Anul 2022 a fost unul extrem de dificil pentru clubul UTA și, de asemenea, pentru suporterii Bătrânei Doamne. 2022 a fost anul în care cei mai mulți dintre fani au sperat și, la un moment dat chiar au crezut, că UTA poate începe procesul de trecere la un nou nivel, la un nivel la care un club cu o asemenea tradiție și cu o asemenea masă de suporteri merită să fie.
Anul proaspăt încheiat a fost anul în care conducătorul asumat (atunci când îi convine) al clubului, Alexandru Meszar, bătuse „palma” cu grupul NextGen, grup format din oamenii de afaceri arădeni Simion Apreutese, Cătălin Juncan, Rudi Vizental și Marius Grada, pentru predarea clubului, dar cărora ulterior le-a fost trântită ușa în nas, fără ca nici posibilii investitori, nici fanii, să primească niște răspunsuri clare. Asta în condițiile în care clubul ajunsese să acumuleze datorii (declarate în fața grupului de investitori) de peste 2,5 milioane de euro. Și, totuși, clubul a continuat să crească cheltuielile, aducând cel mai scump antrenor din istoria clubului (Ilie Poenaru, cu 12.000 de euro pe lună), aducând fotbaliști cu salarii uriașe, dar care nu au dat randament (ex.: Claudiu Keșeru – 12.000 de euro pe lună; Orhan Ademi – 11.000 de euro pe lună). Reamintim doar că UTA avea în sezonul trecut cheltuieli anuale de aproximativ 5 milioane de euro, dar în același timp în club intraseră doar 3,5 milioane. În aceste condiții, pare cu atât mai hilară decizia lui Alexandru Meszar de a rupe negocierile cu grupul NextGen. Și cel puțin la fel de hilară pare și decizia ca în acest sezon să fie aduși antrenor și jucători cu salarii și mai mari, decât în sezonul trecut, asta însemnând probabil și creșterea cheltuielilor, în condițiile în care sponsorizările n-au crescut, cel puțin nu suficient, cât să acopere ce s-a „crescut” la cheltuieli.
Și, de parcă faptul că un grup de posibili investitori arădeni, suficient de potenți financiar pentru a scoate UTA din a doua jumătate a clasamentului, a fost respins, de parcă creșterea cheltuielilor și mai mult, raportat la veniturile și mai ales la datoriile clubului nu erau suficiente, situația clubului arădean a continuat să se înrăutățească și pe plan sportiv, ajungând în cele din urmă pe penultimul loc din clasament și zăcând acolo de luni bune. Totodată, sub comanda lui Ilie Poenaru, UTA a ajuns la 7 partide consecutive fără victorie, iar conducerea a decis să renunțe la antrenor și să-l readucă la echipă pe Gyuszi Balint, acesta din urmă nereușind să aducă nici el o victorie în dreptul clubului, acumulând și el patru partide consecutive fără victorie. De altfel, Balint plecase de la UTA, sezonul trecut, după o serie de zece partide fără victorie. Așadar, în acest moment, UTA trece prin cea mai dificilă situație din ultimii ani, cu datorii uriașe, cu investitori respinși de Alexandru Meszar și de oamenii politici care îl controlează, în frunte cu fostul primar Falcă, dar și cu o situație sportivă dezastruoasă, cu 11 partide consecutive fără gustul victoriei și aflându-se pe loc direct retrogradabil.
Desigur, din punct de vedere sportiv, situația poate fi redresată, iar asta și grație nivelului scăzut al celorlalte echipe din subsolul clasamentului. Cum spuneam, UTA se află pe locul 15 (penultimul), dar cele patru formații aflate deasupra arădenilor par a fi și ele într-o perioadă destul de nefastă. ”U” Cluj (locul 14), FC Botoșani (*13), Chindia Târgoviște (*12) și FC Argeș (*11) fiind toate fără victorii în ultimele cinci partide. Totuși, istoria ultimelor sezoane ale Ligii 1, denumită din acest sezon Superliga, ne-a învățat că echipele care ajung să retrogradeze și ulterior (unele) chiar să dispară din prim-plan sunt cele care prima oară „o dau de gard” pe plan financiar și administrativ, abia mai apoi sportiv. Așadar, chiar dacă șansele ca Balint să reușească să redreseze „corabia” din punct de vedere sportiv, situația nu este tocmai „roz”, ba cât se poate de „neagră”, din punct de vedere financiar.
