Nu este câtuși de puțin nou subiectul despre care urmează să scriem câteva rânduri în acest material și care face referire la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Arad. Ba, dimpotrivă!
Poate vă mai amintiți cum chiar subsemnatul, în dublă calitate de jurnalist și președinte al unei asociații care are ca scop salvarea, tratarea și darea spre adopție a animalelor fără stăpân, am făcut destul de mare zarvă pe tema Adăpostului Public de Animale din Arad, un loc odios și plin de durere când vine vorba despre animalele de acolo, dar și unde conducerea acestuia este mai mult decât nepăsătoare. O nepăsare dublată și de cea a mai marilor Primăriei Municipiului Arad, o conducere care, atunci când s-a făcut puțină zarvă și întreaga mass-media (inclusiv cea națională) ne-a preluat „strigătul după ajutor”, a mimat că este interesată de a schimba ceva la acest adăpost, iar la scurt timp a uitat absolut tot, sperând și mizând pe faptul că subiectul va fi uitat.
Tot eu, Andrei Fuliaș (în cazul în care cineva nu știe exact unde să vadă semnătura acestui articol), am făcut și depus o sumedenie de plângeri, adresate mai tuturor instituțiilor abilitate, de la Gospodărirea Comunală (în subordinea cui se află Adăpostul), la Primăria Municipiului Arad, la Poliția Animalelor, la Colegiul Medicilor Veterinari și chiar la Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Arad.
Știți care a fost rezultatul? Aproape niciunul.
Primii care au reacționat au fost cei de la Poliția Animalelor (serviciu aflat în subordinea IPJ Arad), care mi-au spus că au deschis un dosar și că vor face cercetări. Am o bănuială că oamenii ăștia se spetesc cu lucrul și că din cauza asta se face anul acuș, iar ei n-au făcut practic nimic. Sau poate pur și simplu sunt degeaba acolo, ocupându-se cu mici rahaturi care dau bine la poze.
Au reacționat și cei de la primărie, iar când spun că au reacționat, au făcut ce știu ei mai bine să facă. Adică, mai nimic. Au mimat interesul pentru o problemă care este evidentă pentru absolut toată lumea, iar apoi s-au făcut că plouă. Da, știm că există probleme pe care le considerați mult mai importante, domnilor de la primărie, doar că nici pe alea nu le rezolvați. Dar măcar stați bine la capitolul „lucruri mărunte care dau bine la poze și la publicul aplaudac”.
Au reacționat, ceva mai consistent, și cei de la Colegiul Medicilor Veterinari, dar n-au rezolvat nici ei „mare brânză”. Când eram în fața lor, la audieri, erau „oripilați” oamenii de acolo, din acea comisie, iar când am ieșit pe ușă, jumătate dintre ei și-au revenit rapid și au decis că, o „mustrare severă” e suficientă pentru un (chipurile) veterinar care a mutilat (cel puțin) sute de câini în acea casă a ororilor numită total greșit „adăpost”.
Și de atunci, nimic! Domnii de la DSVSA Arad n-au mișcat un degețel în ceea ce privește Adăpostul Public, că doar e de la Stat și știm cu toții vorba populară potrivit căreia „corb la corb nu scoate ochii”. Nu la fel de „statici” sunt domnii de la DSVSA Arad când vine vorba despre privați sau despre Asociații/ONG-uri. De ce să facem prima oară ordine în ograda Statului, un Stat care funcționează cu aportul considerabil al nostru, al tuturor, dar mai ales cu cel al privaților, când putem să „căsăpim” tot privații, nu-i așa?!
Este sau nu abuzivă Direcția Sanitară Veterinară din Arad?
Ajungem, așadar, la subiectul de la care a pornit, de altfel, acest articol. Și, ne întrebăm, mai mult sau mai puțin ironic, dacă DSVSA Arad este sau nu abuzivă în acțiunile sale?
Bunăoară, de ceva vreme, celor de la DSVSA Arad li s-a pus pata pe un privat și pe o asocțiație, care – evident – au același conducător. Și îi „căsăpesc” pe oamenii ăștia frecvent, că așa e la noi, dacă vezi că merge treaba, tăbărăști peste ei, să nu mai meargă. Și s-ar părea că încearcă, din răspunteri, să pună pe butuci ambele entități.
Ca să înțelegeți, este vorba despre Asociația „Paws United” și despre S.C. PETS TRACES S.R.L., acesta din urmă fiind unul dintre puținele (vreo 5 la număr) centre de colectare de câini și pisici din România. Ca să înțelegeți mai bine, toți câinii și pisicile pe care românașii noștri îi/le abandonează pe străzi, pe care asociațiile se chinuie de ani de zile să îi salveze și pe care cele mai multe dintre asociații îi dau în adopții în țări de departe mai civilizate decât țara noastră, trebuie să treacă, înainte să iasă din țara care i-au neglijat și chiar chinuit, prin aceste centre. Aceste centre certifică transporturile acestor animale schingiuite în România și care, dacă au toate documentele în regulă, așteaptă să ajungă în familii iubitoare peste hotare. Ei bine, cum spuneam, unul dintre aceste puține centre este chiar la Arad, la Pecica, mai exact, fiind de altfel singurul din zona de vest a țării. Doar că, dacă ne luăm după atitudinea celor de la DSVSA Arad, centrul acesta nu va mai funcționa pentru multă vreme, fiindcă fiecare om are limitele lui și, la un moment dat, răbdarea unei lupte cu „morile de vânt” rău intenționate și plătite din bani publici va ajunge la final.
Aceiași domni de la DSVSA Arad, care n-au mișcat un degețel atunci când le-au fost trimise chiar sub nas o mulțime de documente și imagini foto-video doveditoare ale ororilor din Adăpostul Public din Arad, aproape că și-au deschis un punct de lucru la punctele de lucru ale Asociației „Paws United” și SC PETS TRACES SRL. Și, hai să nu ne mai ascundem după deget, fiindcă văzând numărul și frecvența cu care inspectorii sanitar-veterinari trec pragul celor două entități, este evidentă intenția acestora de a găsi „ceva”. Repet, ca să fie clar pentru toată lumea, oamenii ăștia de la DSVSA Arad fac controale peste controale la respectiva asociație și la respectiva societate.
Dacă vă întrebați de ce fac asta cei de la DSVSA Arad, răspunsul este cât se poate de simplu: pentru că pot! Și, probabil, pentru că e musai-musai să găsească ceva care să pună pe butuci cele două entități. Or fi deranjat ele pe cineva de pe la vârful DSVSA, că altfel nu-mi explic atitudinea asta ostilă.
Și, într-o țară în care cele mai multe lucruri sunt departe de normalitate, ajunge să fie normal ca o instituție publică să „căsăpească” în mod regulat asociațiile sau societățile care chiar încearcă să curețe rahatul nepăsării după cei care-l produc.
Dar, mai bine vă lăsăm pe voi să vedeți cu ce se confruntă cei de la „Paws United” și PETS TRACES, prin glasul Mariei Tudor, cea care este președintele asociației și administratorul soecietății:
