Seara de joi, 30 octombrie 2025 a fost una specială la Sala Palatului Cultural din Arad. A debutat Festivalul Internațional Toamna Muzicală Arădeană ediția a XII-a. Concertul de debut al Festivalului Internațional Toamna Muzicală Arădeană 2025 a avut oaspeți extraordinari: dirijorul spaniol Vicente Chulià și pianistul hispano-american Josu De Solaun, marele câștigător al ediției din 2014 a Concursului Internațional George Enescu.
De o frumusețe sonoră care a copleșit asistența, „A Spanish Journey” a îndemnat la o experiență inimitabilă, amplifică universul emoțional al celor care rezonează cu ea, îmbogățindu-le jurnalul de amintiri cu imagini, sunete și stări memorabile.
Inițiativa unei călătorii sonore „prin imaginarul și peisajele culturale ale Spaniei” a avut itinerariul „de la “Naskigo”, inspirat din cântece arhaice din León, trecând prin “La Reconquista”, care dramatizează muzical relația tensionată și fertilă dintre nordul vizigoto-roman și sudul andaluz, apoi simfonia Sevillana, până la “Nocturnele andaluze”, o stilizare poetică și plină de culoare a nopții andaluze – cu toate influențele sale evreiești, arabe, bizantine și hispanice.”
Dirijorul Vicente Chulià și pianistul Josu De Solaun cu largul concurs al Filarmonicii din Arad au adus la urechile melomanilor arădeni:
• Salvador Chulià – Naskigo, poem simfonic
• Vicente Chulià – La Reconquista, poem simfonic
• Joaquín Turina – Simfonia Sevillana
• Lorenzo Palomo – Nocturnos de Andalucía pentru pian și orchestra.
Vicente Francisco Chulià Ramiro (n. 1984, Catarroja, Valencia). Este un dirijor, compozitor și filosof al muzicii spaniole, cu o activitate bogată în domenii diverse. A primit titlul de doctor „cum laude” în Muzică la Universidad Politécnica de Valencia cu teza “Constitución del «espacio melológico» como fundamento de una filosofía materialista de la música”. Ca dirijor, a colaborat cu ansambluri precum Orquesta Ciutat de Torrent sau formaţii din Franţa şi România.
Stilistic, muzica lui combină un puternic fundament tonal/bitonal/politonal și o influență clară a limbajului simfonic al tatălui său, Salvador Chulià Hernández. Vicente Chulià îmbină roluri de creator, interpret și teoretician, contribuind la scena muzicală contemporană spaniolă printr-o viziune integrată asupra muzicii, filosofiei și interpretării.
Vicente Chulià este în prezent cercetător asociat al Fundației Gustavo Bueno, Membru Corespondent al Academiei Regale de Cultură Valenciană (secția Muzicologie) și conferențiar invitat la numeroase simpozioane. El deține și funcția de profesor de Dirijat orchestra și dirijor titular al Orchestrei Simfonice și Fanfarei Simfonice ale Conservatorului Municipal de Muzică “José Iturbi” din Valencia.
Josu De Solaun este singurul pianist spaniol care a câștigat Concursurile Internaționale “José Iturbi” (2006) și “George Enescu” (2014). În 2019 președintele Klaus Johannis i-a conferit titlul de Ofițer al ordinului Meritul Cultural al României, pentru contribuția s-a la promovarea muzicii românești și a lui George Enescu.
Josu De Solaun este profesor de pian la Escuela Superior Musical Arts Madrid – Școala Superioară de Arte și Muzică, Madrid, unde pregătește un număr restrâns de studenți atent selectați. El locuiește la Madrid împreuna cu soția sa și cei doi copii ai lor.
