault, cel în urma căruia a fost avertizat. Sigur, cu ieșirile în decor ale lui Sorin Cârțu ne-am obișnuit deja și probabil am fi evitat să accentuăm și noi momentul puțin jenant al găsirii arbitrilor drept țapi ispășitori pentru rușinea de a nu câștiga un meci pe care l-ai condus cu 3-0. Sorin Cârțu a fost un mare atacant și nu putem să-i dăm lecții din acest punct de vedere, dar a fi jucător e una, a fi expert în arbitraj cu totul altceva. Probabil pentru Sorin Cârțu un mod mai util de a-și consuma energia ar fi să se ocupe exact de lucrul la care se pricepe cel mai bine și să-și învețe unii dintre elevi cum se trimite mingea în poarta goală din trei metri.
În schimb nu ne așteptam ca Universitatea Craiova ca și club să îmbrățișeze atitudinea lui Sorin Cârțu și să o transforme în poziție oficială. Alegerea conducerii clubului din Bănie de a găsi în arbitraj cauzele pentru modul în care echipa lor a scăpat printre degete două puncte, nu ne privește. Am putea face câteva observații vizavi de mentalitate, seriozitate, respect, dar nu ne propunem să ne băgăm în bucătăria altora. În schimb, nu putem să nu constatăm că încă din prima etapă cluburile cu pretenții la câștigarea titlului încearcă să pună o presiune artificială și exagerată pe arbitri, pentru a-i determina ca de frica linșajului mediatic ulterior meciului, să ia decizii în favoarea „granzilor“. Este o metodă de a ajunge în vârf care din punctul nostru este nedemnă de un club cu adevărat mare, dar din păcate fotbalul în general și fotbalul românesc în particular, a devenit o junglă în care scopul scuză mijloacele, iar fair-play-ul, onorarea, responsabilitatea socială sunt considerate desuete.
Spre binele fotbalului și din respect pentru suporterii care se încăpățânează să susțină cu pasiune și așa zisele „echipe mici“, sperăm că arbitrii vor reuși să-și păstreze cumpătul în acest climat vitriolic și să arbitreze nu între patroni sau președinți care cred că totul li se subordonează, ci între echipe formate din sportivi și susținute de suporteri care au aceeași importanță și drept la respect.