Ianuarie, lună extrem de importantă
Cum spuneam încă din titlul acestui articol, luna ianuarie exste una extrem de importantă pentru UTA. Mâine (3 ianuarie), se „sună” adunarea pentru clubul arădean. În prima parte a zilei ar urma să aibă loc vizita medicală a fotbaliștilor lui Balint, iar în a doua parte a zilei să aibă loc și primul antrenament din acest an, după pauza de sărbători. O zi mai târziu, jucătorii și staff-ul UTA-ei vor pleca spre Antalya, unde Balint și secunzii săi speră să reușească să-și capaciteze jucătorii suficient cât să salveze clubul de la retrogradare și să-și joace șansa în Cupa României, unde formația arădeană are parte de un culoar extrem de favorabil (FCU Craiova 1948 în sferturi și, eventual, Hermannstadt sau ”U” Cluj în semifinale, urmând ca una dintre cele patru să joace finala cu una dintre Sepsi/CS Mioveni sau CFR Cluj/FC Argeș). În cantonamentul din Turcia, Bătrâna Doamnă are programate și două partide de pregătire, în compania celor de la TSV 1860 München (Liga 3 din Germania, locul 6), pe 8 ianuarie, respectiv FC Kyzylzhar (prima ligă din Kazakhstan, locul 10), pe 13 ianuarie. UTA se va întoarce acasă pe 14 ianuarie și va avea la dispoziție încă o săptămână pentru a pregăti cât mai bine prima partidă din 2023, care va avea loc pe terenul celor de la FCU Craiova 1948, programată pe 22 ianuarie, la ora 15:30.
Lotul pentru cantonament
Până acum nu există schimbări majore la nivel de lot pentru formația arădeană. Dacă la capitolul plecări putem să-i trecem pe Orhan Ademi și pe Florentin Matei, la capitolul sosiri îl putem trece doar pe brazilianul Willie Barbosa, un fotbalist care a mai fost în România, la Botoșani, unde a lăsat o impresie destul de bună, însă al cărui CV am tinde să spunem că conține mult prea multe echipe, în fiecare sezon acesta trecând pe la cel puțin două echipe, dacă nu chiar pe la trei.
Dacă ne luăm după declarații, Balint și-ar dori ca sub comanda sa să mai ajungă încă 3-4 jucători, cu toții străini, în diferite compartimente. Totodată, clubul dorește să renunțe și la alți jucători, dar nu va fi ușor să se ajungă la înțelegeri pentru rezilierea contractelor.
Astfel, lotul cu care Balint ar urma să plece în cantonamentul din Antalya ar putea arăta așa:
Portari – Florin Iacob, Dragoș Balauru, Haralambie Mociu;
Fundași – Marko Vukcevic, Alexandru Benga, Aly Abeid, Andrei Chindriș, Erico da Silva, Mihai Dobrescu, Erion Hoxhallari și Cristian Maxim, la care ar putea fi adăugat și tânărul Marco Bota;
Mijlocași – Juan Bautista Cascini, Damian Isac, Idriz Batha, Fabiano Cibi, Desley Ubbink, Albert Stahl, Rareș Pop, Raul Șteau, Paul Anton, Philip Otele, Wesley Jobello și Willie Barbosa;
Atacanți – Claudiu Keșeru, Virgiliu Postolachi și Joseph Godwin.
Evident, sub comanda lui Balint mai pot ajunge în cantonament și alți jucători, dacă UTA reușește să se înțeleagă cu vreun fotbalist rămas liber de contract și care vine din alt campionat, decât cel românesc. Cum perioada de transferuri începe abia pe 17 ianuarie și se va încheia pe 13 februarie, jucătorii din campionatul intern pot ajunge neoficial la alte echipe mai devreme de 17 ianuarie, doar cu acordul fostelor lor formații.
Poate fi ianuarie chiar lună decisivă?
Am stabilit deja că luna ianuarie este una extrem de importantă pentru UTA, din punct de vedere sportiv, însă poate fi chiar decisivă în ceea ce privește viitorul clubului. Spunem asta pentru că, după respingerea grupului de investitori și după ce direcția clubului, din toate punctele de vedere, a fost doar „în jos”, s-ar putea întrevedea „luminița de la capătul tunelului”. Reamintim că, în luna decembrie, fostul acționar al clubului din perioada 2006-2008, Nicolae Bara, și-a manifestat dorința de a reveni la UTA. Public încă nu este foarte clar sub ce formă își dorește Nicolae Bara să revină la UTA, cu câți bani sau ce proiect are pentru viitor, însă ce este clar este faptul că acesta a trimis o scrisoare de intenție pe adresa clubului arădean. Ulterior, acesta a discutat cu o persoană din club, s-ar părea că persoana respectivă ar fi Dorin Stana, iar apoi s-ar fi stabilit ca, undeva în luna ianuarie, după ce echipa va pleca în cantonament, Alexandru Meszar să-i dea un răspuns lui Nicolae Bara sau chiar să stea de vorbă față în față. Cum spuneam, nu este foarte clar care este nivelul la care Nicolae Bara își dorește să se implice și cu câți bani, însă fanii trag speranțe de mai bine. Cei mai mulți dintre suporteri speră ca Nicolae Bara să preia clubul din mâinile politicului și ale lui Alexandru Meszar. Alții speră ca Bara să intre în club, indiferent dacă el va trage sforile sau dacă doar va da o mână de ajutor clubului. Un lucru este cert, anume că Nicolae Bara are o imagine general bună în rândul fanilor arădeni. Cumva, pe asta și mizează inclusiv fanii care nu mai vor să audă de Meszar, Falcă & co, adică pe faptul că Bara nu e doar un „pion” care ar face jocurile politicului, pentru a stârpi vocile critice ale majorității suporterilor. Dar, în final, rămâne de văzut ce se va întâmpla și care va fi deznodământul acestei povești, respectiv dacă Nicolae Bara va fi (din nou) salvatorul clubului UTA.