Salvador Chulià Hernández (n. 1944 – d. 2025) a fost un compozitor, dirijor și pedagog spaniol, originar din provincia Valencia. Format la Conservatorul Regal din Madrid, a fost o figură de seamă a muzicii spaniole contemporane, remarcându-se prin îmbinarea tradiției iberice cu limbajul simfonic modern. A compus lucrări pentru orchestră, fanfară, cor și muzică de cameră, printre care Naskigo, La Reconquista și Sinfonía del Mar. Ca dirijor, a promovat ansamblurile de suflători din Spania, iar ca profesor, a format mai multe generații de muzicieni. Stilul său se distinge prin lirism, claritate formală și profunde rădăcini culturale spaniole.
Lucrarea Naskigo este un exemplu remarcabil de poem simfonic în care folclorul și imaginarul geografic se împletesc într-o textură sonic-dramatică. Este un poem simfonic inspirat din cântece arhaice din León, o regiune nord-spaniolă cu o identitate culturală proprie, unde melodiile populare, modalitățile vechi și peisajul aspru au o mare încărcătură simbolică. Naskigo se vrea o „călătorie” sau „imagine” sonoră prin evocarea cântecelor vechi din León, reinterpretate prin filtrul modern al compozitorului Salvador Chulià.
Naskigo este o lucrare cu dublă semnificație: ca poem simfonic contemporan, și ca o evocare a universului sonor al unei regiuni cu identitate. În mâna lui Salvador Chulià, cântecele arhaice din León sunt «recsrise» pentru orchestră, devenind parte dintr-o experiență auditivă ce traversează timpul – de la rădăcini către modernitate.
Joaquín Turina – Simfonia Sevillana. Simfonía sevillana, op. 23, este una dintre cele mai reprezentative lucrări orchestrale ale compozitorului spaniol Joaquín Turina (1882–1949), creată în 1920 și dedicată marelui dirijor Enrique Fernández Arbós, care a și dirijat premiera la Madrid în 1921.
Lucrarea, concepută ca o veritabilă lucrare simfonică a orașului Sevilla, descrie spiritul andaluz într-un limbaj simfonic modern, rafinat și plin de culoare. Deși poartă denumirea de „simfonie”, Simfonía sevillana are o structură apropiată de cea a poemului simfonic în trei tablouri, fiecare evocând o imagine sau o stare legată de Sevilla. Cele trei părți sunt:
• Panorama – Descrie peisajul luminos și atmosfera generală a orașului. Melodiile sunt ample, iar orchestrația bogată evocă strălucirea sudică, jocul de lumini și reflexele fluviului Guadalquivir.
• Por el río Guadalquivir – Este partea lentă, poetică, cu accent nostalgice, în care Turina folosește sau paletă timbrală delicată, apropiată de impresionismul francez, amintind de Debussy și Ravel. Este o meditație muzicală asupra fluviului care traversează orașul, un simbol al curgerii timpului și al melancoliei andaluze.
• Fiesta en San Juan – Este finalul exuberant, plin de ritmuri populare și dansante, reconstituie atmosfera de sărbătoare sevillană, cu accente de flamenco, coruri imaginare și explozie de energie.
În această lucrare, Turina îmbină tradiția muzicii populare spaniole cu rafinamentul formelor simfonice europene. Folosește motive inspirate din cântecele și dansurile andaluze (cum ar fi fandango sau seguidilla), dar le integrează într-o construcție orchestrală solidă, cu o logică simfonică internă clară.
Stilistic, Simfonía sevillana este considerată una dintre primele încercări reușite de a crea o simfonie națională spaniolă, în sensul romantic al termenului, prin evocarea unui peisaj și a unui spirit local. Lucrarea se remarcă prin culorile sale orchestrale vibrante, lirismul temelor principale și caracterul descriptiv, ce o apropie de poemele simfonice ale lui Liszt sau Richard Strauss.
Astăzi, Simfonía sevillana rămâne una dintre cele mai frecvente interpretate creații orchestrale spaniole ale secolului XX, simbolizând legătura indestructibilă dintre Turina și orașul său natal, Sevilla – un elogiu sonor adus sufletului andaluz.
