Exponatul lunii la muzeu – costumul popular de la Șicula

Cultură

Scris de Arad Obiectiv

Complexul Muzeal Arad propune ca exponat al lunii iunie un costum popular din localitatea Șicula (județul Arad), obiect de patrimoniu muzeal din colecția de etnografie.

Costumul poate fi admirat de către public pe întreaga perioadă a lunii iunie la Muzeul Memorial ”Ioan Slavici și Emil Monția” Șiria.

Program de vizitare:

Miercuri-Duminică: 09:00-17:00.

„Este cunoscută atât la nivel județean cât și la nivel național măiestria creatoarelor populare și frumusețea costumului tradițional din zona Șicula – Ineu. Putem vorbi de o adevărată ”insulă” (formată din localitățile Ineu, Șicula, Gurba, Mocrea și Bocsig) unde portul popular se deosebește net de celelalte localități din Câmpia Aradului, prin cromatica și bogăția ornamentelor. Această particularitate trebuie raportată și la realitățile demografice și istorice ale zonei. Unii specialiști consideră că perioada de desăvârșire, de închegare a țesăturilor din acest areal are loc în secolele XVII și XVIII, atunci când se infiltrează în portul de aici și influențe orientale. Zona Ineului a fost administrată în secolul al XVII-lea de către Imperiul Otoman, iar în secolul al XVIII-lea, după cucerirea de către habsburgi, aceștia au adus aici regimente grănicerești formate din macedoneni și sârbi. Costumul expus are o vechime de aproape o sută de ani. A fost confecționat în anul 1930. El este compus din ”spătoi” (așa se numește cămașa femeiască pe Valea Crișului Alb), poale, zadie și cojoc. Se remarcă bogăția ornamentelor de pe mânecile spătoiului, ornamente care se numesc ”șirul cu ocoale” (datorită succesiunii pe mâneci ale motivului ”ocol”), de pe ”umerițe”, ”pumnari” (manșete) și de pe gât. Pe piept, spătoiul are nasturi colorați. Culorile folosite la ornamente sunt roșul (predominant), negrul, albastrul, galben. Aceleași ornamente se regăsec și în partea de sus a poalelor (la ”pumnată”) și în partea de jos unde se termină cu ”colți”. Zadia este și ea ornamentată în partea de jos cu ”alesături” și cipcă albă (dantelă) cu colți. Cojocul este confecționat la Ineu în anul 1930. Este din blană de miel, având încastrate în cusătură ”cocotori” (oglinzi). În partea din spate este ornamentat cu ținte din metal”, spune Dr. Sorin Sabău, etnograf.

Lasă un răspuns

Distribuie articolul!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.