Mă gândesc cu mare regret, de multe ori, că nu am avut o copilărie ca majoritatea, cu bunici la țară, cu plăcinte frământate cu iubire, cu apă din fântână curții de care să-mi amintesc cu drag și dor, cu un bunic care să mă plimbe cu căruța ori cu tractorul sau să mergem toți împreună la muncile câmpului și totuși, îmi e tare dor de copilărie…
Mi-e dor de nerăbdarea cu care așteptam vacanța mare și de fiecare dimineață în care îmi întâlneam prietenii la bazin, de jocurile din spatele blocului unde ne adunam cu mic, cu mare sau de antrenamentele de volei pe care le frecventam și unde am învățat ce înseamnă disciplina sportivă și unitatea unei echipe. De prietenii de atunci și relațiile ce se închegau între noi fără interese și prejudecăți.
Mi-e dor de orele de la școală, de profesorii pe care atunci îi consideram răi și neînțelegători, dar care ne-au ajutat să trecem mai ușor prin anumite etape ale școlii și chiar ale vieții. Mi-e dor de colegii cu care îmi petreceam pauzele și de care-mi auduc aminte cu drag.
Totodată, mi-e tare, tare dor de puritatea sentimentelor de atunci, de ușurința cu care acceptam anumite sfaturi și păreri, de bunătatea oamenilor și dorința lor de-ai vedea fericiți pe cei de lângă ei, necondiționat.
E adevărat că, atunci când ești mic, vrei să fii mare, dar odată cu conștientizarea acestui „să fii mare” și tot ce implică asta, de multe ori te gândești ce bine era când erai mic.
În ziua de azi, tehnologia asta care se zice că ne aduce mai aproape, ne dezbină mai mult ca niciodată. Copilăria și nu numai, se trăiește în online cu telefoane, tablete și alte dispozitve care au înlocuit acea copilărie de care mulți ne amintim cu drag și dor și pe care unii nu o s-o trăiască niciodată!
Dar cum trecutul e trecut și viitorul e viitor, trebuie să învățăm să trăim în prezent și dacă ți-e dor și ție ca mie, de oamenii de altădată, gândește-te ce poți face tu în privința asta. Poate sunt credulă și prea optimistă, dar eu încă sunt de părere că aportul fiecăruia, poate schimba lumea în bine!
În încheiere vreau să spun că un zâmbet, care nu costă nimic să-l oferi, poate însenina ziua cuiva, poate începe o frumoasă prietenie, un cuvânt frumos spus la momentul potrivit poate sfârși o ceartă sau chiar o poate evita și foarte important, poți schimba în bine viața cuiva.