„Nocturnos de Andalucía”. Este o suită concertantă semnată de compozitorul spaniol Lorenzo Palomo (1938-2024) care evocă, prin intermediul muzicii atmosfera poetică și plină de viață a Andaluziei. Lucrarea a fost compusă în jurul anului 1995 pentru chitară și orchestra. Instrumentația permite alternarea unor momente intime, aproape de tipul „nocturnă”, și pasaje lustruite, dinamice, în care orchestra dintre larg captează culoarea andaluză: flamenco-evocare, dansuri, ritmuri vibrante.
„Nocturnos de Andalucía” este organizată în mai multe secțiuni distincte (de exemplu: Brindis a la noche, Sonrisa truncada de una estrella, Danza de Marialuna, Ráfaga, Nocturno de Córdoba, El Tablao) care, deși nu formează o succesiune fixă de mișcarea clasică a mișcării, creează într-o parcurgere clasică și atmosfera de „tablao” flamenco.
Lucrarea poartă două dimensiuni: una de „nocturnă” — meditație, lumină slabă, introspecție — și cealaltă de strălucire andaluză, cu ritm, culoare, stradă, muzică populară. Palomo Lorenzo îmbracă elementele populare în textură simfonică: acorduri largi, dialog între solist și orchestră, culori orchestrale bogate. De asemenea, adaptarea pentru pian subliniază versatilitatea lucrărilor și intenția compozitorului de a face accesibilă altor tipuri de solist decât chitaristul.
„Nocturnos de Andalucía” constituie un excelent exemplu de muzică concertantă contemporană spaniolă care reunește tradiția și inovația. Prin intermediul solistului (chitară sau pian) și al orchestrei, Palomo Lorenzo creează o imagine sonoră complexă a Andaluziei: noapte, dans, lumini și umbre, cultură populară transpusă într-o expresie orchestrală sofisticată.
Festivalul Internațional “Toamna Muzicală Arădeană” a debutat la Palatul Cultural Arad
Seara de joi, 30 octombrie 2025 a fost una specială la Sala Palatului Cultural din Arad. A debutat Festivalul Internațional Toamna Muzicală Arădeană ediția a XII-a. Concertul de debut al Festivalului Internațional Toamna Muzicală Arădeană 2025 a avut oaspeți extraordinari: dirijorul spaniol Vicente Chulià și pianistul hispano-american Josu De Solaun, marele câștigător al ediției din 2014 a Concursului Internațional George Enescu.
De o frumusețe sonoră care a copleșit asistența, „A Spanish Journey” a îndemnat la o experiență inimitabilă, amplifică universul emoțional al celor care rezonează cu ea, îmbogățindu-le jurnalul de amintiri cu imagini, sunete și stări memorabile.
Inițiativa unei călătorii sonore „prin imaginarul și peisajele culturale ale Spaniei” a avut itinerariul „de la “Naskigo”, inspirat din cântece arhaice din León, trecând prin “La Reconquista”, care dramatizează muzical relația tensionată și fertilă dintre nordul vizigoto-roman și sudul andaluz, apoi simfonia Sevillana, până la “Nocturnele andaluze”, o stilizare poetică și plină de culoare a nopții andaluze – cu toate influențele sale evreiești, arabe, bizantine și hispanice.”
Dirijorul Vicente Chulià și pianistul Josu De Solaun cu largul concurs al Filarmonicii din Arad au adus la urechile melomanilor arădeni:
• Salvador Chulià – Naskigo, poem simfonic
• Vicente Chulià – La Reconquista, poem simfonic
• Joaquín Turina – Simfonia Sevillana
• Lorenzo Palomo – Nocturnos de Andalucía pentru pian și orchestra.
