Meciul de astăzi cu Sepsi se va desfășura cu gândul și în spiritul unuia dintre cei mai mari fotbaliști care a îmbrăcat vreodată tricoul UTA-ei: Iosif Lereter. Din păcate acest lucru nu se va întâmpla pentru că marele fundaș de fier al UTA-ei 70 ar fi pe teren pentru a da lovitura de începere și a fi ovaționat de un întreg stadion așa cum ar merita. Marele Lereter nu va mai călca niciodată pe stadionul echiipei sale mult iubite deoarece de acum încolo o va veghea din cer, alături de Baronul Neuman, antrenorul său Coco Dumitrescu, legenda Iosif Pecsovszky, colegul său Gioni Brosovszky și toți ceilalți mari utiști din panoplia legendelor clubului. Iosif Lereter s-a stins din viață la 90 de ani și lasă în urmă o carieră extraordinară, al cărui final a fost cel mai glorios și a fost dedicat Bătrânei Doamne.
Născut pe 23 iulie 1933 la Oțelu Roșu, a început fotbalul la echipa din localitatea natală, Energia. La 24 de ani face pasul către fotbalul de primă divizie în tricoul lui Poli Timișoara, pe care îl va îmbrăca timp de un deceniu. Pe Bega va reuși să câștige Cupa României în 1958. Vine la UTA la 34 de ani, unde va avea parte de cei mai frumoși ani din carieră, deoarece la Arad, sub conducerea lui Coco Dumitrescu și alături de o generație excepțională, în calitate de căpitan de echipă, va câștiga două titluri de campion național (1968-1969 și 1969-1970) și va juca în cupele europene, momentul culminant fiind eliminarea campioanei intercontinentale Feyenoord în septembrie 1970. Se retrage în 1972 la 39 de ani cu un bilanț fabulos: 375 de meciuri (dintre care 148 pentru UTA) și 112 goluri (dintre care 23 pentru UTA) plus din păcate doar un meci în echipa națională.
Iosif Lereter pleacă dintre noi ca unul dintre ultimii mohicani ai unui fotbal caracterizat de seriozitate, muncă și mai ales loialitate. Cariera lui Lereter cuprinde doar trei echipe: cea din orașul natal plus alte două echipe, ambele reprezentante de frunte ale fotbalului din aceeași zonă geografică în care s-a născut; asta într-o carieră de 23 de ani! Și chiar dacă a îmbrăcat tricoul a două mari rivale, prin felul său de a se comporta și de a onora culorile echipelor sale, a câștigat și și-a menținut respectul tuturor. Iosif Lereter nu doar că poate dar trebuie să fie un model pentru orice fotbalist cu standarde înalte și corecte nu doar în carieră ci și în viață.
Dumneazeu să-l odihnească!
