Sezonul “La băncuțe” 2025 merge mai departe, sâmbătă seara de la ora 20 spectatorii prezenți au putut urmări spectacolul “În pași de Strauss….” Alături de Constantin Tălmaciu pe „Mica Scenă” din parcul Mihai Eminescu au mai fost prezenți o parte din membrii Filarmonicii din Arad.
Ca de obicei foarte multă lume și la acest spectacol, au fost și două perechi de dansatori, iar Constantin Tălmaciu, care a și dirijat orchestra prezentă, a oferit două bilete cadou pentru concertul ce va fi susținut de Filarmonica din Arad în această lună la Opera din Viena.
Spectatorii prezenți au putut asculta următoarele piese muzicale:
- Tanzen Möcht – (Vreau să dansez) de Emmerich Kálmán
- Wien bleibt Wien – (Viena rămâne Viena) de Johann Schrammel
- Ohne Sorgen! Polka achnell – (Fără să vă faceți griji!) de Josef Strauss
- Ninetta march – (Marșul Ninetta) de Johann Strauss II
- Freikugeln – Polka de Johann Strauss II
- Kaiser Walzer – (Valsul împăratului) de Johann Strauss
- Bahn frei – Go Ahead – (Deschide calea – Haideți mai departe) Eduard Strauss
- Seufzer Gallopp – (Suspinul) de Johann Strauss
- Radetzky March – (Marșul lui Radetzky) de Johann Strauss
- An der schonen blauen Donau (Dunărea albastră) de Johann Strauss.
„Kaiser-Walzer” (Valsul Împăratului), op. 437. Este una dintre cele mai grandioase și simbolice compoziții ale lui Johann Strauss II, supranumit și „Regele Valsului”. Lucrarea a fost compusă în anul 1889, într-un context politic interesant: pentru a celebra întâlnirea dintre împăratul Austro-Ungariei, Franz Joseph I, și împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea. Inițial, valsul purta titlul provizoriu de „Hand in Hand” („Mână în mână”), subliniind prietenia dintre cele două imperii. Ulterior, numele a fost schimbat în Kaiser-Walzer – un titlu suficient de ambiguu pentru ai flata pe amândoi.
Lucrarea începe cu o introducere solemnă, aproape marțială, în care fanfara evocă imaginea unei curți imperiale impunătoare. Apoi, muzica se transformă treptat într-o explozie de eleganță și farmec tipic vienez, cu tema principală a valsului prezentând o linie melodică nobilă și largă, ce exprimă rafinament și stabilitate imperială. Structura este tipică pentru un val de concert al lui Strauss – cu mai multe secțiuni (valsuri) contrastante, unite de tranziții și reexpuneri fluide.
Dincolo de aspectul festiv, Kaiser-Walzer este și o capodoperă a echilibrului între rafinament muzical și expresivitate. Strauss combină tehnica sa orchestrală strălucitoare cu o sensibilitate melodică remarcabilă, iar rezultatul este o lucrare care a rămas un simbol al fastului monarhic și al spiritului vienez din secolul al XIX-lea. Astăzi, Kaiser-Walzer este una dintre cele mai iubite simfonice de salon din repertoriul lui Strauss.
„An der schönen blauen Donau” (Dunărea albastră), op. 314. Compusă în 1866 este probabil cea mai cunoscută lucrare a lui Johann Strauss II și unul dintre cele mai celebre valsuri ale tuturor timpurilor. Lucrarea a fost scrisă inițială ca un vals coral, pe un text umoristic al lui Franz von Gernerth, destinat corului bărbaților din cadrul Wiener Männergesang-Verein. Ulterior, Strauss a reorchestrat lucrarea într-o versiune pur orchestrală, care a avut premiera în 1867, la Paris, la Expoziția Universală – unde a fost un succes răsunător.
Deși titlul evocă imaginea unei ape de un albastru idilic, Dunărea nu este în mod natural albastră – însă simbolismul poetic al fluviului ca sursă de inspirație romantică este esențial pentru farmecul piesei. Muzica începe cu o introducere lentă și visătoare, care creează o atmosferă diafană, aproape onirică. Apoi urmează cinci secțiuni de val distincte, fiecare cu o melodie nouă, plină de eleganță, grație și o ușoară nostalgie. Temele se succed cu o fluiditate perfectă, evocând imagini ale Vienei de altădată, balurilor fastuoase și plimbărilor de-a lungul Dunării.
În ciuda debutului mai puțin entuziast în Viena, Dunărea albastră a devenit rapid un simbol național neoficial al Austriei și un etalon al muzicii vineze. Astăzi, este nelipsit din concertul de Anul Nou de la Musikverein și este considerat un „al doilea imn” al Austriei. Lucrarea este apogeul stilului valsului vienez și geniul melodic al lui Johann Strauss și își păstrează farmecul și popularitatea de peste 150 de ani.