Vicente Francisco Chulià Ramiro (n. 1984, Catarroja, Valencia). Este un dirijor, compozitor și filosof al muzicii spaniole, cu o activitate bogată în domenii diverse. A primit titlul de doctor „cum laude” în Muzică la Universidad Politécnica de Valencia cu teza “Constitución del «espacio melológico» como fundamento de una filosofía materialista de la música”. Ca dirijor, a colaborat cu ansambluri precum Orquesta Ciutat de Torrent sau formaţii din Franţa şi România.
Stilistic, muzica lui combină un puternic fundament tonal/bitonal/politonal și o influență clară a limbajului simfonic al tatălui său, Salvador Chulià Hernández. Vicente Chulià îmbină roluri de creator, interpret și teoretician, contribuind la scena muzicală contemporană spaniolă printr-o viziune integrată asupra muzicii, filosofiei și interpretării.
Vicente Chulià este în prezent cercetător asociat al Fundației Gustavo Bueno, Membru Corespondent al Academiei Regale de Cultură Valenciană (secția Muzicologie) și conferențiar invitat la numeroase simpozioane. El deține și funcția de profesor de Dirijat orchestra și dirijor titular al Orchestrei Simfonice și Fanfarei Simfonice ale Conservatorului Municipal de Muzică “José Iturbi” din Valencia.
Josu De Solaun este singurul pianist spaniol care a câștigat Concursurile Internaționale “José Iturbi” (2006) și “George Enescu” (2014). În 2019 președintele Klaus Johannis i-a conferit titlul de Ofițer al ordinului Meritul Cultural al României, pentru contribuția s-a la promovarea muzicii românești și a lui George Enescu.
Josu De Solaun este profesor de pian la Escuela Superior Musical Arts Madrid – Școala Superioară de Arte și Muzică, Madrid, unde pregătește un număr restrâns de studenți atent selectați. El locuiește la Madrid împreuna cu soția sa și cei doi copii ai lor.
Salvador Chulià Hernández (n. 1944 – d. 2025) a fost un compozitor, dirijor și pedagog spaniol, originar din provincia Valencia. Format la Conservatorul Regal din Madrid, a fost o figură de seamă a muzicii spaniole contemporane, remarcându-se prin îmbinarea tradiției iberice cu limbajul simfonic modern. A compus lucrări pentru orchestră, fanfară, cor și muzică de cameră, printre care Naskigo, La Reconquista și Sinfonía del Mar. Ca dirijor, a promovat ansamblurile de suflători din Spania, iar ca profesor, a format mai multe generații de muzicieni. Stilul său se distinge prin lirism, claritate formală și profunde rădăcini culturale spaniole.
Lucrarea Naskigo este un exemplu remarcabil de poem simfonic în care folclorul și imaginarul geografic se împletesc într-o textură sonic-dramatică. Este un poem simfonic inspirat din cântece arhaice din León, o regiune nord-spaniolă cu o identitate culturală proprie, unde melodiile populare, modalitățile vechi și peisajul aspru au o mare încărcătură simbolică. Naskigo se vrea o „călătorie” sau „imagine” sonoră prin evocarea cântecelor vechi din León, reinterpretate prin filtrul modern al compozitorului Salvador Chulià.
Naskigo este o lucrare cu dublă semnificație: ca poem simfonic contemporan, și ca o evocare a universului sonor al unei regiuni cu identitate. În mâna lui Salvador Chulià, cântecele arhaice din León sunt «recsrise» pentru orchestră, devenind parte dintr-o experiență auditivă ce traversează timpul – de la rădăcini către modernitate.
Joaquín Turina – Simfonia Sevillana. Simfonía sevillana, op. 23, este una dintre cele mai reprezentative lucrări orchestrale ale compozitorului spaniol Joaquín Turina (1882–1949), creată în 1920 și dedicată marelui dirijor Enrique Fernández Arbós, care a și dirijat premiera la Madrid în 1921.
Lucrarea, concepută ca o veritabilă lucrare simfonică a orașului Sevilla, descrie spiritul andaluz într-un limbaj simfonic modern, rafinat și plin de culoare. Deși poartă denumirea de „simfonie”, Simfonía sevillana are o structură apropiată de cea a poemului simfonic în trei tablouri, fiecare evocând o imagine sau o stare legată de Sevilla. Cele trei părți sunt:
• Panorama – Descrie peisajul luminos și atmosfera generală a orașului. Melodiile sunt ample, iar orchestrația bogată evocă strălucirea sudică, jocul de lumini și reflexele fluviului Guadalquivir.
• Por el río Guadalquivir – Este partea lentă, poetică, cu accent nostalgice, în care Turina folosește sau paletă timbrală delicată, apropiată de impresionismul francez, amintind de Debussy și Ravel. Este o meditație muzicală asupra fluviului care traversează orașul, un simbol al curgerii timpului și al melancoliei andaluze.
• Fiesta en San Juan – Este finalul exuberant, plin de ritmuri populare și dansante, reconstituie atmosfera de sărbătoare sevillană, cu accente de flamenco, coruri imaginare și explozie de energie.
În această lucrare, Turina îmbină tradiția muzicii populare spaniole cu rafinamentul formelor simfonice europene. Folosește motive inspirate din cântecele și dansurile andaluze (cum ar fi fandango sau seguidilla), dar le integrează într-o construcție orchestrală solidă, cu o logică simfonică internă clară.
Stilistic, Simfonía sevillana este considerată una dintre primele încercări reușite de a crea o simfonie națională spaniolă, în sensul romantic al termenului, prin evocarea unui peisaj și a unui spirit local. Lucrarea se remarcă prin culorile sale orchestrale vibrante, lirismul temelor principale și caracterul descriptiv, ce o apropie de poemele simfonice ale lui Liszt sau Richard Strauss.
Astăzi, Simfonía sevillana rămâne una dintre cele mai frecvente interpretate creații orchestrale spaniole ale secolului XX, simbolizând legătura indestructibilă dintre Turina și orașul său natal, Sevilla – un elogiu sonor adus sufletului andaluz.
„Nocturnos de Andalucía”. Este o suită concertantă semnată de compozitorul spaniol Lorenzo Palomo (1938-2024) care evocă, prin intermediul muzicii atmosfera poetică și plină de viață a Andaluziei. Lucrarea a fost compusă în jurul anului 1995 pentru chitară și orchestra. Instrumentația permite alternarea unor momente intime, aproape de tipul „nocturnă”, și pasaje lustruite, dinamice, în care orchestra dintre larg captează culoarea andaluză: flamenco-evocare, dansuri, ritmuri vibrante.
„Nocturnos de Andalucía” este organizată în mai multe secțiuni distincte (de exemplu: Brindis a la noche, Sonrisa truncada de una estrella, Danza de Marialuna, Ráfaga, Nocturno de Córdoba, El Tablao) care, deși nu formează o succesiune fixă de mișcarea clasică a mișcării, creează într-o parcurgere clasică și atmosfera de „tablao” flamenco.
Lucrarea poartă două dimensiuni: una de „nocturnă” — meditație, lumină slabă, introspecție — și cealaltă de strălucire andaluză, cu ritm, culoare, stradă, muzică populară. Palomo Lorenzo îmbracă elementele populare în textură simfonică: acorduri largi, dialog între solist și orchestră, culori orchestrale bogate. De asemenea, adaptarea pentru pian subliniază versatilitatea lucrărilor și intenția compozitorului de a face accesibilă altor tipuri de solist decât chitaristul.
„Nocturnos de Andalucía” constituie un excelent exemplu de muzică concertantă contemporană spaniolă care reunește tradiția și inovația. Prin intermediul solistului (chitară sau pian) și al orchestrei, Palomo Lorenzo creează o imagine sonoră complexă a Andaluziei: noapte, dans, lumini și umbre, cultură populară transpusă într-o expresie orchestrală sofisticată.
